INSTITUŢIILE MEDIEVALE

ÎN ŢĂRILE ROMÂNE
SEC.XIV-XVIII
 Organizarea instituţională internă a Ţărilor Române
s-a realizat prin extinderea formelor interne de
organizare politico-administrativă şi juridică
existente în perioada prestatală. Asupra acestor
forme instituţionale prestatale s-au manifestat şi
influenţe externe, bizantine şi slave.
PRINCIPALELE INSTITUŢII MEDIEVALE
DIN ŢĂRILE ROMÂNE
 DOMNIA
 SFATUL DOMNESC
 ADUNAREA ŢĂRII(CONGREGAŢIILE)
 ORGANIZAREA ADMINISTRATIV-
TERITORIALĂ
 ORGANIZAREA JUDECĂTOREASCĂ
 ARMATA
 BISERICA
 DOMNIA
 În Ţara Românească şi Moldova instituţia centrală era
domnia, reprezentată de domn sau voievod.

 Domnul ( din latinescul – dominus ) reprezintă

autoritatea politică absolută şi înseamnă stăpânul
pământurilor şi al locuitorilor ţării.
 Succesiunea la domnie se bazează pe principiul
electiv-ereditar şi viager ( pe viaţă ). Pentru a fi
acceptat şi ales ca domn, pretendentul trebuie sa facă
parte din familia domnitoare(Basarabi sau Muşatini), să
fie bărbat şi să prezinte integritate psihică şi fizică.
 La înscăunarea domnilor erau prezentaţi boieri, curteni,
oşteni, care i se „închinau” noului domn, jurându-i
credinţă, sfat şi ajutor. Domnul se obliga să-şi apere supuşii
şi să domnească cu dreptate.

 Exista obiceiul ca domnii români, pentru a asigura

succesiunea şi a împiedica luptele pentru tron, să-şi
asocieze la domnie pe unul din fii sau din ceilalţi membri ai
familiei domnitoare. Astfel , Ştefan cel Mare îşi asociază la
tron, înca din timpul vieţii, pe fiul său Bogdan şi îi
determină pe boieri să-l recunoască drept urmaş. De
asemenea, Mircea cel Batrân îşi asociază la domnie pe fiul (
şi urmaşul ) său Mihail.
 ATRIBUŢIILE DOMNITORULUI
 - executive ( acordă proprietăţi funciare, numea dregătorii ),
conduce întreaga administraţie ajutat de sfatul domnesc ;avea putere absolută
,drept de viaţă şi de moarte asupra supuşilor
 - legislative ( adoptă acte cu caracter obligatoriu pentru toţi
locuitorii ţării ),

 judecătoreşti ( scaunul de judecată al domnului era instanţa

juridică cea mai înaltă ).

 pe plan religios, domnul confirmă episcopii şi mitropolitul.

 militare ca voievod, era conducătorul oştilor în vreme de război.

 fiscale – bate monedă, stabileşte impozitele; percepe birul sau tributul
destinat puterilor străine
 elaborează politică internă şi externă ; în caz de primejdie externă convoacă
oastea cea mare

 Transilvania era condusă de un voievod, ce avea atribuţii administrative,

judiciare şi militare. El era numit de regele Ungariei.
 Voievodul îşi numea oamenii de încredere în principalele funcţii ale
voievodatului ( vicevoievodui, comiţii, notarii ). La început, autonomia
voievodului fata de Coroana maghiară era foarte mare , pentru ca din
secolul al XV-lea el să-şi exercite autoritatea numai asupra a şapte
comitate: Solnocul Interior, Dăbâca, Cluj, Turda, Târnava,Alba şi
Hunedoara.
 Sfatul Domnesc
 Domnul era ajutat în exercitarea autorităţii sale
de un Sfat domnesc, în care intrau, la început,
marii boieri ca deţinători ai domeniilor funciare.
Cu timpul, domnul i-a înlocuit cu boieri cu
dregătorii(funcţii), aceştia având atribuţii
administrative, fiscale, judiciare şi militare.
 După anul 1450, în Sfatul domnesc intrau numai
dregători, numiţi de domn dintre rudele sale sau
oamenii de încredere. Numărul boierilor Sfatului
domnesc era în Moldova de 20-30 iar în Ţara
Românească de 10-15.
MEMBRII SFATULUI DOMNESC
 Mitropolitul
 Marele Ban al Olteniei cei mai importanţi
Portarul Sucevei dregători
din Sfat

Logofătul - era şeful cancelariei domneşti,

redactând actele oficiale şi întărindu-le cu pecetea
domnească( sigiliul domnesc).
 Vistiernicul - avea sarcina strângerii veniturilor ţării şi
administrării acestora.
 Vornicul - prima dregătorie care apare în Ţările Române
şi desemna mai marele Curţii domnesti. Avea atributii
judecătoresti, iar in timp de război era comandantul
oştirii domnului, executând poruncile acestuia.
 Spătarul - purta spada domnului la ceremonii, ca
însemn al atribuţiilor acestuia de comandant al oştirii.
Avea atribuţii militare, putând comanda întreaga oştire,
în numele domnului, sau numai unităţile de călăreţi.
 Stolnicul şi Paharnicul, se ocupau cu aprovizionarea
Curţii domneşti cu alimente şi băuturi.

 Comisul - se îngrijea de grajdurile domnului.

 Postelnicul - se ocupa cu amenajarea camerelor

domnului şi cu primirea soliilor la domn, fiind unul
din oamenii cei mai de încredere ai acestuia.
 Adunarea ţării (Congregaţiile generale în
Transilvania)
 În Ţara Românească şi Moldova exista, alături de domn şi Sfatul
domnesc, şi Marea adunare a ţării în care intrau boieri, orăşeni,
oşteni, ţărani liberi şi reprezentanţi ai clerului. Marea adunare a ţării
alegea sau confirma domnii, aproba măsurile fiscale sau
administrative, aproba tratatele încheiate de domn. Adunarea avea un
caracter consultativ şi se convoca periodic.

 În Transilvania, până în 1437, adunările obşteşti erau formate din

nobili, proprietari funciari de orice condiţie, cnezi români, şi aveau
atribuţii juridice, administrative sau legislative. După 1437 se
formează Congregaţiile generale ale nobilimii maghiare, fruntaşilor
secui şi ale patriciatului săsesc. Intrarea în aceste congregaţii este
condiţionată de acceptarea ritului catolic, astfel că românii, fiind
ortodocşi, nu intrau în componenţa lor.
 ORGANIZAREA ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ

 A. Ţara Românească era împărţită în judeţe conduse de reprezentanţi ai puterii domnului,

numiti judeţi.

 B. Moldova era împărţită în ţinuturi : ţinuturile cu cetăti erau administrate de pârcălabi,

iar cele fără cetăţi erau administrate de starosti .

 C. Transilvania - se aflau mai multe unităţi administrativ-teritoriale:

 comitatele maghiare, conduse de comite şi vicecomite. Comitatele regale erau în numar de

şapte. În secolele XII-XIII apar şi comitate nobiliare.

 districtele româneşti, conduse de voievozi, cnezi şi juzi. Cele mai vechi districte atestate
documentar sunt Făgăraş ( 1222 ) şi Haţeg ( 1247 ).

 scaunele săseşti şi secuieşti, conduse de doi juzi scăunali ( unul ales de obşte şi celălalt
numit de regele Ungariei ). La saşi existau şi districte: al Braşovului şi al Bistriţei. Cele
şapte scaune săseşti s-au constituit într-o comunitate teritorială şi politică numită
„Universitatea saşilor”, care a căpătat importanţă începând cu secolul al XVI-lea.
 ORGANIZAREA JUDECATOREASCĂ

 În Ţara Românească şi Moldova judecarea unor

pricini ( conflicte de proprietate, omoruri ) era
făcută după „ obiceiul pământului” sau după „legea
românească” ( jus valachicum ).
 În secolul al XV-lea apar şi legiuiri scrise după
modelul bizantin; în Ţara Românească apare o
culegere de legi ( numită „Zakonicul” ) în 1451, din
porunca domnului Vladislav al II-lea. In Moldova,
este copiată în 1472 o culegere de legi a juristului
bizantin Matei Vlastares , numită „Syntagma”.
 În Transilvania, după răscoala condusă de Gheorghe Doja
apare în 1517 o colectie de legi tiparită, în trei părti, numită
„Tripartitum-ul lui Werbӧczi”, ce reglementau obligaţiile
fiscale faţă de stat şi nobili.

 Instanţele de judecată aveau o anumită ordine ierarhică:

scaunul de judecată al obştii săteşti ( format din judele
satului şi „oamenii buni şi bătrâni” ), scaunul boieresc sau
nobiliar, instanţa judeţului, ţinutului, comitatului, districtului
sau scăunală, şi instanţa supremă, reprezentată de scaunul de
judecată a domnului sau voievodului.
 ARMATA ORGANIZAREA MILITARA.

 Transilvania avea oastea formată din trupele strânse de

comitate, de episcop, de nobili şi, până în secolul al XIV-lea, de
cetele cnejilor şi voievozilor români.

 Ţara Românească şi Moldova aveau o organizare militară

similară, oastea fiind formată din curtenii domnului, cetele
boierilor, ale ţăranilor liberi şi ale târgoveţilor. În cazuri
excepţionale erau chemate şi mase de ţărani, formându-se astfel
„Oastea cea mare”. „Oastea cea mică” era alcătuită din soldaţi
permanenţi, întreţinuţi de domn, dar în număr destul de mic
(câteva mii).

 Sistemul militar era completat de oraşele şi cetăţile din cele

trei ţări, sistem defensiv, care va rezista de multe ori invaziilor.
Cetăţile Moldovei Medievale
Cetatea Poenari ,Ţara Românească
Cetatea Făgăraş ,Transilvania
Cetatea Râşnov ,Transilvania
 BISERICA
 In Evul Mediu, Biserica a avut un rol important în viaţa socială, juridică şi
culturală a Ţărilor Române. Organizarea ecleziastică (bisericească) are loc
după întemeierea statelor medievale româneşti.

 În Ţara Românească este creată Mitropolia Ţării Româneşti cu sediul la

Argeş ( 1359 ), în timpul lui Nicolae Alexandru, apoi se constituie
Mitropolia Severinului, în timpul lui Vladislav Vlaicu ( 1370 ), pentru ca în
timpul lui Radu cel Mare ( 1495-1508 ) să se creeze o episcopie la Buzău şi
o alta la Râmnicu Vâlcea, acest domnitor reorganizând şi Biserica munteană
cu ajutorul patriarhului Nifon.

 În Moldova ia naştere Mitropolia Ţării Moldovei, cu sediul la Suceava, al

cărei Mitropolit, Iosif, este recunoscut de către Patriarhia de la
Constantinopol în timpul lui Alexandru cel Bun ( 1401 ). Episcopii existau
şi la Roman şi Rădăuţi, înfiinţate în 1408 şi, respectiv, 1471.
 Şi în Transilvania românii ortodocşi au avut o organizare bisericească proprie,
documentele din secolul al XIV-lea menţionând mai mulţi mitropoliţi cu reşedinta la
Râmeţ ( jud. Alba ), Hunedoara şi Feleac( lângă Cluj ).

 În această perioadă se organizează şi viaţa monahală, întemeindu-se numeroase

mănăstiri: Peri, Cuhea, Giuleşti ( Maramureş ), Prislop ( jud. Hunedoara ), Geoagiu ( jud.
Alba ), Vodiţa ( 1372 ), Tismana ( 1378 ), Cozia, Cotmeana ( Mircea cel Bătrân ), Neamţ
( Petru Muşat ), Moldoviţa ( 1402 ), Probota ( 1398 ). În mănăstiri avea loc o viaţă
culturală intensă, pe lângă ele întemeindu-se şcoli ce pregăteau călugări, preoţi şi
dieci(secretari) pentru cancelariile domneşti.

 Printre marii ctitori de lăcaşuri bisericesti locul cel mai important îl ocupă, bineînţeles,
Ştefan cel Mare, care, aşa cum spune tradiţia, după fiecare bătălie înalţa din temelii ori
refacea câte o biserică sau mănăstire. Cele mai cunoscute sunt: Putna, Voroneţ, Neamţ,
Bistriţa; a înalţat biserici la Vaslui, Iaşi, Hârlău, Borzeşti ( unde s-ar fi născut
domnitorul ), Huşi, Dorohoi, Botoşani, Războieni, Piatra Neamţ, Reuseni ( unde a
fost ucis tatăl său, Bogdan al II-lea ) s.a. Ctitoriile lui Ştefan se remarcă prin valoroase
picturi murale.

 Toţi domnitorii au făcut danii(donaţii) lăcaşurilor bisericeşti sau mănăstireşti,

înzestrându-le cu proprietăţi funciare, sate, terenuri împădurite.