Liceul Teoretic Neagoe Basarab, Oltenita

Nicolae Titulescu
Personalitate marcanta a istoriei
nationale
- referat istorie -

Elev : Cristiana Paraschiv

Clasa : XII E

28 Mai 2015

Nicolae Titulescu
-personalitate diplomatica de rang mondial1. Biografie
Cel mai important diplomat
roman al secolului al XX-lea, una
dintre marile personalitati ale
diplomatiei europene in perioada
dintre cele doua razboaie mondiale
s-a nascut pe 4 martie, la Craiova.
Tatal sau, Ion Titulescu, era jurist si
ocupase functii importante la nivel
local: prefect al judetului Dolj si
presedinte al Curtii de Apel Craiova.
Mama sa, Maria, era nepoata
marelui pictor Theodor Aman.
In anul 1900, Titulescu isi
incheia studiile medii la Colegiul
Carol I din Craiova cu premiul de
onoare la examenul de bacalaureat,
fiind considerat cel mai stralucit
elev al scolii. In anii urmatori a
studiat la Facultatea de Drept din
Paris, obtinand licenta in drept cu
maximum de puncte.
Dupa absolvirea facultatii, si-a inceput cariera didactica la catedra
de drept civil a Facultatii de Drept de la Iasi, iar in 1905 a sustinut o
stralucita teza de doctorat la Paris, devenind apoi, la 24 de ani, profesor de
drept civil la Facultatea de Drept din Bucuresti si membru al baroului
avocatilor din Bucuresti.
Incepand din 1908, Titulescu a debutat in viata politica, in calitate de
membru al Partidului Conservator Democrat al carui lider era marele
orator si om politic Take Ionescu. Ales deputat in Parlamentul Romaniei in
1912, Titulescu s-a afirmat prin competenta, gandire politica realista,
dinamism si un talent oratoric deosebit.
De-a lungul carierei sale diplomatice, Titulescu si-a desfasurat
talentul oratoric in prelegeri si discursuri tinute in patru limbi europene, pe
care le vorbea fluent: franceza, engleza, germana, italiana, fiind apreciat
ca cel mai mare orator european al perioadei interbelice. In 1917 a
devenit, pentru prima data, membru al guvernului Romaniei, ca ministru
de Finante in guvernul condus de liderul liberal Ion I. C. Bratianu. In anii
grei ai Primului Razboi Mondial, Titulescu s-a implicat in lupta pentru
pregatirea Marii Uniri si pentru inlaturarea consecintelor ocuparii zonei de

sud a Romaniei de catre trupele Puterilor Centrale. In anul urmator, a

infiintat la Paris, alaturi de oameni politici din Regat, dar si din Transilvania,
Consiliul National al Unitatii Romane, recunoscut ca reprezentant al
statului roman de catre marile puteri membre ale Antantei (Franta, S.U.A.,
Anglia, Italia).
Dupa incheierea Primului Razboi Mondial, reorganizarea Europei
postbelice a fost stabilita in cadrul Conferintei de pace de la Paris (19191920), la care Titulescu a participat in calitate de prim-delegat al
Romaniei, semnand, alaturi de Ion Cantacuzino, Tratatul de pace dintre
statele aliate si asociate Antantei si Ungaria. Acest tratat consfintea unirea
Transilvaniei, Crisanei, Maramuresului si Banatului cu Romania (1920). In
acelasi an a primit din nou portofoliul ministerului de Finante, in guvernul
condus de generalul Alexandru Averescu, in aceasta calitate revenindu-i
initiativa reformei fiscale aplicate de statul roman in 1921.
Cariera diplomatica propriu-zisa a lui Titulescu a inceput la 16
decembrie 1921 cand a fost numit ambasador al Romaniei la Londra, post
pe care l-a detinut pana in 1927. Dupa trei ani, in 1924, a devenit delegat
permanent al Romaniei la Societatea Natiunilor, organizatia internationala
creata dupa Primul Razboi Mondial cu scopul apararii pacii si securitatii
mondiale. In anul 1926 a fost ales membru al Biroului director al
Academiei Diplomatice Internationale de la Paris, iar in anul 1927 a preluat
vicepresedintia acestui for international al diplomatilor pe care il va
conduce, din 1934, in calitate de presedinte.
La 6 iulie 1927 a devenit ministru de externe al Romaniei, functie pe
care o va indeplini, cu unele intreruperi, pana in august 1936.
Predecesor:
Barbu A. tirbey

Ministrul Afacerilor Externe

6 iulie 1927 9 noiembrie 1928

Succesor:
Gheorghe
Mironescu

Predecesor:
Alexandru VaidaVoievod

Ministrul Afacerilor Externe

20 octombrie 1932 1
octombrie 1934

Succesor:
Gheorghe
Ttrscu

Predecesor:
Gheorghe
Ttrscu

Ministrul Afacerilor Externe

Succesor:
10 octombrie 1934 28 august
Victor Antonescu
1936

Intreaga activitate diplomatica a lui Titulescu a avut in vedere

afirmarea intereselor Romaniei pe plan international, consolidarea Marii
Uniri, constituirea unor sisteme de securitate colectiva care sa garanteze
integritatea si securitatea Romaniei, pastrarea climatului de pace in
Europa. La initiativa sa, Romania a semnat in 1928, alaturi de Iugoslavia si
Cehoslovacia, partenerele ei din Mica Intelegere, pactul Briand-Kellog, care
scotea in afara legii razboiul ca mijloc de reglementare a diferendelor intre
state.

In 1930 si 1931 a fost ales de doua ori la rand presedinte al Adunarii

Societatii Natiunilor, situatie unica in istoria acestei organizatii ceea ce
reflecta pretuirea de care diplomatul roman se bucura pe plan
international.
In anul 1932 a fost seful delegatiei romane la Conferinta dezarmarii
de la Geneva, propunerile sale in privinta reducerii armamentului
concretizandu-se in redactarea uneia dintre Conventiile de definire a
agresiunii semnate de statele membre ale Societatii Natiunilor, la Londra,
in anul 1933.
Alaturi de Mica Intelegere, in 1934 a luat fiinta o noua alianta,
menita sa intareasca sistemul securitatii colective in Balcani: Intelegerea
Balcanica. Din acest nou organism european faceau parte Romania,
Iugoslavia, Grecia si Turcia, state care urmau sa coopereze pentru
pastrarea statutului in zona balcanica in conditiile afirmarii tot mai
puternice a politicii revizioniste duse de unele state europene ca
Germania, Italia, Ungaria sau Bulgaria.
Activitatea sa politica si diplomatica a fost inca o data recunoscuta in
1935 prin propunerea candidaturii sale la Premiul Nobel pentru pace,
facuta de Facultatea de litere si filosofie din Iasi si alegerea sa ca membru
activ al Academiei Romane.
In august 1936, cu prilejul unei remanieri a guvernului condus de
Gheorghe Tatarescu, a fost inlaturat in mod surprinzator din postul de
ministru de externe, in plin proces de negocieri pentru incheierea pactului
de neagresiune intre Romania si U.R.S.S. Relatiile diplomatice ale Romaniei
cu U.R.S.S. fusesera reluate abia in 1934, principala problema litigioasa
constituind-o nerecunoasterea de catre U.R.S.S. a unirii Basarabiei cu
Romania in 1918 si deci a frontierei de rasarit a statului roman.
Dupa inlaturarea sa din guvern, Titulescu a trait in strainatate
(Franta), continuand insa sa sustina pe plan extern cauza Romaniei. A
murit la varsta de 59 de ani la Cannes, la 17 martie 1941. Testamentul
sau, intocmit in 1940, exprima dorinta sa de a fi inmormantat in Romania,
la Brasov. Acest lucru a fost posibil dupa 1989, cand ramasitele sale
pamantesti au fost aduse in tara.

2. Aspecte controversate ale activitii lui

Nicolae Titulescu
2.1 Chestiunea tezaurului
n februarie 1917 a avut loc revoluia rus care a condus la
nlturarea arului Nicolae al II-lea i la instalarea unui guvern provizoriu n
frunte cu Prinul Gheorghi Evghenievici Lvov. Lenin i Troki se ntorseser
n Rusia i ncepuser pregtirea revoluiei bolevice, promind populaiei
"pine, pace i pmnt", dac aveau s ajung la putere. Toate autoritile
statului se dezintegrau, n armat se dezerta pe capete, ntraga Rusie fiind
cuprins de haosul pre-revoluionar. n aceste condiii, guvernul Romniei,
care iniial sistase transportul celei de-a doua trane a Tezaurului la
Moscova, la propunerea lui Nicolae Titulescu, proaspt numit ministru de
finane, decide totui s trimit a doua tran a tezaurului la Moscova.
Trenul avea 24 de vagoane, din care trei vagoane reprezentau
valorile Bncii Naionale, cu o valoare declarat de cca. 1,5 miliarde lei.
Valorile Casei de Depuneri ocupau 21 de vagoane, al cror coninut era
estimat la circa 7,5 miliarde lei. Prezentat pompos de Titulescu drept
"restituirea tezaurului" de ctre "prietenii prietenilor notri", Frana adic practic, prima tran a tezaurului restituit n 1936 de ctre sovietici, a
fost constituit din bancnote vechi, hrisoave i alte documente, plus
osemintele lui Dimitrie Cantemir.
2.2 Conferina pentru reparaii de la Spa
N. Titulescu a condus delegaia Romniei la Spa, unde ara noastr a
obinut 1% din reparaiile germane i 10,5% din cele orientale.[22] n
acest sens, lui Titulescu i se reproa incapacitatea de a negocia, n mod
corespunztor, interesele rii, pe fondul unui efort susinut al statului
romn de a finana activitatea sa diplomatic.
Concret, s-a invocat acordul realizat la Washington (1926) pentru
reglementarea datoriei de rzboi a rii fa de Statele Unite, n care o
parte a mass-media acuza incompetena lui Nicolae Titulescu, avnd n
vedere c, att timp ct datoria Franei fa de S.U.A. era de 85 de ori mai

mare dect cea a Romniei, Bucuretiul ar fi trebuit s plteasc o

anuitate de attea ori mai mic dect cea a Parisului.
n concluzie, se pretindea c, din cauza incompetenei lui Nicolae
Titulescu, Romnia trebuia s plteasc cu peste 47 de milioane de dolari
mai mult fa de obligaia financiar ce i revenea n mod real, sum care
de altfel reprezenta ntreaga datorie a rii fa de S.U.A.
2.3 Respingerea colaborrii cu Germania
n data de 22 octombrie 1934, ministrul german al aerului, Marealul
Hermann Gring, vorbind n numele lui Adolf Hitler, expune ambasadorului
roman la Berlin, Nicolae Petrescu-Comnen, o oferta german ctre
Romnia, respectiv garania integral a granielor, n special a graniei cu
Uniunea Sovietic i a graniei cu Ungaria, oferind totodat o renarmare
complet a armatei, cernd n schimb, ca Romnia s se opun cu toate
forele oricrei ncercri de trecere a trupelor sovietice pe teritoriul
naional.
Nicolae Titulescu, care promisese deja partenerilor si francezi i
cehoslovaci, care ncheiaser deja tratate de asisten mutual cu ruii,
pentru cazul unui conflict european, c va ncheia un tratat similar cu
sovieticii, care ar fi permis trupelor sovietice s treac prin Romnia
pentru a "sprijini" Frana i Cehoslovacia contra Germaniei, ascunde
raportul lui Petrescu-Comnen.

3. Controverse
3.1 Motivul demiterii i "exilul"
Se afirm c : n 1936, regele Carol al II-lea, aliniindu-se presiunilor
cercurilor de dreapta (pro-naziste) legionare dar i externe, l ndeprteaz
din toate funciile oficiale i l oblig s se exileze.
Muli istorici sunt de prere c motivul demiterii ar fi catastrofalul
eec al politicii sale externe. Rezultatele concrete se vor vedea pe harta
Romniei la sfritul lui august 1940. Adesea ns se uit c Titulescu a
fost doar un executant, politica extern fiind dictat de Carol al II-lea i de
"oculta" de stnga.
n ceea ce privete pretextul demiterii, sunt invocate mai multe
motive, printre care i presiunile guvernului englez, deranjat de declaraiile
lui Titulescu care acuzau Marea Britanie de neimplicare de partea
comunitilor n rzboiul civil din Spania.
n ceea ce privete aa-zisul exil, trebuie spus c regele Carol al IIlea nu l-a exilat pe Nicolae Titulescu, i nici nu l-a obligat s se exileze, aa
cum se susine adesea. Nu exist nici un document care s sugereze
mcar aa ceva.[15] De altfel, nici nu exista vreo prevedere legislativ n
acest sens. Se putea ns retrage cetenia romn, pentru motive
ntemeiate, urmat de expulzare din ar, dar nu exist nici un document
n acest sens.
Cea mai plauzibil ipotez privind plecarea sa intempestiv din ar,
este c odat terminate alegerile, pactul de neagresiune electoral dintre
Micarea Legionar i Iuliu Maniu fusese denunat de ambele pri, n

consecin, Nicolae Titulescu era expus unor eventuale acte de rzbunare

ale legionarilor

3.2 Ipoteze asupra decesului

Nicolae Titulescu a murit pe 17 martie 1941, la Hotel Carlton, n
Cannes, i a fost nmormntat pe 24 martie, n cimitirul Bisericii ortodoxe
ruse "Sf. Mihail", tot n Cannes. Certificatul de deces, este emis de primria
oraului Cannes, iar registrul de decese al primriei, menioneaz clar
locul decesului, Hotel Carlton, Cannes[47], aadar, ipoteza lui Petre
Pandrea nu se confirm.
Ulterior s-au fcut tot felul de speculaii asupra bolii i decesului,
afirmndu-se c ar fi fost otrvit, din ordinul lui Carol al II-lea sau de ctre
Gestapo, zvon alimentat chiar de Titulescu n timpul vieii.
Milcoveanu afirm c Titulescu se ngrase, i pentru a slbi, a luat
un medicament pentru slbire, ("Dinitra"), care i-ar fi afectat mduva
osoas, i consecutiv a provocat o anemie permanent, datorit scderii
numrului de hematii.
Ipoteza lui Constantin Xeni, pare cea mai plauzibil, dat fiindc Nicolae
Titulescu a fost totdeauna dependent de medicamente.