Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Aceast secol a fost unul de pace relativă, fără războaie între marile puteri, cu excepția perioadei
1854–1871 și a conflictelor dintre Imperiul Rus și cel Otoman. La începutul secolului al XX-lea,
au izbucnit o serie de războaie în regiunea Balcanilor. Tensiunile au scăpat de sub control,
culminând cu izbucnirea primei conflagrații mondiale (1914–1918) — un conflict
devastator ,care aluat pe toată lumea prin amploare și urmări și care a avut consecințe pe termen
lung.
- Romania declara razboi austro ungariei in 1916 si ordona armatei romane sa treaca in
Transilvania
- Romania trece de la starea de neutralitate la cea de beligeranta alaturandu se Antantei
Subiectul II
1.Exprimati opinia fata de discursul lui N.Titulescu aducind cite un argument pro si/sau contra.
S-a afirmat ca mare orator in prima jumatate a secolului XX si s-a impus in chip deosebit ca
diplomat de talie internationala. S-au intimplat cazuri, cum a fost acela din Camera Comunelor
din 1937, cand parlamentarii englezi - vrajiti de elocinta diplomatului roman - au cerut lui N.
Titulescu sa repete discursul in limba engleza
Datoritã talentului sãu diplomatic de exceptie, cât si a contributiei sale la cauza pãcii în Europa,
Titulescu a fost supranumit ministru al Europei, rãmânând un simbol vesnic al României în
Europa Titulescu a fost un politician al pãcii, militând în favoarea bunelor relatii cu vecinii. El a
optat pentru restabilirea relatiilor cu Uniunea Sovieticã, dar protejând granitele
României.Gandirea si actiunile lui Titulescu au fost remarcabile prin luciditatea si realismul lor.
El a militat pentru suveranitatea si egalitatea tuturor statelor in relatiile internationale, pentru
securitatea colectiva si prevenirea agresiunii.
Subiectul III
Bulgaria a fost prima din Puterile Centrale care a semnat un armistițiu separat la data de (29
septembrie 1918). La 30 octombrie a capitulat și Imperiul Otoman. În 3 noiembrie Austro-
Ungaria a trimis un steag alb comandantului italian pentru a-i cere un armistițiu și termenii păcii.
Termenii au fost aranjați, prin telegraf, cu autoritățile Antantei de la Paris și au fost comunicați
Austro-Ungariei, iar aceasta i-a acceptat. Armistițiul cu Austria a intrat în vigoare începând cu
ora 3, în după amiaza zilei de 4 noiembrie. Ungaria a semnat un armistițiu separat, în urma
prăbușirii monarhiei habsburgice. După izbucnirea Revoluției germane, a fost proclamată
o republică, la 9 noiembrie, marcând sfârșitul Imperiului German. Kaiserul s-a refugiat a doua zi
în Olanda, care i-a acordat azil politic (a se vedea Republica de la Weimar). O zi mai târziu (11
noiembrie), la Compiègne, în Franța, la ora 05.00, într-un vagon de tren a fost semnat armistițiul.
La ora 11, în aceeași zi, a încetat focul și armatele au început să se retragă. Datorită ordinelor
confuze și a încercărilor criminale ale unor ofițeri de a se evidenția în ultimul moment, peste
cadavrele bieților soldați, în aceste șase ore teribile, după ce totul fusese încheiat și semnat la
masa tratativelor, au murit inutil aproape 3 000 de soldați și au fost răniți alte peste 6 000.
George Lawrence Price este considerat ca fiind ultimul soldat ucis, cu un glonte german în
frunte, la ora 10.59.
Starea de război între cele două tabere a persistat pentru încă șapte luni până la încetarea finală,
consacrată prin semnarea Tratatului de la Versailles cu Germania (28 iunie 1919) și a
următoarelor tratate cu Austria (la St. Germain), Ungaria (la Trianon), Bulgaria (la Neuilly)
și Imperiul Otoman (la Sèvres). Astfel, unele surse oferă ca dată finală a războiului anul 1919; în
contrast, cele mai multe comemorări ale războiului se concentrează asupra armistițiului din 1918.