1

Relaţiile internaţionale în perioada interbelică ( 1918 – 1939/1940 )

1.Obiectivele politicii externe româneşti în perioada interbelică

menţinerea ordinii internaţionale instaurate după război

menţinerea independenţei şi a integrităţii teritoriale a României

afirmarea internaţională a României

2. Mijloacele folosite

încheierea unor alianţe politico- militare

reluarea relaţiilor cu foşti adversari de război

activarea diplomatiei româneşti la scară europeană

3. Marile alianţe

Sistemul tratatelor de pace Paris – Versailles ( 1919 – 1920) impune o serie de schimbări în
relaţiile inernaţionale ; în Europa existau după 1919 noi raporturi de putere datorită schimbărilor
teritoriale de pe harta politică a continentului : dispariţia imperiilor multinaţionale ( rus , austro-
ungar , otoman ) şi apariţia unor state noi ( Finlanda , Ţările Baltice , România Mare ,
Cehoslovacia ,Yugoslavia , Polonia ) . România a încercat să respecte principiile de drept
internaţional impuse de Societatea Naţiunilor : diplomaţie deschisă şi asigurarea securităţii
colective ; ţara noastră a aderat la Societatea Naţiunilor în anul 1919 .

1921 – se încheie o Convenţie politică şi militară cu Polonia ( o alianţă zonală cu caracter

defensiv )

1926 – se încheie Tratatul de alianţă cu Polonia ( se acordau garanţii generale împotriva

oricărui tip de agresiune nu doar la graniţele de vest )

1921 – are loc crearea primei alianţe regionale din Europa – Mica Înţelegere ( România ,
Cehoslovacia , Yugoslavia )

c.1926 – se încheie Tratatul de alianţă şi amiciţie cu Franţa ( nu se va semna însă nici o

înţelegere militară)
d.1926 – se încheie Tratatul de amiciţie şi colaborare cordială cu Italia
e. 1928 - pe plan internaţional se va încheia Pactul Briand – Kellogg prin care se încerca
reglementarea relaţiilor internaţionale prin interzicerea războiului ca modalitate de rezolvare a
litigiilor dintre state .
f.1929 – Protocolul de la Moscova va avea un rol asemănător cu Pactul Briand – Kellogg
( eliminarea războiului în relaţiile dintre statele semnatare ; discuţiile despre inviolabilitatea graniţelor vor
fi însă un eşec )
 2

g.1934 – Înţelegerea Balcanică – a doua alianţă regională din care face parte România
alături de Grecia , Yugoslavia , Turcia .
h. 1932 – între România şi U.R.S.S. încep o serie de negocieri la Riga ,continuate în 1934
prin discuţiile dintre cei doi miniştri de externe , român Nicolae Titulecu şi sovietic Maxim
Litvinov – dicuţiile nu vor avea nici o finalitate deşi diplomaţia românească sperase în
soluţionarea litigiilor dintre cele două ţări .
i.1938 – Acordul de la Munchen – Marea Britanie şi Franţa împreună cu Germania şi
Italia vor fi de acord cu dezmembrarea Cehoslovaciei ceea ce pentru România însemna
destrămarea sistemului său de alianţe ( Mica Înţelegere ) şi reorientarea politicii externe către
Germania .
j.23 august 1939 – Pactul Ribbentrop-Molotov – acordul secret germano-sovietic
care includea şi un protocol referitor la România(U.R.S.S.era interesată de Basarabia şi Bucovina şi
Germania era de acord )
k. 1 septembrie 1939 – Germania atacă Polonia declanşînd astfel al doilea război
mondial .

Anul 1940 în istoria românilor

După izbucnirea războiului ,regele Carol al II lea proclamă neutralitatea României la 6 septembrie
1939 .Statele revizioniste, U.R.S.S. ,Bulgaria şi Ungaria solicită cedări teritoriale din partea
României .După capitularea Franţei la 22 iunie 1940 în faţa Germaniei naziste , România va primi la 26
iunie 1940 un ultimatum din partea din partea U.R.S.S. : cedarea Bucovinei şi a Basarabiei .Ţara
noastră va refuza iniţiind tratative dar pe 27 iunie sovieticii trimit un nou ultimatum şi România este
obligată să cedeze Basarabia ,Bucovina şi Ţinutul Herţa .La 28 iunie 1940 trupele sovietice ale
Armatei Roşii ocupă teritoriile cedate.Autorităţile române ,armata şi o parte a populaţiei se retrag în
grabă dincolo de Prut .

La 15 iulie 1940 Germania cere României să rezolve problemele teritoriale cu Ungaria şi

Bulgaria.Consiliile de coroană din 28/29 august şi 29/30 august 1940 acceptă arbitrajul Italiei şi al
Germaniei dar România propune aplicarea principiului etnic: schimbul de populaţie ,proporţional cu
teritoriul.

30 august 1940 –Dictatul de la Viena

-România cedează Ungariei NV Transilvaniei cu o suprafaţă de 43.492 km pătraţi şi 2.667.000 locuitori.

- Bulgaria obţine de la România judeţele Durostor şi Caliacra prin Tratatul de la Craiova din 7
septembrie 1940.

-4 septembrie 1940-regele Carol al II lea îl numeşte pe generalul Ion Antonescu prim ministru
conferindu-i puteri depline.

6 septembrie 1940 – regele Carol al II lea abdică în favoarea fiului său Mihai.
 3

România în timpul celui de al doilea război mondial

1939-1941- neutralitate

1941-1944- alături de Germania nazistă

1944-1945- alături de Coaliția Națiunilor Unite

23 august 1939 - semnarea pactului Ribbentrop - Molotov prin care Germania şi U.R.S.S. îşi
impărţeau sferele de influenţă.

- 1 septembrie 1939 - izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial - a găsit România într-o
totală izolare pe plan extern; întregul sistem de securitate al României este anulat; România se
află între state potenţial inamice (U.R.S.S., Ungaria, Bulgaria).

Consecinţele cedărilor din 1940 au fost numeroase şi pe termen lung:

- o lovitură morală - s-a prăbuşit întregul sistem politico-diplomatic realizat în 1918;

- urmări imediate în toate domeniile de activitate: politic, economic, social, învăţământ,

cultural etc.

- mişcări de stradă în Bucureşti şi în provincie împotriva politicii de cedare teritorială;

- regele Carol al II-lea a abdicat, în favoarea fiului său Mihai, la 6 septembrie 1940.

La 23 noiembrie 1940 - România a aderat la Pactul Tripartit - intrând astfel în sistemul de

alianţe al Axei Berlin-Roma-Tokio.

- Alianţa româno-germană, a durat 4 ani şi a reprezentat singura alternativă pentru ,,diplomaţia

de război" a Bucureştiului de a recâştiga teritoriile pierdute în vara anului 1940.

- In toată perioada colaborării româno-germane (23 noiembrie 1940 - 23 august 1944),

problema statutului României s-a aflat în centrul atenţiei diplomaţiei de la Bucuresti.

- La 22 iunie 1941 - România intra în război alături de Germania şi aliaţii săi împotriva URSS,
având drept scop recuperarea teritoriilor pierdute în vara anului 1940.

- Continuarea războiului antisovietic după eliberarea provinciilor - a adus numeroase critici

mareşalului Ion Antonescu, mai ales odată cu infrângerile suferite de armata română la Cotul
Donului şi Stalingrad.
 4

- După 1943, când situaţia pe front devenise critică pentru aliaţii Germaniei, diplomaţia de la
Bucureşti a început tratative în vederea scoaterii României din războiul împotriva Naţiunilor
Unite. Un rol major l-a avut în aceste tratative secrete ministrul de externe Mihai Antonescu.

- Continuarea războiului în răsărit s-a dovedit a avea consecinţe dureroase pentru România,
deoarece armata română a pierdut circa 625 000 de militari.

- In aceste condiţii, regele Mihai, sprijinit de principalele forţe politice a decis arestarea
mareşalului Ion Antonescu la 23 august 1944 şi alăturarea ţării la coaliţia Naţiunilor Unite.
Acest act a marcat:

• o cotitură evidentă în evoluţia militară pe Frontul de Est,

• armata română şi-a adus o contribuţie însemnată la eliberarea Transilvaniei, la înfrângerea

Germaniei naziste şi în luptele purtate în Ungaria, Cehoslovacia şi Austria.

- La sfârşitul celui de-al doilea război mondial România se afla în sfera de influenţă sovietică, ca
urmare a ocupării ţării de către Armata Roşie

- La 10 feb. 1947 – România a semnat Tratatul de pace cu Naţiunile Unite, în urma căruia ţării
noastre nu i se recunoştea cobeligeranţa alături de Naţiunile Unite şi avea să plătească o enormă
datorie de război către URSS.