Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I. Romanitatea românilor
Factorii romanizării:
-armata: existau trupe auxiliare(cohorte si alae) așezați în castre și canabae. Legiuni: Legia
XIII Gemina și Legia IV Flavia Felix
-veteranii: vorbitori de latină care au făcut stagiul militar, primeau bani și pământ.
-religia: apar zeitățile romane ( Jupiter, Marte), vechile credințe (Zalmoxis), divinitățile
grecești (Zeus, Poseidon) = sincretism religios
-
Grigore Ureche (cronicar moldovean) - “Letopisețul Țării Moldovei” –
afirma descendența romană: “De la Rîm ne tragem”, face apropieri
etimologice între limba română și latină (pîne-panis, fămeia- femina), dar
vorbește și despre originea comună a moldovenilor, muntenilor și
ardelenilor (“sunt creștini și o semniție”)
- Miron Costin – “De neamul moldovenilor”- abordează problema originii
românilor (“numele vechiu și mai dreptu este rumân, adecă râmlean, de la
Roma”)
Sec XVIII :
- Constantin Cantacuzino – “Istoria Țării Românești” – “toți aceștia dintr-o
fântână au izvorât si cură”
- Dimitrie Cantemir (domn al Moldovei) – “Hronicul vechimei a romano-
moldovenilor”- susținea originea comună a românilor.
Secolul XIX:
- Datorită luptei românilor din Transilvania pentru drepturi, dualismul austro-
ungar a crescut. Ca urmare, Robert Roesler (austriac) realizează prima
teorie imigraționistă (roesleriană) sistematizată.
Concluzii:
- România, Ungaria, Bulgaria fac parte din Uniunea Europeană, argumentul
întâietății istorice nu mai are valoare politică și nici consecințe pentru
drepturile cetățenilor.
ESEU:
Introducere: Prin romanitatea românilor se înțelege descendența romană a românilor, de
unde reies câteva idei adiacente: stăruința elementului roman, unitatea de neam, latinitatea
limbii române și esența romană a unor tradiții și obiceiuri.
Concluzie: În lumina acestor idei, astăzi, romanitatea românilor este un fapt istoric dovedit
științific și universal, acceptat atât de istografia românească, cât și de cea străină.
Românii erau organizați în obști sătești care erau conduse cnezi, juzi, sau voievozi.
Datorită necesității de apărare împotriva Imperiul Bizantin (romanii) și maghiari aceste obști
s-au unit și au creat formațiuni prestatale: cnezate, voievodate, jupânate, țări, codri etc.
Autonomii locale:
!Observații:
- Spațiul intracarpatic= Transilvania
- Spațiul extracarpatic = Țara Românească, Moldova, Dobrogea
- Spațiul extracarpatic, la SUD de Carpați= Țara Românească
- = ||=||=||=||=||=||, la EST de Carpați= Moldova
- =||=||=||=||=||=||, între DUNĂRE și MARE= Dobrogea
A) Spațiul intracarpatic:
Țara Românească:
- “Descălecatul” lui Negru Vodă (considerat mit istoric) din Făgăraș
(Transilvania) la Câmpulung
- Concret: Basarab I (sec XIV), când România avea relații de vasalitate cu
Regatul Ungariei. Regele Ungar (Robert de Anjou) oferă Banatul de
Severin în administrarea voievodului Basarab I. Raportul de vasalitate nu a
durat mult, deoarece Basarab nu dorește să se mai supună regelui Ungariei.
- Astfel, în 1330 are loc Bătălia de la Posada care se termină cu victoria lui
Basarab I, Țara Românească devenind stat independent.
Moldova :
- Descălecatul lui Dragoș din Maramureș în jurul anului 1350, care
întemeiază o marcă de graniță cu rol de apărare împotriva tătarilor, supusă
Ungariei
- Descălecatul lui Bogdan din Maramureș în jurul anului 1360, care îi alungă
pe urmașii lui Dragoș, și câștigă o victorie împotriva Ungariei,
asemănătoare cu cea de la Posada. Astfel, Moldova se transformă într-n
stat independent, cu toate ca Ungaria a mai încercat să-și impună dominația.
Transilvania :
- cucerită de maghiari în secolele XI-XIII unde sistemul de guvernare a fost
influențat de Ludovic de Anjou, regele maghiar, dreptul la guvernarea țării
fiind acordat doar celor de religie catolică: ungurii, sașii, secuii.
D. Armata
- Oastea cea mică: oastea domnitorului și cetele boierești
- Oastea cea mare: toți bărbații capabili să poarte arme.
ESEU:
Autonomii
Introducere: Formarea statelor medievale este rezultatul revoluției societății românești din
primele secole ale mileniului I. Acest proces a avut la bază mai multe elemente, cele mai
importante fiind însă autonomiile locale.
Concluzie: În lumina acestor idei, perioada Evului Mediu a reprezentat în istoria românilor un
moment semnificativ în obținerea independenței statale care va consolida Țara Românească,
Moldova și Transilvania.
Instituții
Introducere: Instituțiile centrale au avut rol important în organizarea politică, economică,
administrativă și socială a statelor medievale românești.
Concluzie: În lumina acestor idei, existența acestor instituții a favorizat relațiile interne și
externe ale statelor, dar și intrarea Țărilor Române în circuitul economic european.
III. Domnitori
În perioada medievală, până în secolul XIV, spațiul românesc era influențat de 3 state :
Ungaria, Hanatul tătarilor, Imperiul Bizantin (Grecia).
Din secolul XIV, Țările Române intra sub influența Imperiului Otoman (Turcia), dar nu devin
pașalâcuri turcești pentru că erau ortodoxe, ci intră într-un sistem de capitulații prin care au
anumite obligații față de Poartă (guvernul Imp. Otoman).
Datorită expansiunii Imperiului Otoman în Europa Centrală, având scopul de a ajunge la
Vienna, s-au format alianțe creștine numite “cruciadele târzii” care avea ca scop alungarea
otomanilor.
3) Vlad Țepeș
Domn al Țării Românești : 1448, 1456-1462, 1476
Introduce o politică autoritară
1459 încheie o alianță cu regele Ungariei, Matei Corvin, care i-a promis ajutor
împtriva turcilor, dar totul a fost o minciună.
Vlad refuză plata tributului și organizează o campanie împotriva turcilor la S. Dunării.
1462 Mehmed II vine în persoana în Ț. Românească, astfel armata lui ajunge la
Târgoviște
Vlad, depășit numeric, aplică tactica tradițională și are loc Atacul de noapte , dar
greșește cortul iar sultanul nu este asasinat.
Vlad fuge în Transilvania la aliatul său, Matei Corvin, care îl întemnițează, iar la
conducerea țării vine fratele său, Radu cel Frumos.
1476 Ștefan cel Mare îl eliberează și revine la tronul Ț. Românești, dar este ucis la
scurt timp în urma unui complot boieresc.
! Mihai nu a făcut Unirea din perspectivă națională, ci din motive militare, strategice și
politice.
ESEU:
Introducere: Dacă până în secolul XIV spațiul românesc era influențat de trei mari puteri
Ungaria, Polonia și Hanatul Tătarilor, lucrurile aveau să se schimbe odată cu expansiunea
Imperiului Otoman.
Concluzie: În lumina acestor idei, (introducerea reformulată).
1. Domniile fanariote
- Între 1711 în Moldova și 1716 în Țara Românească – 1821 au venit la
conducere dpmni de origine greacă, locuitoti ai cartierului Fanar din
Constantinopol, numiți de otomani. Erau funcționari publici ai sultanului.
- Scop : consolidarea controlului asupra principatelor, fiind considerate
momentul de apogeu al dominației otomane
Caracteristici ale regimului fanariot:
- Domnii scurte
- Atribuțiile interne ale domnului erau limitate și nu mai avea atribuții în
politica externă
- Armata desființată
- Legăturile domnului cu alte state interzise
- Tronul și funcțiile publice se cumpărau
- Fiscalitate excesivă
- Grecizarea instituțiilor, a bisericii, culturii, învățământului
Reformismul domnesc (modernizarea în sec. XVIII):
Modernizarea societății prin reforme : Constantin Mavrocordat (a domnit alternativ în
ambele principate), Alexandru Ipsilati
- Constantin Mavrocordat (reforma administrativă, juridică, fiscală, socială
etc) : cea mai importantă a fost reforma socială prin care a desființat șerbia
în Ț. Rom. (1746) și Moldova (1749) prin care țărani au devenit liberi, dar
dependenți de boieri din punct de vedere financiar.
- Alexandru Ipsilati : 1775 reorganizează justiția țării prin Cartea
Domnească care separa puterea judecătorească de cea executivă.
Reformismul boieresc:
În timpul războaielor dintre Rusia, Austria și Imperiul Otoman (ruso-austro-turce),
boierii români s-au grupat în “Partida Națională” și au elaborat proiecte politice
(memorii) care urmăreau:
- Întoarcerea la domniile pământene prin înlăturarea regimului fanariot
- Unirea Ț. Românești cu Moldova într-un stat independent aflat sub
protecția Rusiei și Austriei
- Acordarea funcțiilor pe merit, nu pe bani
- Drepturi și libertăți cetățenești
- Reînființarea armatei
=) recâștigarea puterii politice și limitarea puterii domnilor.
Proiecte politice din perioada regimului fanariot:
- Memoriul de la Focșani înaintat Rusiei și Austriei de boierii români (1772),
se cerea: unirea și independența Moldovei și Țării Românești sub un domn
pământean, protecția Rusiei, Prusiei și Austriei
- Memoriul de la Șistov înaintat Rusiei și Austriei de boierii români (1792),
se cerea: autonomie în raport cu Imp. Otoman, protecția Rusiei și Austriei,
neutralitatea țării, armata, alegerea domnului de către toate grupurile sociale
- Proiectul lui Dimitrie Sturdza – 1802 “Planul de obăduire aristo-
democraticească” prin care propunea rebulica.
- “Cererile norodului românesc” (1821) elaborate de Tudor Vladimirescu în
timpul revoluției din Țara Românească, se cerea: acordarea funcțiilor
publice după merit, nu cu bani, desființarea privilegiilor boierilor, armata,
libertatea comerțului.
4. Regulamentele organice
- Context: între 1828-1829 s-a desfășurat un nou război între Rusia și Imp.
Otoman, acesta din urmă fiind învins acceptă Tratatul de la Adrianopol care
cuprindea prevederi importante pentru Principatele române, printre care
adoptarea unor legi fundamentale și Imp Otoman trebuia să respecte
autonomia Principatelor.
- Ele au fost elaborate în perioada ocupației rusești, intrând în vigoare în
1831 în Ț. Rom și în 1832 în Moldova cu rol de constituție.
- A avut rol în modernizarea politică, deoarece se baza pe principiul separării
puterilor în stat, astfel : puterea executivă (domn ajutat de un Sfat
administrativ), puterea legislativă (domn și Adunarea Obștească), puterea
judecătorească (Înaltul Divan Domnesc)
- Alte prevederi moderne: sistemul fiscal reorganizat, bugetul statului,
reorganizarea învățământului, arhivele statului, armata, etc.
- Consecințele adoptării: accentuarea controlului Rusiei asupra Principatelor
Române.
b) Carol I
- Aprilie 1866 – Plebiscit- populația cu drept de vot a decis aducerea unui
prinț străin
- Carol de Hohenzollern-Sigmaringen (1866-1914) a avut mai multe
obiective: consolidarea unirii Principatelor (recunoscute doar în perioada
domniei lui Cuza); consolidarea autonomiei și independenței (datorită
faptului ca Ț. Rom. Se afla sub suzeranitate otomană, Carol a trebuit sa
pupe mâna sultanului înainte de a ajuns la București); creșterea prestigiului
țării; reforme
- Constituția din 1866 - democratică - în vigoare până în 1923 (vezi capitolul
“Constituții”)
c) Războiul de independență
- Context: reizbucnirea Crizei Orientale (1875-1876). Statele din Balcani s-
au revoltat împotriva Imp. Otoman, fiind susținute de Rusia.
- După o serie de negocieri, România a încheiat la București o convenție
româno-rusă semnată între Mihail Kolgâlniceanu și baronul Sturt prin care
permitea trecerea trupelor rusești prin teritoriul României, dar fără să fie
afectată integritatea teritorială și prin ocolirea Bucureștiului.
- În 1877 armatele ruse au traversat Dunărea spre Bulgaria. Asediul eșuat al
Plevnei i-a determinat să ceară ajutorul României, astfel în septembrie 1877
Plevna a fost cucerită de trupele româno-ruse =) Imp. Otoman este învins.
- Tratatul de la San Stefano(1878): încheiat doar între Rusia și Imp.
Otoman, care prevedea recunoașterea independenței Rom. Cu condiția de a
ceda Sudul Basarabiei (Cahul, Ismail și Bolgrad), în schimbul
Dobrogei,Detlei Dunării, Insula Șerpilor (notă: nici din punct de vedre
istoric, nici etnic, România nu avea drept asupra Dobrogei, este doar cerința
Rusiei în urma războiului), autonomia Bulgariei și Bosniei și Herșegovinei,
independența Serbiei și Muntenegru
- Tratatul de la Berlin: încheiat între Rusia, Imp. Otoman și România
prevedea Bulgaria principat autonom, independența acelorlași state, Bosnia
și Herțeovina intră sub administrație austro-ungară, iar României i se
recunoașterea independenței doar prin eliminarea art. 7 din Constituția din
1866 (acordarea de drepturi politice doar creștinilor) și cedarea S
Basarabiei.
- Independența este proclamată pe 9 mai 1877 înaintea războiului, dar a fost
recunoscută între 1878-1879
- Consecințele obținerii independenței: 1883- semnează un tratat de alianță
cu Austro-Ungaria, Germania și Italia(Puterile Centrale = Tripla Alianță în
care stă până în 1913) pt. că nu mai dorea apropieri cu Rusia; România
devine regat în 1881 și Carol 1 este încoronat pe 10 mai 1881.
d) Războaiele balcanice
- 1912 Serbia, Bulgaria, Grecia atacă Imperiul Otoman, România se declară
neutră
- 1913 Bulgaria atacă vecinii, cu toate că avea cele mai multe teritorii =)
România intervine, iar Bulgaria (susținută de Austro-ungaria = de aici
România nu mai face parte din Puterile Centrale) este înfrântă =) Tratatul
de la București prin care România obține Cadrilaterul (județele Dorostol și
Caliacra)
- Consecințe: la începutul sec. XX, România devine unul dintre cele mai
puternice state din Balcani.
Introducere: Secolul XX a fost numit prin excelență de istoricul Eric Hobsbwn Secolul
Extremelor, în care Europa a pendulat între democrație și totalitarism.
În România
Partide politice democratice:
Partidul Național Liberal (PNL)
- Cel mai important partid al perioadei interbelice
- Folosea tactica “prin noi înșine”
- Se baza pe teoria neoliberalismului
- Lideri : Ion. I. C. Brătianu, I.G. Duca, Vintilă Brătianu
Partdul Național Țărănesc (PNȚ)
- S-a format în 1926
- Se baza pe „politica porților deschise” (accesul liber al capitalului străin în
economie)
- Dorea să mențină Romania ca țară agrară
- Lideri: Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Ștefan Cicio-Pop
Extremă dreaptă: Liga Apărării Naționale Creștine (A.C. Cuza-1923), Partidul Național
Creștin (Octavian Goga-1935), Legiunea Arhanghelului Mihail (Z. Codreanu-1927), Garda
de Fier (1930), Partidul „Totul pentru țară” (1934)
Extremă stângă: Partidul Comunist (1921)
- Fidel Moscovei
- Împotriva Marii Uniri
- Susținea distrugerea democrației și instaurarea comunismului
- 1924 a fost interzis acest partid
- Primul lider: Gheorghe Cristescu
Mișcarea Legionară:
- Naționalism
- Antisemitism
- Xenofobie
- Propagandă antidemocratică
- Asasinate (ex: I.G. Duca, Nicolae Iorga)
- 1940-1941 ajunge la guvernare alături de Ion Antonescu, care impune un
regim de dictatură militară.
Regimul autoritar
Între 1925-1926 are loc o criză dinastică, deoarece Carol al II-lea renunță la tron, iar România
este condusă de regele Mihai I sun autoritatea unei regențe.
Carol al II-lea a revenit la tron în 1930 și se pregătea pentru instaurarea regimului autoritar:
încuraja tensiunile dintre partide, discredita Parlamentul.
1938 se impune regimul autoritar printr-o nouă constituție, care prevedea: subordonarea
guvernului față de rege, scăderea puterii legislative, monopartidism, restrângerea dreptului
de vot (persoanele de peste 30 de ani), ultilizarea propagandei.
1940 regele Carol al II-lea a abdicat și monarhia autoritară s-a prăbușit.
Sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial nu a reușit să tranșeze confruntarea dintre
democrație și totalitarism:
- În Europa Occidentală, cu mici excepții, s-au menținut regimuri
democratice
- În Europa Centrală și de Est (Ungaria, Bulgaria, România, Iugoslavia,
Polonia, Cehoslovacia, Germania, Albania) s-au impus regimuri comuniste.
Aceste țări se aflau în sfera de influență a URSS prin CAER (Consiliul
economic de ajutor reciproc) din 1949, Tratatul de la Varșovia (1955)-
Alianță militară între țările comuniste împotriva NATO.
Disidența anticomunistă
i. În timpul lui Dej
- Represiunea comunistă a început încă din 1945, manifestându-se prin
măsuri dure împotriva partidelor politice tradiționale PNL, PNȚ. Opoziția
era acuzată de colaborare, dușmani ai poporului sau fascism. Opozanții
intelectuali (Iuliu Maniu, Ion Manolache, Radu Rosetti, etc) erau
condamnați la muncă forțată sau în lagăre.
- Între 1948-1864 au avut loc deportări ale unor comunități (ex: germani,
sârbi) și se utiliza tortura în închisorile de reeducare (Jilava, Gherla, Sighet)
- Datorită colectivizării forțate a avut loc o revoluție țărănească prin care
oamenii refuzau să se înscrie în formele colective și să predea cotele
obligatorii. Acești opozanți erau deportați și/sau executați.
- 1948 Lucrețiu Pătrășcanu, fost lider comunist, a fost arestat și executat
- 1952 Aripa Moscovită a fost înlăturată (Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari
Georgescu – agenți sovietici)
ii. În timpul lui Ceaușescu
- Revolta minerilor din 1970-1980 din Valea Jiului
- Disidență: Paul Goma, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, etc. – Scrisoarea
celor 6 (1989)
iii. Înlăturarea regimului
- 1989 regimurile comuniste au căzut în toată Europa
- Decembrie 1989 populația s-a revoltat împotriva regimului
- 21 Decembrie : Ceaușescu convoacă un meeting care s-a transformat în
manifestație anticomunistă
- 22 Dec. : liderul este părăsit de Securitate și fuge spre Târgoviște
- 25 Dec. : cei 2 soți sun executați
- FSN condus de Ion Iliescu preia puterea