TERMINE RĂZBOAIELE PENTRU CĂ ALTFEL RĂZBOAIELE VOR TERMINA OMENIREA. Al doilea război mondial a fost cel mai mare conflict din istoria omenirii. În acest război au fost angajate 56 de state.Deşi principala scenă a operaţiunilor militare a rămas în Europa, luptele s-au extins aproape pretutindeni: în Asia şi în Oceanul Pacific, în nordul Africii şi în Oceanul Atlantic.Al doilea război mondial a fost un conflict total, datorită amplorii sale şi a intensităţii confruntării dintre statele combatante, care şi-au aruncat în luptă toate resursele materiale şi umane.La finalul ei, a doua conflagraţie mondială înregistra un bilanţ cumplit, de aproape 60 de milioane de morţi. Dintre aceştia, doar 15 milioane au fost militari, restul victimelor aparţinând populaţiei civile. Se adăugau zeci de milioane de răniţi şi mutilaţi.Toate statele beligerante, cu excepţia SUA, erau epuizate financiar şi aveau economia distrusă în mare parte. Cauze
1. Politica revizionistă a Germaniei, Italiei, Japoniei;
2. Dorinţa Germaniei de a-şi instaura hegemonia pe continent, Anglia şi Franţa netolerând acest lucru; 3. Politica conciliatoare a Franţei şi Angliei; 4. Politica de anexare de noi teritorii;Semnarea Pactului de neagresiune dintre Germania şi URSS (Pactul Ribbentrop-Molotov – 23 august 1939) Declansarea razboiului
Germania dorea anexarea Gdansk-
ului (Danzig), oraşul liber de pe teritoriul polonez şi a „coridorului polonez” prin care Polonia avea ieşire la Marea Baltică. Polonia nu acceptă pretenţiile Germaniei. „Acum când s-au epuizat toate posibilităţile politice în vederea rezolvării prin mijloace paşnice a unei situaţii la frontiera de est, care este intolerabilă pentru Germania, am hotărât o rezolvare prin forţă. Atacul asupra Poloniei urmează să fie realizat conform pregătirii făcute [...]. Data atacului , 1 septembrie Ora atacului – În vest, este important ca răspunderea pentru deschiderea ostilităţilor să revină fără echivoc Angliei şi Franţei.
Directiva nr. 1 emisă de Hitler la 31 august 1939 pentru conducerea
războilui Determinate de opinia publică şi de obligaţiile semnate, Franţa şi Anglia au declarat, la 3 septembrie 1939, război Germaniei, fără a întreprinde însă ceva deosebit în sprijinul Poloniei, care, cu tot eroismul soldaţilor săi, nu a putut rezista forţei dezlănţuite a agresorului, fiind înfrântă în 3-4 săptămâni. Teritoriul său a fost împărţit între Germania, ale cărei trupe au ocupat o suprafaţă de km², şi URSS, ale cărei trupe au pătruns în Polonia la 17 septembrie şi au ocupat o suprafaţă de peste km². În urma acestei duble agresiuni, Polonia a dispărut ca stat. Între septembrie 1939 şi decembrie 1941(momentul intrării SUA în război), conflictul a implicat în principal statele europene, iar operaţiunile militare au avut ca teatru principal continentul european şi secundar, pe cel african (Abisinia, Somalia, Libia). După cucerirea unei părţi a Poloniei de către Germania, pe frontul de Vest a domnit o totală acalmie (toamna-iarna ), eveniment cunoscut sub numele de „războiul ciudat”. În noiembrie 1939, URSS atacă Finlanda, care cu toate că a întâmpinat o rezistenţă înverşunată, a fost nevoită să ceară pace şi să accepte în primăvara anului 1940 cedările teritoriale impuse de URSS. Războiul fulger (Blitzkrieg)
Germania, ţară lipsită de materiile prime necesare unei conflagraţii de durată, a
realizat că cale de a duce un război victorios era să dea lovituri rapide, decisive. Războiul fulger s-a bazat pe o infanterie care ocupa teren cu ajutorul tancurilor şi al aviaţiei. Prima ţară care a fost supusă cu ajutorul blitzkrieg-ului a fost Polonia.Au urmat Danemarca (în aprilie 1940), Norvegia (aprilie-mai 1940), iar în mai 1940 Belgia, Olanda şi Luxemburgul. La 22 iunie 1940, Franţa cere armistiţiu. Germania instaurează un regim de ocupaţie militară în jumătatea de nord a Franţei (inclusiv în Paris). În sudul Franţei neocupate, mareşalul Pétain conduce un guvern francez cu sediul la Vichy, care a avut o umilitoare colaborare cu inamicul. Bătălia Angliei
În vara anului 1940 Germania a încercat distrugerea prin
bombardament aerian a principalelor oraşe engleze pentru a forţa Anglia să capituleze (Operaţiunea Leul de mare) şi să debarce în această ţară. Datorită avioanelor de vânătoare ale englezilor (huricane, spitfire), a invenţiei radarului, Germania suferă pierderi şi opreşte bătălia Angliei. Pactul Tripartit încheiat între Germania, Italia şi Japonia la 27 septembrie 1940 „Art. 1. Japonia recunoaşte şi respectă conducerea de către Germania şi Italia a operei de creare a unei noi ordini în Europa. Art. 2. Germania şi Italia recunosc şi respectă conducerea de către Japonia a operei de creare a unei noi ordini în marele spaţiu răsăritean asiatic. Art. 3. Germania, Italia şi Japonia sunt de acord să colaboreze [...]. Ele îşi asumă în continuare obligaţia de a se sprijini una pe alta prin toate mijloacele politice, economice şi militare [...].” Invadarea sud-estului Europei - 1940
În octombrie 1940, Italia atacă Grecia, dar trupele italiene suferă
mari înfrângeri. În 1941, Germania trimite trupe în ajutorul Italiei. Astfel, în aprilie-mai 1941, Grecia şi Iugoslavia vor fi ocupate. Situaţia României-1940
La începutul războiului România se declarase neutră.
În urma ultimatumului din iunie 1940, adresat României, URSS a anexat Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa. La 30 august 1940, prin Dictatul de la Viena, România este nevoită să cedeze Ungariei o parte a Transilvaniei, coborând de la nord-vest spre sud-est. În urma negocierilor de la Craiova, România îi cedează Bulgariei sudul Dobrogei (Cadrilaterul) la 7 septembrie 1940. Pierderile teritoriale româneşti - 1940 Atacul Germaniei împotriva URSS-ului (Planul Barbarossa)
Încălcând tratatul de neagresiune încheiat cu URSS în 1939, Hitler a
ordonat invadarea prin surprindere a statului sovietic la 22 iunie 1941. Alături de Germania intră în război: Italia, Finlanda, Ungaria, România (pentru recuperarea teritoriilor pierdute în 1940). Adolf Hitler Directive de război „Rusul este o fiinţă inferioară. Armata nu are comandant... În primăvară [1941], nivelul nostru (comandament, material, trupe) va fi cu certitudine foarte ridicat, iar cel al ruşilor foarte scăzut. O dată marea armată rusă învinsă, dezastrul va fi imposibil de oprit. [...] Armata rusă trebuie decupată prin modul nostru de atac şi fiecare parte trebuie măcelărită. Pentru aceasta trebuie să creăm o poziţie de plecare care să ne permită să ajungem la mari mişcări de încercuire. Dacă ruşii sunt atacaţi în mai multe puncte cu lovituri viguroase, se va ajunge ca, într-un anumit moment, la fel ca şi în Polonia, mijloacele de comunicaţie, transmisiuni etc., să se prăbuşească pentru a face loc unei dezorganizări complete.” Sfârșit A realizat:Andrieș Anastasia A verificat:Malai Ludmila