Al doilea Război Mondial 1939-1945

Al doilea război mondial rămâne una dintre cele mai discutate probleme ale secolului XX. Pentru a preveni un
nou dezastru, specialiștii au analizat permanent cauzele. Astăzi, comunitatea noastră nemijlocit, rămâne afectată
de această tragedie mondială soldată cu zeci de milioane de victime, în mare parte civili.
Printre cauzele războiului început la 1 septembrie 1939, se constată afirmarea extremismului sub paravanul
revizionismului, revanșismului, militarismului dar și existența multor probleme teritoriale rămase nerezolvate
după încheierea Păcii de la Paris în 1919. Mișcările fasciste au apărut și s-au dezvoltat în Italia și Germania în
timpul perioadei de instabilitate economică globală și s-a intensificat în perioada Marii Crize Economice. În
Germania, resentimentele apărute în urma înfrângerii din primul război mondial și a semnării Păcii de la
Versailles (în mod special a Articolului 231, așa-numita "Clauză de vinovăție"), credința în teoria loviturii de
cuțit aplicate pe la spate și declanșarea Marii Crize Economice au fost elementele care au propulasat la
putere Partidul Nazist condus de Adolf Hitler. Mulți istorici au considerat acest tratat de pace drept cauza cea
mai importantă, indirectă a războiului. Acest tratat plasa întreaga vină a declanșării războiului în sarcina
Germaniei și Austro-Ungariei și pedepseau această responsabilitate, în loc să stabilească niște acorduri și
mecanisme care să asigure pacea pe termen lung. Tratatul impunea învinșilor reparații de război împovărătoare,
cedări teritoriale și clauze economice care au provocat, în special economiei germane, pierderi grele și o uriașă
hiperinflație. Începând cu anul 1936, Tratatul de pace a început să nu mai fie aplicat de Franța și Marea
Britanie, cu foarte multă rigoare, din dorința de a evita izbucnirea unui nou război. Eșecul politicii
conciliatoriste franco-britanice după “Cârdășia de Munchen” față de Hitler, (politică care urmărea evitarea unui
nou război, dar care l-a încurajat pe dictatorul german să devină mai îndrăzneț și i-a permis să reînarmeze țara),
s-a aflat în strânsă legătură cu semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop în 1939, (care a eliberat Germania de
orice temere a vreunei reacții din partea URSS-ului în cazul invadării Poloniei). Liga Națiunilor, în ciuda
eforturilor diplomatice făcute pentru evitarea războiului, se baza pe Marile Puteri pentru impunerea rezoluțiilor
sale și, în lipsa voinței politice a acestora, nu a putut face nimic concret. Statul nipon era într-o politică
militaristă și își revendica permanent spațiul vital. Popularizarea ideologiilor precum comunismul, fascismul,
militarismul, naționalismul făceau starea tot mai tensionată. Toate aceste aspect au transformat pericolul
izbucnirii războiului în unul ireversibil. Începutul războiului își are la temelie Pactul Molotov-Ribbentrop care
oficial era un tratat de neagresiune între Germania Nazistă și Uniunea Sovietică. Semnat de către miniștrii de
externe sovietic Viaceslav Molotov și, respectiv, german Joachim von Ribbentrop. Acesta conținea un protocol
aditional secret prin care statele independente Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia și România erau
împărțite între sferele de influență ale celor două puteri semnatare. Protocolul secret desemna în mod
explicit "rearanjamentele teritoriale și politice" din zonele acestor țări care urmau să fie făcute de comun acord
de țările semnatare. Ca urmare, țările vizate au fost invadate, ocupate sau forțate să cedeze părți ale teritoriului
lor în favoarea Uniunii Sovietice sau Germaniei Naziste.
Între Polonia și Germania existau deja tensiuni în legătură cu orașul Gdansc și cu regiunile Poznan și
Silezia cunoscute drept coridor. În ciuda declarațiilor lui Hitler și concentării de trupe naziste la frontieră,
Polonia a refuzat să cedeze în fața pretențiilor dictatorului german. Anglia și Franța au semnat alianțe militare
cu Varșovia prin care garantau că vor declara război Germaniei dacă aceasta din urmă va ataca Polonia. La 1
septembrie 1939, trupele Reichu-lui au invadat statul polonez, iar Regatul Unit și Franța au cerut printr-un
ultimatum încetarea atacului german. Refuzul german marchează data de început al celui de-al Doilea Război
Mondial. Germania a invadat Polonia sub pretextul că polonezii au efectuat o serie de operațiuni de sabotaj
împotriva țintelor germane din apropierea graniței. Două zile mai târziu, pe 3 septembrie, după ce un ultimatum
britanic adresat Germaniei, în care i se cerea să înceteze operațiunile militare, a fost ignorat, Regatul Unit și
Franța, urmate de Dominioanele independente ale Commonwealth-ului Britanic—Australia (3 septembrie),
Canada (10 septembrie), Noua Zeelandă (3 septembrie), și Africa de Sud (6 septembrie)—au declarat război
Germaniei. Cu toate acestea, inițial alianța furnizat doar un sprijin militar direct limitat Poloniei, constând dintr-
o incursiune franceză minoră în Saarland. Aliații Occidentali au demarat și o blocadă navală a Germaniei⁠, care
avea drept scop slăbirea economiei țării și a efortului de război. Germania a răspuns prin ordonarea războiului
submarin împotriva tuturor navelor Aliaților, atât de război cât și comerciale, care mai târziu avea să degenereze
în Bătălia Atlanticului. La 17 septembrie URSS atacă Polonia, realizând aceleași crime ca și naziștii (tragedia
dela Khatyn). În aceste împrejurări, la 6 octombrie Polonia a capitulate fiind împărțită între cei doi dictatori. Pe
parcursul anului 1940 ambii dictatori au acționat pentru extinderea teritorială- URSS spre Finlanda, Statele
Baltice și România pe care o dezmembrează prin note ultimative (26 iunie 1940), iar Hitler spre Belgia,
Danemarca, Olanda, Luxemburg, Suedia, Norvegia și Franța, folosind tactici blitzkrieg. Linia franceză
fortificată Maginot și corpul principal al forțelor aliate care intraseră în Belgia au fost eludate printr-o mișcare
de flancare prin regiunea împădurită Ardeni. La 10 iunie, Italia a invadat Franța, declarând război atât Franței
cât și Regatului Unit. Parisul a căzut în mâinile germanilor la 14 iunie și opt zile mai târziu Franța a semnat un
armistițiu cu Germania și a fost în curând împărțită între zonele de ocupație germană și italiană⁠ și
o rămășiță⁠ neocupată guvernată de Regimul de la Vichy, care, oficial, neutru, s-a aliniat, în general, cu
Germania. Bătălia Angliei a început la începutul lunii iulie când Luftwaffe a atacat transporturile maritime și
porturile, dar la 19 iulie 1940, Hitler a anunțat că el nu are nicio dorință de a distruge Imperiul Britanic,
dar invazia propusă a fost amânată pe termen nelimitat pe 17 septembrie. Bombardamentele strategice ofensive
germane s-au intensificat sub forma unor atacuri de noapte asupra Londrei și a altor orașe în The Blitz, dar în
mare parte nu au reușit să întrerupă efortul de război britanic. Britanicii au obținut o victorie semnificativă la 27
mai 1941, prin scufundarea cuirasatului german Bismarck⁠. În toată această perioadă, Statele Unite ale Americii,
oficial neutre, au luat măsuri pentru a ajuta China și Aliații occidentali. În noiembrie 1939, Legea
Neutralității⁠ din SUA a fost modificată pentru a permite achiziții „cash and carry”⁠ din partea Aliaților, dar
marea majoritate a publicului american continua să se opună oricărei intervenții militare directe în conflict. La
sfârșitul lunii septembrie 1940, Pactul Tripartit reunea Japonia, Italia și Germania, formalizând Puterile Axei.
Pactul Tripartit stipula că orice țară, cu excepția Uniunii Sovietice, care nu se afla în război, care atacă oricare
putere a Axei va fi obligată să lupte împotriva tuturor celor trei. Axa s-a extins în noiembrie 1940, când au
aderat Ungaria, Slovacia și România. La 18 decembrie 1940, Hitler a emis directiva de a se pregăti o invazie a
Uniunii Sovietice. La 22 iunie 1941, Germania, susținută de Italia și România, au invadat Uniunea Sovietică
în Operațiunea Barbarossa, Germania acuzându-i pe sovietici de complot împotriva ei. Lor li s-au alăturat în
scurt timp Finlanda și Ungaria. Obiectivele principale ale acestei ofensive-surpriză ofensive au fost regiunile
baltice, Moscova și Ucraina, având scopul final⁠ de a pune capăt campaniei din 1941 în apropiere de linia
Arhanghelsk-Astrahan, de la Marea Caspică la Marea Albă. Obiectivele lui Hitler erau fost eliminarea Uniunii
Sovietice ca putere militară, eradicarea comunismului. Deși Armata Roșie se pregătea înainte de război pentru o
contraofensivă strategică, Barbarossa a obligat comandamentul suprem sovietic să adopte o strategie defensivă⁠.
În timpul verii, 1941, Axa a făcut progrese semnificative în teritoriul sovietic, provocând imense pierderi umane
și material. În luna iulie, Regatul Unit și Uniunea Sovietică au format o alianță militară împotriva
Germaniei. Britanicii și sovieticii au invadat Iranul⁠ pentru a asigura Coridorul Persan⁠ și câmpurile
petrolifere din Iran. În luna august, Regatul Unit și Statele Unite ale Americii au emis în comun Carta
Atlanticului. Până în octombrie, obiectivele operaționale ale Axei în Ucraina și în regiunea Mării Baltice au fost
atinse, mai rămânând doar asediile Leningradului și Sevastopolului. Bătălia de lângă Moscova a fost pierdută,
iar Uniunea Sovietică a păstrat o mare parte din potențialul său militar. Faza de blitzkrieg a războiului în Europa
se încheiase. A urmat atacul de la Pearl Harbor al japonezilor, care au motivate intervenția oficială a SUA, după
declarația lui F.D. Roosevelt. Operațiunile se extend în Pacific. Victoria sovieticilor de la Stalingrad (noiembrie
1942) a încurajat forțele Coaliției Antihitleriste, care se întâlnesc la Teheran în noiembrie 1943 și discută
problema deschiderii celui de-al doilea front în Europa. La 6 iunie 1944 prin operația Overlord, în Caen,
Normandia, trupele Reich-ului vor fi înfrânte prin acțiunea coaliției. Pe 22 iunie, sovieticii au lansat o ofensivă
strategică în Belarus („Operațiunea Bagration”) care a distrus aproape complet Grupul de Armate Centru.
Înaintarea sovietică a determinat forțele de rezistență din Polonia să declanșeze mai multe revolte împotriva
ocupației germane. Ofensiva strategică a Armatei Roșii în estul României a izolat și a distrus considerabilele
trupele germane și a declanșat o lovitură de stat reușită în România și apoi o alta în Bulgaria⁠, care s-au soldat cu
trecerea celor două țări de partea Aliaților. În septembrie 1944, trupele sovietice au avansat in Iugoslavia și au
forțat retragerea rapidă a Grupurilor de Armate E și F în Grecia, Albania și Iugoslavia pentru a le salva de la a fi
încercuite. Cu sprijinul noului aliat din România, sovieticii au lansat un atac masiv⁠ împotriva Ungariei ocupate
de germani⁠, care a durat până la căderea Budapestei în februarie 1945. Are loc Conferința de la Ialta și soarta
războiului ete decisă practice în favoarea URSS prin Declarația despre Europa eliberată. Trupele sovietice
ajutate de cele britanice, americane dar și de Mișcarea de Rezistență au grăbit înfrângerea lui Hitler. La 8 mai
ora 22.43 Germania a capitulat și războiul în Europa s-a încheiat. La 2 septembrie capitulează Japonia și pe
toate fronturile s-a făcut liniște, iar războiul a încetat