AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL 1939 – 1945

CAUZE:
 Deciziile asumate e Conferința de Pace de la Paris, care impus Germaniei un tratat punitiv; (politică
revizionistă și revanșardă);
 Politica conciliatoristă promovată de F și A (G promitea distrugerea pericolului comunist);
 Urmările marii crize economice din 1929-1933 au favorizat ascensiunea la putere a lui Hitler în G, care își
propusese 3 obiective:
- Eliminarea prevederilor tratatului de pace care punea G în inferioritate;
- Unirea într-un singur stat a tuturor germanilor, anexând G teritoriile unde trăiau germanii – Austria, sudeții
cehoslovaci, etc;
- Crearea în Europa de E a unui spațiu vital colonizat de G, de unde să-ți procure produse agricole și materii
prime.
În realizarea acestui program pretențiile lui Hitler asupra orașului liber Danzig și asupra coridorului polonez au
furnizat pretextul războiului, întrucât F și A, după multe cedări care au caracterizat politica conciliatoristă, au decis să
treacă de partea Poloniei în cazul unui atac german.
Hitler a pornit războiul numai după ce s-a asigurat de neutralitatea URSS prin Pactul Molotov-Ribentropp (23 aug
1939) prin care cele două, în art. 3 (secret) divizau Europa de E în sfere de influență (Basarabia- la URSS, Polonia
împărțită).
TABERE:
1.
 1936 - AXA Roma – Berlin = G+It
 25 nov 1936 – Pactul Anticomintern = G+It+Jap:
- îndreptat împotriva Internaționalei a III-a;
- măsuri împotriva amenințării comuniste
 1939 – Pactul de oțel = G+It
 27 IX 1940 – Pactul Tripartit = G+It+Jap:
- Jap recunoaște G+It dreptul de a instaura o ”nouă ordine” în Europa și Africa;
- G+It recunosc Jap dreptul de a instaura o ”nouă ordine” în Asia
- Ajutor militar reciproc/SUA
- La Pact aderă: Ung = 20 nov. 1940, ROM = 23 nov. 1940, Slovacia = 24 nov. 1940, Bulgaria = 1 martie 1941,
Croația = 15 iunie 1941.
2. 14 aug 1941 – Carta Atlanticului = A+SUA = Aliații (Națiunile Unite) = A+SUA- în numele celor 26 de state aflate în
conflict cu Axa; 61 state
FRONTURI:
1. V=G/F+A
2. E = G (Rom, Ung, It, Sp, Croația, Finlanda, Slovacia)/URSS
3. Africa de N = It +G/A+SUA
4. Pacific = Jap/SUA
Tactica ”războiului fulger”

CAMPANII:
 1939 – 1941 = războiul în Europa
- 1 sept = G atacă Polonia
- 3 sept F+A declară război G = II RM
1939 – V = ”războiul ciudat”
1 sept - G – în 4 săpt cucerește Pol. și ocupă teritoriile de la V de linia Curzon, iar URSS pe cele de la E.
În Polonia au fost uciși, în anii războiului, între 4 – 6 milioane de oameni (600.000 în lupte), din care jumătate evrei
(ghetourile din Varșovia și Cracovia, lagărele de exterminare de la Auschwitz – Birkenau, Majdanek, Treblinka) = cea
mai afectată țară!
17 sept intră și trupele URSS în Polonia;
30 nov URSS atacă Finlanda; (capitula în 13 martie 1940);
1940
Aprilie – iunie = G ocupă Danemarca (care se predă fără luptă= 9-10 apr) și Norvegia (care încearcă să reziste cu
sprijin aliat, dar e nevoită să se predea = 8 iunie).
10 mai – 22 iunie campania /Franței (aug 1944 - eliberată)
- invada F prin BOL; Francezii sunt sprijiniți de englezi; sunt nevoiți să se retragă – la Dunkerque (26 mai-4 iunie;
335.000 de soldați aliați); în 14 iunie G pătrund în Paris; 22 iunie, în pădurea Compiegne, în acelașii tren din 1918, F
semna actul de capitulare:
- Alsacia și Lorena – G;
- G ocupa N Franței; S (40% din teritoriu) era autonom, sub conducerea mareșalului Petain și a premierului P. Laval
colaboraționiști – la Vichy; coloniile rămâneau F.
Urmări: mișcarea de rezistență; deportarea evreilor din N.

12 aug (7 sept) 1940 – iunie 1941 = bătălia Angliei – bastionul lumii libere; (pregătește eliberarea = 6 iunie 1944,
ziua Z).
După armistițiul F cu G, A înfruntă singură forțele Axei; țările ocupate nu mai cred deloc într-o victorie a Aliaților. Dar,
în 10 mai 1940 – premier devine W. Churchill, care a reprezentat dorințe de rezistență a țării.
Hitler stabilea obiectivele: aviația germană trebuia să distrugă aviația engleză, aeroporturile, comunicațiile, porturile,
șantierele navale și obiectivele industriale; după victoria aeronavală, trebuia să aibă loc debarcarea – 21 sept 1940.
Ofensiva, războiul-fulger, a început pe 12 aug (1485 avioane au atacat A) și a atins punctul culminant în 7-15 sept(15
sept 1786 de avioane atacă A). În 15 sept 148 bombardiere germane ajung deasupra Londrei, la ora 12,50; al doilea
val sosește la orele 16; avioanele de vânătoare engleze atacă direct bombardierele; în acea zi Luftwaffe a pierdut 56
de aparate; bătălia este pierdută – de acum germanii vor opera numai raiduri de noapte. În 17 sept. Hitler amână
debarcarea (Seelowe); RAF (Royal Air Force) atacă sistematic flota germană pregătită pt debarcare - 12% din flotă
este distrusă. Din 19 oct debarcarea este abandonată.
Cauzele înfrângerii G:
- Luftwaffe nu e pregătită pt un război aerian total;
- Avioanele Stuka se dovedesc vulnerabile și ineficace;
- Scepticismul lui Hitler și incompetența lui Goring;
Englezii:
- Radarul inventat de Watson Watt; va fi montat la bordul avioanelor (Spitffire și Hurricane);
- Crește producția de avioane;
- Câștigă întrecerea tehnică cu germanii.
Victoria A – speranța lumii libere.
ITALIA – intră în război în 10 mai 1940; campania din Grecia și Africa de N
 Campania din Africa de N: (pentru Canalul de Suez – deținut de A): italienii intră în Sudan și Kenya – ocupă
Somalia britanică = 16 iulie; în 14 sept trec de granița cu Egiptul; în 1 nov = contraatacul trupelor britanice în
Egipt; invadează coloniile italiene = Libia, Etiopia și Somalia; flota italiană este distrusă în mare parte.
 campania din Grecia: 28 oct începe expediția împotriva Gr, dar pe 1 nov contraofensiva greacă îi respinge pe
italieni dincolo de graniță; ofensiva It a eșuat lamentabil.
27 IX 1940 – Pactul Tripartit = G+It+Jap:
 războiul mondial = iunie 9141- nov 1942 (în 1941 G se află în război cu 17 țări din Europa, 11 din Asia și
Oceania, 5 din Africa și cu 22 din America; în Europa 5 țări sunt neutre = Elveția, Suedia, Irlanda, Portugalia
și Spania; în Asia – Afganistanul.
1941
Hitler se vede nevoit să-i sprijine pe cele 2 fronturi:
 campania din Africa de N:
Italienii se retrag și pierd: Tobruk = 21 ian și Bengazi = 6 feb. În Africa sosește Afrika Korps condusă de gen. Rommel
(Vulpea deșertului) care declanșează ofensiva= 24 martie (1800 Km) și recâștigă toate orașele din Cirenaica pierdute
de italieni - până în aprilie, dar Tobruk – apărat de o mică garnizoană engleză, rezistă.
 Campania din Balcani:
În 6 apr G – invadează Iugoslavia= 12 apr Belgradul cade și în 16 apr armata sârbă capitala la Sarajevo. ; italienii iau
Dalmația; odată cu încetarea existenței armatei regulate iugoslave începe războiul partizanilor conduși de Tito.
Grecia – în martie debarcă un corp expediționar aliat; ofensiva germană = 27 aprilie ocupată Atena. În 1 iunie ins.
Creta este cucerită; parte din corpul expediționar aliat reușeșete să se retrgă între 28-31 mai.
Germania își instaurează controlul asupra întregii Pens. Balcanice. Italia se află într-o situație inferioară față de G.
 13 apr 1941 = pactul de neagresiune japono-sovietic:
- URSS pt a nu fi atacată din spate de G;
- Jap, rămâne anticomunistă; pactul a stat la baza deciziei de a ataca SUA la Pearl Harbour; a controlat un
spațiu de 50 mil Km2.
 Campania din Rusia = planul Barbarossa, 22 iunie 1941 (Mein Kampf = ne vom îndrepta privirile spre
spațiile din Est): directiva nr. 21/18 dec 1940= ”Distrugerea Rusiei sovietice după o campanie de scurtă
durată…
Aprilie 1941 Stalin este avertizat (prin ambasadori, spioni) de atacul G – A, SUA sunt informați (FBI); Stalin a fost
prevenit în timp util dar nu a ținut seama de avertizări. Nu crede în iminența unei agresiuni; în 22 iunie = prima zi de
permisie acordată Armatei Roșii de la începutul anului!!!
La ora 4,30 toți membrii Biroului Politic se află în anticamera lui Stalin. Ambasadorul G este primit de Molotov – G
declară război URSS. De la ora 3,30 germani și aliații lor au trecut frontiera = 153 divizii germane și 26 ale aliaților G
( 14 finlandeze și 12 românești = 3,5 mil soldați și 3.700 tancuri) sunt trimise întăriri: unguri, slovaci, finlandezi,
italieni, spanioli) = ajunge la 201 divizii ale Axei, din cele 329; URSS dispune de numai 132 divizii = 2,5 mil soldați;
dispun de tancurile T-34, cele mai performante din lume.
Direcții = 3:
- N = Leningrad
- S = (dinspre Rom) – Ucraina
- Centru = (dinspre Varșovia) – Moscova
Germanii = ofensivă, cuceresc: Brest-Litovsk=26 iunie, Smolensk=16 iulie; începe asediul la Leningrad=9 sept (asediul
a durat 900 de zile); ocupă Kiev =19 sept, Odessa=15 oct; atacă Stalingrad=20 oct (asediat rezistă), Harkov=24 oct și
Kursk=2 nov. În centru, prin ofensiva din 16 nov – 5 dec, ajung la 50 Km de Moscova – rușii contraatacă (6 dec = -38
C), germanii se retrag; ofensiva este reluată de ruși în ian – feb 1942; victoria aparține sovieticilor = a distrus mitul
invincibilității armatei germane!!!
 14 aug 1941 – Carta Atlanticului = A+SUA = Aliații
 1 oct 1941 = Moscova= semnat un acord de prietenie = URSS/ A + SUA; care stabilește ritmicitatea
expedierii ajutoarelor engleze și americane către URSS; primele ajutoare ajung în 12 oct 11941; au primit pe
parcursul II RM = 17.000 avioane, 16.000 tancuri, 450.000 tone explozibil, etc.
 PACIFIC
Japonia dorea să creeze o sferă de ”co-prosperitate asiatică”sub dominația sa. Ea a profitat de înfrângerea
Olandei și Fr și a ocupat Malaezia și Birmania; fără declarație de război, Jap atacă, cu 350 de avioane (Zero) baza
americană din Hawai și Pacificul, cu excepția Australiei, rămâne la discreția ei.
 7 dec 1941 = atacul Jap de la Pearl Harbour: 7,55 – 9,45: succes deplin pt japonezi; americanii au pierdut
navele (au scăpat portavioanele), 188 avioane, 2.403 m, 1.178 răniți; jap= 29 avioane și 50 soldați.
 8 dec 1941 = Congresul decidea intrarea SUA în război; războiul devine mondial.
Tot în 8 dec A declară război Jap. 11 dec G declară război SUA.
Ofensiva jap: cuceresc Filipine, Singapore, Thailanda (se predă), Hong Kong; elimină forța navală engleză din pacific.
Teritoriile = 450 mil locuitori – în 1942. În campania din Filipine au fost făcuți 78.000 de prizonieri supuși la un
infernal marș al morții, de peste 100 de Km, în care au murit 25.000.
Conferința Arcadia = 22 dec 1941 începe (Churchill sosește la Casa Albă pt 14 zile); aici se stabilesc obiectivele de
război comune, un comandament unic și obiectivul prioritar: GERMANIA (debarcarea în Africa+ debarcarea în
Europa); Pacificul = secundar.
Europa este, la sfârșitul anului 1941, la dispoziția germanilor. Europa hitleristă, protejată (în V) de zidul Atlanticului,
cuprindea Marea Germanie creată prin anexiunile din anii 1939-1940, statele aliate și pe cele satelite Germaniei.
țările dominate sunt exploatate sălbatic de către ocupanți care organizează în toată Europa un adevărat genocid
asupra evreilor, slavilor, țiganilor considerați rase inferioare = soluția finală.
 1942 = anul de cotitură în evoluția II RM (fără pace separată)
1942 este un an de cotitură: axa și-a extins la maximum teritoriile, dar începând cu iunie 1942, 3 bătălii pe 3
fronturi diferite, sunt câștigate de Aliați și soarta conflictului se schimbă: sorții izbânzii înclină de partea Aliaților.
 Africa = * El Alamein
În mai 1942 italienii reiau ofensiva dar sunt opriți în * El Alamein – Rommel este înfrânt; englezii au câștigat ”războiul
deșertului”(Egipt, Libia). În 8 nov are loc debarcarea anglo-americană (100.000 soldați) în Maroc și Algeria; inițiativa
revine Aliaților care ajung la granița cu Tunisia. Forțele axei se predau (12-13 mai 1943).
 Pacific = * M. Coralilor (4-8 mai) și * Midway (6-8 iunie)- cea mai mare bătălie aero-navală; victoriile
americanilor care pun capăt expansiunii japoneze spre E; 7 aug – 15 nov = *Guadalcanal- evacuat de
japonezi.
 EST = *Stalingrad (12 sept 1942 – 2 feb 1943) – victoria URSS – începe contraofensiva spre V
În 4 iulie 1942 germanii și aliații ajungeau pe Don; sunt ocupate bazinele industriale (petrol0 al Donețului,
Donului de Jos și Caucazului de Vest; se ajunge la fl Volga, la Stalingrad, care este încercuit – 10 nov; orașul
rezistă. Pe 19 nov începe contraofensiva sovietică care încercuiesc armata lui von Paulus, asediind orașul.
Germanii se predau pe 31 ian 1942 (500.000) = cotitură în evoluția II RM; Rom a pierdut 2/3 din armata sa
(Antonescu dă mână liberă lui M. Ant să-i convingă pe It să încheie pace pt a lupta alături de aliați/Armatei Roșii
= pericolului comunist (iunie 1943= vizita lui M Ant la Roma).
 Recucerirea Europei ocupate ( nov 1942- dec 1944)
1943
Conferința de la Casablanca (14-27 ian) decide debarcarea în Sicilia.
Conferința de la Moscova (19 oct – 1 nov)
Conferința de la Teheran (28 nov – 1 dec): deschiderea unui nou front în V – Overlord, mai 1944 și org ONU.
 În 1943 Aliații, victorioși în Africa, debarcă în Sicilia – în 25 iulie cade regimul fascist și Italia încheie armistițiul = 8
sept. Italia se rupe în 2: S = aliații și N= Mussolini, unde a instaurat Republica Socială Italiană, supusă germanilor;
eliberarea completă are loc abia în 1945.
 EST = ofensiva sovietică continuă: germanii se predau în 31 ian 1943 la Stalingrad. În 18 ian Leningradul
este eliberat după 17 luni de asediu. În 15 martie = dizolvat Cominternul (1919) – război psihologic, pt a atrage
simpatia occidentului. În aug ofensiva sovietică este reluată pe linia frontului de la Smolensk la M. Azov; ajung la
Nipru și eliberează Kievul = 6 nov.
 Pacific = martie – ofensiva americană: ins. Solomon.
1944
EST = ofensiva sovietică pe tot frontul:
- Martie – aprilie = ocupă Galiția, Bucovina și Basarabia;
- 9 iunie = ofensiva în Karelia și de-a lungul Balticii: cuceresc Lituania, intră în Polonia, în România (23 aug –
înlăturarea lui Antonescu; Rom trece de partea Aliaților și participă la războiul /G; rușii ocupă Bucureștiul =
31 aug), în Bulgaria. Intră în Ungaria (sept) și în Iugoslavia – Belgrad = 21 oct.
VEST = marea debarcare – Overlord = 6 iunie 1944, coastele Normandiei
- 5339 nave = 200.000 soldați aliați
- +5112 bombardiere + 5409 avioane de vânătoare
- În 24 aug este eliberat Parisul
Cursa către Berlin între URSS și Aliați!
20 iulie 1944 – atentatul împotriva lui Hitler (col. Stauffenberg) a eșuat.
9 oct 1944 Conferința de la Moscova (URSS și Ang) = Churchill i-a propus lui Stalin, și a obținut acordul lui Roosevelt
în această privință, împărțirea Europei de Est și Sud-Est în sfere de influență. URSS dobândea 90% influență în Rom
și Anglia 10%, în Grecia Invers, în Iugoslavia și Ungaria procentul era de 50%-50%, iar pt Bulgaria URSS 75% și Ang
25%. Soarta a milioane de oameni a fost astfel decisă printr-un simplu petic de hârtie cu câteva socoteli.
PACIFIC= americanii cuceresc supremația pe mare și în aer și-i înving pe japonezi în luptele pt Filipine; flota
americană o învinge pe cea niponă în marea luptă din golful Leyte – 23-26 oct 1944.
1945
4-11 feb = Conferința de la Ialta= Roosevelt, Stalin și Churchill
- Privind ONU: dreptul de veto pt statele din Cons de securitate; conferință la san Francisco pt lansarea ONU;
privind G: împărțirea ei în 4 zone de ocupație militară.
- Conf a ajuns – impropriu- să fie simbolul divizării Europei în sfere de influență și al ”cedării” lui Roosevelt în
fața URSS.
17 iulie – 2 aug = Conferința de la Postdam - șefii de stat și de guv din SUA, URSS și Angl = a stabilit criteriile pt
încheierea tratatelor de pace cu G și cu aliații ei, demilitarizarea, democratizarea și descentralizarea G.
Dec = Conferința de la Moscova (min de ext SUA, URSS și Angl) – a pus la punct tratatele de pace cu Rom, Ung,
Finlanda și Bulg.
VEST
- Contraofensiva germană în Ardeni, este oprită de Aliați care cuceresc orașele din G; în 25 apr trupele Aliate
se întâlnesc cu cele sovietice
EST – ofensiva sovietică: Ungaria, Austria, Polonia, Prusia orientală = 23 apr lupte în Berlin; 30 apr Hitler se sinucide.
În 7 mai germanii se predau.
PACIFIC
- 26 iulie, uniți la Postdam, Aliații impun Jap să se predea total sau va fi distrusă;
- 6 ȘI 8 AUG – bombele de la Hiroshima (80.000 m și 70.000r) și Nagasaki
- În 8 aug URSS întră în război cu Jap
- În 15 aug încetează luptele
- 2 sept este semnată predarea pe cuirasatul Missouri.
CONFERINȚA DE PACE DE LA PARIS 1946 – 1947
 ROMÂNIA ȘI II RM
 1938-1940 = MONARHIA AUTORITATĂ – CAROL II
 Dec 1937 = alegerile parlamentare: PNL=35,92%, PNȚ=20,40%, Partidul ”Totul pentru Țară”(GF)= 15,58%, PNCreștin
(1935 = LANC+PNA; Goga-Cuza)=9,15%. Nici un partid nu obține 40% din voturi; alegerile au evidențiat orientarea
spre dreapta a electoratului: aprox 25% au votat PTptȚară și PNC, mai mult decât a obținut PNT= 20,40%.
 Carol i-a cerut lui Goga să formeze guvernul: a dat satisfacție curentului de dreapta (fără a-i aduce la guvernare pe
legionari); Goga era un adversar al lui Maniu (care nu era agreat de rege); a produs o ruptură în PNȚ - prin
includerea în guv a lui Armand Călinescu; numirea lui istrate Micescu (cel care va elabora Consț 1938) la min de
externe arăta decizia de a continua politica tradițională filo-franco-engleză, dar și dorința de ameliorare a relațiilor
cu G +It. La 28 dec 1937 guv depune jurământul: ”Este guvernul meu” = Carol II;
 18 ian 1938 C II dizolvă Parlamentul; alegeri pt Adunarea Deputaților = 2 martie și pt Senat = 12-17 martie;
 Noaptea de 7/8 feb 1938 = criza guvernului: Armand Călinescu și Ion Gigurtu își dau demisia (la sugestia lui C II care a
decis să dea o lovitură de stat); 9 feb = demisia guvernului.
 10 feb = lovitura de stat = marca sfârșitul regimului democratic în Rom; regele semna decretul de numire a unui nou
guvern, condus de patriarhul Miron Cristea (feb 1938 – martie 1939);
 Măsurile guv vizau instituționalizarea noului regim:
- 27 feb 1938 = Constituția – consemna principiul monarhiei active, iar regimul politic avea caracterul
monarhiei autoritare; (Drept de vot = 30 ani, B+F, știutori de carte; de la 4,6 mil la 2 mil; monopartidism, etc)
- Măsuri împotriva legionarilor (propuse și de N Iorga; 26 martie = scrisoarea lui CZC către N Iorga pe care-l
acuză de ”necinste sufletească”) procesul lui CZC acuzat de ultraj față de un ministru;
- 30 martie = demisia guv Miron Cristea; este înființat Consiliul de Coroană= din membri numiți de rege;
- 30 III= dizolvarea P politice
- 16 aprilie – CZC este condamnat la 6 luni de închisoare;
- 18/19 aprilie – percheziții la sediile legionare, din ordinul lui Ar. Călinescu; un nou proces = 27 mai CZC este
condamnat la 10 ani de muncă silnică; a fost închis la Jilava, Doftana, Rîmnicu Sărat;
- Cultul personalității: CII = ”salvatorul”, ”Omul providențial”, ”Voievodul culturii”
- Ziarul oficial = ”România” sub direcția lui Cezar Petrescu;
- 29 sept 1939 = acordul de la Munchen (împărțirea Cehoslovaciei)= un semnal de alarmă pt micile state:
- C II face o vizită la Londra (15-18 nov) și la Paris (18-21 nov)= soldate cu eșec: cele 2 țări nu și-au luat nici un
angajament față de Rom;
- La 24 nov C II s-a întâlnit cu Hitler care i-a cerut să rupă legăturile cu FA și să aducă legionarii la putere
(=coloana a 5-a germană);
- Obsedați de pericolul legionar, C II și Ar. Călinescu au decis asasinarea lui CZC +13 legionari, când erau mutați
de la Rm. Sărat la Jilava: în noaptea 28/29 nov 1938 sunt sugrumați în mașini; (reacția legionarilor: 21 sept
este asasinat Ar. Călinescu); căpitan al GF devine Horia Sima.
- 15 dec = creată Straja Țării = băieții între 7-18 ani și fetele între 7-21 de ani; (uniformă, salutul roman)
- 16 dec 1938 = creat Frontul Renașterii Naționale – sg partid; (= Partidul Națiunii – 1940);
 9 III 1939 = guv Ar. Călinescu (principalul ”stâlp” al regimului)- 21 sept 1939
 III 1939 = dezmembrarea Cehoslovaciei: la 14 martie Slovacia își proclama independența, iar trupele
maghiare intrau în Ucraina subcarpatică;în 15 martie Cehia este invadată de armatele germane:
 În 21 martie Rom decreta mobilizarea generală;
 23 martie 1939 – acordul economic cu G; Rom încearcă o apropiere de G;
 13 aprilie FA ne acordă garanții: ”cele două se angajează să le dea (Rom și Greciei) toată asistența care le stă
în putere” dacă va fi întreprinsă o acțiune care să le pună independența în pericol;
 23 aug 1939= pactul Molotov – Ribbentrop; după acest moment procesul izolării internaționale complete a
Rom a intrat în faza sa finală, decisivă.

 II RM 1 sept 1939 – 9 mai 1945

 1 sept. Germania atacă Polonia (invadată în 17 sept și de URSS); în 3 sept FA declară război G = II RM;
6 sept = Consiliul de Coroană = NEUTRALITATEA: 6 sept. 1939 – 28 mai 1940 ; ea a fost favorabilă
aliaților anglo-francezi și victimelor nazismului (ostilă G și aliaților ei)
Acțiuni:
  Rom ”a adus un enorm serviciu Poloniei”: a acceptat tranzitarea țării cu material de război pt Polonia;
evacuarea tezaurului polonez (45 mil. dolari) prin Constanța și păstrarea unei părți la București - restituit în
1947; a deschis granița pt refugiați= 100.000 (60.000 sold; președintele Pol, guvernul);
 Urm:
- 21 sept 1939 Ar. Călinescu este asasinat de legionari; fusese un adept al alinierii la tabăra anglo-franceză;
are loc o amplă represiune a legionarilor: asasinii lui Ar. Călinescu sunt prinși, împușcați și expuși la locul
crimei; în toate județele sunt împușcați 3-4 legionari și expuși în piețe publice; sunt executați circa 250 de
legionari;
- pe plan extern se adâncește procesul de izolare politică;
- la 18 aprilie 1940 s-a legalizat, printr-o întâlnire a regelui cu o delegație de legionari, împăcarea lui C II cu GF

28 mai 1940 – 22 iunie 1941 = STATUT DE NONBELIGERANȚĂ, care a avut 2 etape:

1. Etapa finală a domniei lui CII = mai – sept 1940;
2. Primul an l guvernării lui IA, cu legionarii – sept. 1940-ian. 1941; Rom s-a integrat cu statut de stat satelit
(nu de stat ocupat) în Europa nouă, preconizată de Hitler.
1. Etapa finală s domniei lui CII = mai – sept 1940;
 după 10 mai 1940 (când începe agresiunea G în F și Axa înregistrează succese) are loc reorientarea Rom: 27
mai 1940 = se semna la Buc acordul economic definitiv cu G (OELPAKT) prin care exporturile de țiței erau
destinate cu prioritate G, în schimbul armamentului și echipamentului de război;
 la 28 mai 1940 – în cadrul unei audiențe acordate de C II principalilor membri ai Consiliului de Miniștri, s-a
discutat și s-a recomandat abandonarea orientării externe de până atunci a Rom și promovarea, în
continuare, a unei politici de ”adaptare la realități”, adică de orientare spre G !!!!!!!
 guvernul era remaniat: la Externe este numit I. Gigurtu, agreat de Berlin;
K: 28 mai a marcat, în mod practic, abandonarea NEUTRALITĂȚII ROM proclamată la începutul II RM; după
renunțarea la neutralitate Rom a urmat o politică de apropiere față de G, care s-a tradus, de jure și de facto într-
un statut de nonbeligeranță.
TRAGICUL AN 1940 ÎN ISTORIA ROMÂNILOR
În contextul declanșării II RM Rom a avut o serie de inițiative diplomatice menite să mențină S-E Europei și zona
Balcanilor în afara conflictului mondial și să asigure țărilor din această zonă a lumii păstrarea neștirbită a frontierelor
lor:
- 19 sept. 1939 = Proiectul ”Blocul balcanic” lansat la Jebel de min de ext ai Rom și Iugos care urmărea
atragerea Bulg în Înțelegerea Balcanică (chiar cu satisfacerea unor pretenții teritoriale);
- 28 oct 1939 = propunerea realizării unui ”Bloc al neutrilor” = ÎBalc, Ung, Bulg, It; (neutralitatea și
neagresiunea statelor membre).
Cele 2 inițiative nu au ajuns la un rezultat concret datorită opoziției vecinilor revizioniști și a susținătorilor lor – G și It.
Ajunsă în plin proces de izolare politico-diplomatică pe plan internațional, și, ca atare, lipsită de orice sprijin din
afară, disputată și râvnită de unele dintre MP ale Europei ( URSS și G), frământată de puternice contradicții pe plan
intern, în mai puțin de 3 luni, ROMÂNIA MARE, opera atâtor generații, s-a prăbușit,pierzând aprox 100.000 Km 2 și 7
mil de locuitori, în marea lor majoritate români. Ultimele 2 guverne carliste: Gh. Tătărescu (11 mai - 3 iulie) și I.
Gigurtu (4 iulie – 4 sept. 1940) s-au străduit să evite marile pierderi teritoriale: am renunțat la garanțiile anglo-
franceze (30 iunie 1940), ne-am retras din SNaț, regele C II s-a împăcat cu legionarii care sunt incluși în cele 2
guverne. Dar URSS, conform Pactului M-Ribb, solicita G, în 25 iunie, soluționarea litigiului pt Basarabia.
 PIERDEREA BASARABIEI = 28 iunie 1940 = URSS
 26 iunie, orele 22 – guv sovietic cere cedarea Basarabia și N Bucovinei în 24 de ore;
 în 27 iunie:
- Contactată ÎBalc, G și It; Rom este izolată.
- Consiliul de Coroană: 26 participanți- 20 pt cedare +6 pt rezistență (N Iorga); răspunsul către URSS
propunea ”discutarea amicală a propunerilor ” URSS;
- 28 iunie, ora 1,30 = nou ultimatum în 5 puncte al URSS: cedarea teritoriilor și evacuarea lor în 4 zile (din 28
iunie, orele 14);
- 28 iunie guv român a comunicat Moscovei că, pt a evita un conflict armat, se vede silit să admită
evacuarea Bas și N Bucov;
- Probleme: în 29 – 30 iunie sovieticii erau deja pe Prut – lupte; au ocupat și ținutul Herței !
- 28 iunie gen. IAntonescu înainta lui C II o scrisoare prin care se oferea să salveze ”ce mai putea fi salvat” – i
se stabilește domiciliu forțat la măn. Mărgineni;
- 28 iunie 1940 Horia Sima este numit subsecretar de stat la Med. Naționale;
Notele ultimative ale URSS au declanșat procesul dezintegrării teritoriale a Rom Mari.
 PIERDEREA N-V TRANSILVANIEI = 30 aug. 1940 = DICTATUL DE LA VIENA= UNGARIA (Horthy)
 30 iunie 1940 Rom renunță la garanțiile anglo-franceze (13 apr 1939) care erau nule;
  2 iulie C II îi cere lui Hitler să garanteze frontierele noastre;
 4 iulie I. Gigurtu devine premier – este agreat de Berlin; în 5 iulie declară intenția unei ”integrări sincere” la
sistemul Axei;
 6 iulie CII anunța pe Hitler că este dispus să înceapă negocierile cu Ungaria și Bulgaria;
 16 - 24 aug 1940 au loc tratativele Rom-maghiare la Turnu Severin și în 19 aug = tratativele Rom-Bulg la Craiova.
 Delegația maghiară, condusă de Andras Hory solicită un 69.000 Km 2 cu 3,9 mil locuitori, din care 2,2 mil români;
delegația rom condusă de Valer pop propune un schimb de populații, dar maghiarii doresc teritorii, iar tratativele
se întrerup. Reluate în 24 aug, se întrerup definitiv. Este momentul în care G și It ți-au asumat rolul de arbitri,
nesolicitat de nimeni:
 În 27 aug – Hitler stabilește noile granițe;
 În 29 aug, orele 15, încep convorbirile Ribbentrop – Ciano – Manoilescu: ”dacă nu cedăm, va fi sfârșitul
Rom”;
 29/30 aug = Consiliul de Coroană: cu 21 voturi pentru, 10 contra și 1 abținere, arbitrajul este acceptat;
 30 aug – orele 15, cele 4 delegații semnează ”Dictatul de la Viena”= 42.610 Km 2, cu 2,3 mil locuitori, din care
50,2% români; evacuarea se va face în etape, în 15 zile;
 Noaptea de 30/31 aug = nou Cons Coroană pt a lua act de prevederile dictatului: Iuliu Maniu ”Protestez în
numele Ardealului și al Banatului…”
 Au loc mari mișcări de protest;
 5 sept 1940, în camera Comunelor, Churchill declara: ”Rom a suferit de curând o gravă mutilare
teritorială….dar noi n-avem intenția de a recunoaște aceste schimbări teritoriale care se fac în timpul
războiului…?!
 31 aug - Dictatul de la Viena a fost suplimentat cu un document semnat de Ribb și Ciano prin care aceștia oferea
garanția Berlinului și Romei pt integritatea teritorială a Rom!!
 Acceptarea Dictatului de la Viena a marcat falimentul regimului lui CII; I Maniu era de părere că regele trebuie să
abdice.
 PIERDEREA CADRILATERULUI = 7 sept 1940 - 19 aug = tratativele Rom-Bulg la Craiova

Rom Mare s-a dezmembrat sub loviturile statelor revizioniste; ÎBalc și-a încetat existența; singuri vom încerca să
menținem ființa statală și contrar politicii noastre filo-franco-engleze, vom participa la război alături de Axă în
perioada 1941 – 1944.

2. Primul an l guvernării lui IA, cu legionarii = sept. 1940 - ian. 1941; Rom s-a integrat cu statut de stat
satelit (nu de stat ocupat) în Europa nouă, preconizată de Hitler.
Rom Mare nu mai exista, dar potențialul ei economic și militar interesa, în mod special, G, din perspectiva extinderii
războiului în Europa de E și S-E.
În plan intern se intensificase activitatea legionarilor, sub impulsul victoriilor G și statul se confrunta cu o criză de
autoritate după tragicele pierderi teritoriale; era necesară o mână forte care să garanteze granițele țării și să refacă
unitatea națională, salvând, astfel, ființa statului român.
 În 3 sept 1940 CII îi cere lui IA (considerat omul zilei, singurul capabil să domine situația) să primească
mandatul formării unui nou guvern; având în vedere negocierile cu PNL, PNȚ, legionarii și contactele cu Legația G la
Buc, IA acceptă în 4 sept. 1940;
 5 sept. obține depline puteri pt conducerea statului – prin decret regal este învestit ca președinte al Cons de
Min ”cu depline puteri pt conducerea statului român”, ceea ce duce la modificarea regimului politic;
 În 5/6 sept IA îi cere lui C II să abdice; în 6 sept orele 6,10 CII abdică și pleacă din țară – 7 sept, orele 3;
 6 sept îi succede la tron fiul său, Mihai I care a depus jurământul în prezența lui IA, a patriarhului Nicodim și a
preș ÎCJ Casație – Gh. Lupu.
 Dispunând de puteri depline, IA se autointitulează ”Conducătorul al statului român” = dictatură personală.
IA a purtat discuții cu Iuliu Maniu, C.IC Brătianu și Horia Sima pt formarea unui guvern de uniune națională;
 în 14 sept 1940 = guvern în care majoritatea posturilor erau deținute de legionari; Rom a fost proclamată
”Stat național - legionar” = dictatura legionaro-antonesciană 14 sept 1940 – 23 ian1941
Măsuri: sunt desființate Cons de Coroană, P Națiunii, Straja Țării, breslele, anulate drepturi și libertăți democratice,
arestați adversarii regimului,etc.
Politica externă a fost orientată către Axă: (IA a ales din cele 2 rele = URSS și G nazistă, G)
- 10 oct erau în Rom 22.000 sold germ
- 14 nov – vizita în Italia
- 23 nov – vizita în G = a semnat Protocolul de aderare a Rom la Pactul Tripartit (creat în 27 sept 1940 =
G+It+Jap); solicită și o misiune militară germ în valea Prahovei (petrol)
- 4 dec 1940 = semnat ”Protocolul asupra colaborării rom-germ la realizarea unui plan de 10 ani pt refacerea
econ rom”- care asigura dominația econ a G asupra rom.
 Problemele cu legionarii:
- 4 oct – o echipă la prof. P. Andrei – se sinucide;
- 26/27 nov – asasinatele de la JILAVA = 65 deținuți politici, foști demnitari: Gh. Argeșanu, V. Iamandi, Gabriel
Marinescu,etc;
- 27 nov- asasinat V. Madgearu - pădurea Snagov; N. Iorga – com. Strejnic
Convins de rolul nefast al legionarilor, IA a luptat, din dec 1940, pt eliminarea ei din viața politică.
Rebeliunea legionară = 21-23 ian 1941= în Buc și în țară: jafuri (daune = 1 mld lei), masacre = 1000 pers.
Reprimarea = înăbușirea militară = 8.000 legionari arestați, 700 au fugit în G (Horia Sima).
La finele anului 1941 IA era singurul stăpân al scenei politice românești; s-a format un guvern de tehnicieni și
militari care reprezenta o dictatură pusă în slujba războiului și contra regimului bolșevic de la Răsărit.

 ROMÂNIA ANILOR 1941 – 1944 (războiul antisovietic)

Prezența Rom pe fronturile celui de-al II RM s-a extins pe durata a 1421 de zile (22 iunie 1941 – 12 mai 1945) și a
cunoscut mai multe etape distincte:
 Campania din Est (22 iunie 1941-23 aug 1944) în cursul căreia Rom, aliată cu Germania și sateliții săi, a
acționat pt eliberarea Basarabiei și a N Bucovinei, după care și-a trimis forțele departe în interiorul URSS,
fapt care a pus-o în stare de război cu toate statele membre ale Națiunilor Unite (Aliații);
 Campania dintre 23 – 31 aug 1944, purtată pe teritoriul țării pt lichidarea sau alungarea trupelor germane
devenite inamice în momentul răsturnării regimului lui IA (23 aug 1944) și al solicitării armistițiului Aliaților;
 Campania din Vest (1 sept 1944 – 12 mai 1945) în cursul căreia Rom, în tabăra Aliaților, (dar fără să-i fie
recunoscută calitatea de cobeligerant) s-a aflat în război cu G și ultimii săi aliați; trupele române, luptând în
cadrul și sub conducerea unui înalt comandament zonal al URSS, au acționat pt eliberarea N –V Transilvaniei
răpit prin dictatul de la Viena de Ungaria lui Horthy în perioada 1 sept – 25 oct 1944, după care au participat
la eliberarea Ungariei, Cehoslovaciei, ajungând până în Austria.
 Campania din Est (22 iunie 1941-23 aug 1944)
Intrarea Rom în război alături de G a avut drept scop eliberarea teritoriilor răpite de URSS; Rom urmărea doar
”legitima apărare în fața agresiunii ruse începută în 1940……Rom are credința că luptând împotriva
comunismului, slujește nu numai crezul național…dar …civilizația însăși…” (IA)
Campania a avut mai multe faze:
 Bătălia celor 33 de zile pt eliberarea Basarabiei și N Bucovinei (război drept, de eliberare națională)
= 22 iunie-26 iulie 1941, la care au participat Armatele a 3-a și a 4-a române și Armata a 11-a germană. La 26
iulie trupele au ajuns la Nistru; scopul pt care țara intrase în război era realizat. Teritoriile românești răpite de
URSS în 1940 au fost reintegrate țării; s-a reinstaurat administrația românească; 24.000 victime.
”Ostași,
Vă ordon:
Treceți Prutul
Zdrobiți vrăjmașul din Răsărit și Miazănoapte.
Dezrobiți de jugul roșu al bolșevismului pe frații noștri cotropiți!”
 În 27 iulie Hitler i-a trimis o scrisoare lui IA prin care-i solicita sprijinul în continuare, dincolo de Nistru, pt
zdrobirea trupelor sovietice; IA a acceptat cererea germană, în speranța că Hitler îl va susține în lupta pt
anularea Dictatului de la Viena în toate cele 20 de întâlniri cu Hitler, IA a ridicat problema Transilvaniei și a
Dictatului; deși Hitler a precizat că ”istoria nu se va opri în anul 1940”, el nu a făcut nici o intervenție pt
anularea Dictatului. (de aceea IA luase, în 1944, decizia să părăsească Axa, având promisiuni de la Aliați că
dictatul va fi anulat).
Trupele române vor acționa pe direcția Odessa – pens. Crimeea.
 Bătălia pt Odessa = 14 aug-16 oct 1941; aprox. 38.000 victime
 Bătălia Crimeii = toamna anului 1941; în 4 iulie 1942 – este cucerit Sevastopol;
 ”Epopeea Stalingradului” – momente:
- Iunie – sept 1942 = marșul armatelor române (în cadrul grupului de armate ”B” în zona denumită Cotul
Donului (arm 3) și în stepa calmucă (arm 4).
- Sept – nov 1942 = asaltul Stalingradului; 26 divizii rom (180.000 mrd)
- 20 nov = defensiva în zona Stalingradului (începe ofensiva sovietică); arm 3 este încercuită; în 26 nov. 1942
Marele Stat major Român a ordonat retragerea = în 17 aprilie toate forțele erau aduse în țară și
demobilizate; pierderi=83.000 mr și 98.000 disp;
- după Stalingrad IA a înțeles că războiul este pierdut pt Axă și va aproba începerea unor negocieri cu Aliații
pt încheierea armistițiului.
 Operațiile din Cuban = 1 feb – 9 oct 1943; acțiuni de retragere.
 Apărarea și evacuarea Crimeii = oct 1943-12 mai 1944, sub presiunea armatei Roșii;
 Retragerea arm germane și rom în Basarabia și Moldova = iarna 1943/1944;
  Bătălia Moldovei = începe la 20 aug 1944; se încerca o ultimă rezistență pe aliniamentul Focșani-
Nămoloasa- Galați, dar la 23 aug 1944 are loc lovitura de stat prin care IA este înlăturat de la putere.
Războiul dus de Rom 1941-1944 a fost un război total:
1941 – legi: militarizarea întreprinderilor, mobilizarea agricolă, regimul muncii în timp de război; s-a instituit
pedeapsa cu moartea pt sabotaje;
În plan politic = o anumită toleranță a lui IA față de activitatea liberalilor și țărăniștilor, care au preferat tactica
memoriilor și scrisorilor către IA prin care protestau /alianța cu Axa, mai ales după ce trupele rom au trecut
Nistrul (un război nedrept).
Privind problema evreilor:
o Rom – IA a deportat în Transnistria romi din care 11.000 și-au pierdut viața în lagărele de exterminare,
dar are marele merit de a se fi opus aplicării ”soluției finale” și exterminării evreilor din țară; din vara
anului 1942 IA a accepta emigrarea evreilor în Palestina, Rom devenind o adevărată placă turnantă pt
emigrarea evreilor și din Ung, Slovacia și Polonia.
o În Basarabia s-au produs, totuși, masacre la Mărculești, Florești, Gura Căinari, etc
o În N-V Trans, aflată sub administrația guv de la Budapesta, evreii au avut o situație foarte grea deoarece
s-a aplicat ”soluția finală”: 132.000 de evrei au fost deportați la Auschwitz, Dachau, Buchenwald, în mai
– iunie 1940, unde, aproape toți, au fost uciși; nu trebuie să uităm nici asasinatele din toamna anului
1940 cărora le-au căzut victime românii din Ip, Trăznea, Huedin, Hodoș, etc.
Bilanțul:
- Dependența econ de G: 60% din totalul exportului și 855 din cel al importului românesc se afla în mâna
firmelor germane;
- 1 mld dolari cheltuieli de război;
- Petrol = 10 mil tone ridicate de G.
- 625.000 victime.
Eforturi politico-diplomatice pt scoaterea Rom din război:
 Opoziția Unită – 1941 = țărăniștii, liberalii, social-democrații; lider – Iuliu Maniu
- În 1942 încheie un acord de principiu cu regele Mihai
- Contacte diplomatice cu Aliații la Lisabona, Madrid, Berna (Grigore Gafencu), Roma, Sthockolm
 IA – din 1943, prin Mihai Antonescu și diplomații rom – Lisabona, Madrid, Berna, Roma, Sthockolm;
- 1944 = Ankara , Cairo – Barbu Știrbey; se pune problema capitulării necondiționate a Rom;
- Tratativele erau purtate cu acordul lui IA, dar în numele Opoziției; la cererea sovieticilor, Opoziția a accepta
includerea în cadrul său a unui reprezentant al comuniștilor.
- Rezultatul convorbirilor a fost influențat de acordul de la Moscova prin care se împărțiseră sferele de
influență în Europa de S-E.
 Regele Mihai – din 1943 Monarhia a redevenit un centru de putere;
S-au format, așadar, 2 centre de sondare a Aliaților: cel din jurul regelui și al Opoziției unite și cel din jurul
mareșalului IA. Scopul era obținerea unor condiții mai bune l încheierea armistițiului.

ACTUL DE LA 23 AUGUST 1944

Actul de la 23 aug 1944 este rezultatul luptei dintre proiectele de salvare a țării, derulate de grupul Opoziției
Unite în frunte cu regele Mihai și grupul mareșalului IA în vederea încheierii unui armistițiu și ieșirea Rom din
războiul antisovietic; lupta a fost câștigată de grupul OU și Mihai și s-a realizat printr-o lovitură de stat =
arestarea mareșalului IA (apoi a guv), urmată de o acțiune militară. S-a profilat astfel o soluție particulară, într-
un moment istoric concret, care a avut urmări foarte grave pt viitorul țării noastre.
 Context extern - 1944
În V Aliații duceau lupte în Italia și pregăteau marea debarcare; în E trupele sovietice îi alungaseră pe naziști din
Bielorusia și Ucraina; în aprilie sovieticii erau la Nistru.
În acest context s-a intensificat contactele politice și eforturile diplomatice pt scoaterea Rom din războiul
antisovietic: la 12 aprilie sovieticii au cerut, în cadrul discuțiilor de La Stockholm (dintre Frederic Nanu și
Alexandra Kollontay) încheierea armistițiului; în aceeași zi, la Cairo (Barbu Știrbey) s-au comunicat condițiile de
armistițiu:
- Întoarcerea armelor/G;
- refacerea frontierei din 1940 – cu URSS (păstrau Bas);
- plata unor despăgubiri de război.
 Plan intern - 1944
- Comuniștii: Ștefan Foriș, secretarul general al PCR, este înlăturat și conducerea o preiau: Ctin Pârvulescu,
Emil Bodnăraș (ing. Ceaușu) și Iosif Rangheț. În PCR apare o problemă legată de conducere: exista un grup
de lideri la Moscova = Vasile Luca, Ana Pauker (căreia i se datorează formarea, dintre prizonierii de război
 români în URSS, a Diviziei ”Tudor Vladimirescu” care va sosi în țară) și grupul din interior (care va fi condus
de G.Gheorghiu-Dej); problema va fi tranșată de Stalin în favoarea lui Dej – 1952.
- Aprilie = prima întâlnire dintre Lucrețiu Pătrășcanu (PCR) și regele Mihai;
- În mai = PCR a încheiat o înțelegere de colaborare cu social - democrații;
- Iunie = regele Mihai și-a dat acordul pt înlăturarea prin forță a mareșalului: ia naștere BND (Blocul Național-
Democrat) = PNL, PNȚ, PCR, PSDR;
- La 24 iulie 1944 – era deja pregătit planul înlăturări lui IA: ziua ”Z” =15 aug, amânată pe 26 aug;
În 20 aug sovieticii au declanșat ofensiva în zona Iași – Chișinău; a fost un moment favorabil pt a se trece la
acțiune=arestarea lui IA. Aflând planurile lui IA care dorea să plece pe front în 23 aug (pt a pregăti rezistența pe linia
fortificată Focșani-Nămoloasa-Galați), operațiunea a fost devansată și regele l-a invitat pe IA la Palat în 23 aug.
Mihai Antonescu = audiență la ora 15; a rămas în continuare și la audiența lui IA;
IA = orele 16,15 – 17,30 – audiență: el și cu MA/ Regele Mihai și gen. Sănătescu.
Regele îi cere lui IA încheierea armistițiului; la refuzul acestuia Regele îl demite și antoneștii sunt arestați: ”Dle
mareșal, din Înalt Ordin, sunteți arestat” (de o echipă condusă de maiorul Anton Dumitrescu); închiși în seiful
Palatului, cei doi au cerut instrumente de scris și hârtie; mareșalul și-a redactat testamentul și a scris o scrisoare
soției: ”istoria să judece………..niciodată nu m-am cramponat de putere…”. Sub pretextul unui Consiliu de Coroană,
au fost invitați la Palat majoritatea membrilor guv și arestați; IA a fost predat unui grup de comuniști conduși de ing.
Ceaușu (Emil Bodnăraș), dus într-o casă secretă din Vatra Luminoasă și apoi predat sovieticilor (va fi judecat de
români ”Procesul Marii trădări naționale - și executat 1 iunie 1946).
După arestarea lui IA s-a trecut la primele măsuri politice și militare:
- Orele 20 = un nou guvern, condus de gen. Sănătescu (I guv Sănătescu) din care fac parte reprezentanți BND,
cu titlul de ministru de stat: Iuliu Maniu = PNȚ, (Dinu) I.C. Brătianu = PNL, Lucrețiu Pătrășcanu = PCR și
Constantin-Titel Petrescu = PSDR.
- S-a promulgat decretul-lege privind amnistia generală, desființarea lagărelor de muncă, eliberarea
deținuților politici, revenirea la regimul democratic;
- Armata română a ocupat principalele instituții de stat și militare la București;
- Orele 22, la radio = Proclamația regelui către țară: ieșirea din războiul contra Aliaților, alăturarea țării
noastre coaliției antihitleriste în lupta pt eliberarea Transilvaniei, formarea noului guvern;
- Proclamația guvernului = noile sale decizii.
- În 23/24 august are loc întoarcerea armelor împotriva trupelor germane și ungare; a intervenit starea de
facto de război cu G, declanșată și starea de jure de guv rom în 24 aug printr-o declarație de război.
- Hitler a dat ordin ca acțiunea să fie înăbușită; au loc bombardamente în București și pe Valea Jiului (petrol)
La 23 aug 1944 s-a desfășurat o lovitură de stat, un act de inspirație națională, conceput și organizat de
reprezentanții Palatului – regele Mihai,, partidele politice reprezentate în BND, în împrejurări politico-
militare favorabile, urmat de o acțiune militară în întreaga țară.
URMĂRILE ACTULUI DE LA 23 AUG 1944:
- A fost o lovitură puternică dată G – care pierdea petrolul rom;
- Intrarea Rom în sfera de influență sovietică și instaurarea regimului comunist;
- Rom a fost ocupată de URSS Care a dezarmat și deportat în lagărele din Siberia =1300.000 sold;
- Din 23/24 aug – armata rom s-a alăturat Aliaților în lupta împotriva G naziste; cu toate acestea, Rom nu a
primit statutul de cobeligerană la Conf de Pace.
-
 ROMÂNIA ANILOR 1944 – 1945 (războiul antihitlerist) – etape:
 23 – 31 aug. 1944 = eliberat București, Valea Prahovei (au loc bombardamente germane); se dau lupte
grele pt porturile dunărene, Dobrogea, Muntenia, Oltenia.
- În 25 – 28 aug este eliberat Bucureștiul = prima capitală din Europa eliberată exclusiv de forțele de rezistență
națională, fără nici un sprijin din partea Aliaților;
- În 31 aug când trupele sovietice au intrat în București, acesta era eliberat;
- Armata rom a angajat în luptă 37 de divizii = 465.659 soldați
Operațiunile desfășurate în prima etapă a răzb antihitlerist de Rom au înlesnit înaintarea armatei sovietice spre
Berlin;
 31 aug – 25 oct 1944 = eliberarea țării:
- Se dau lupte grele pe V. Mureșului (Oarba de Mureș), în pod. Transilvaniei;
- În retragerea lor, trupele horthyste au săvârșit numeroase masacre: Moisei, Prudu-Bârgăului, etc;
- Au luptat pt eliberarea Trans = 270.000 sold, din care au căzut în luptă 50.000; au fost eliberate 872
localități, din care 18 orașe;
- În 25 oct – sunt eliberate Carei și Satu-Mare; (ziua Armatei române)
 25 oct 1944 – 12 mai 1955 = eliberarea Ungariei, Cehoslovaciei, Austriei:
 - Ungaria: lupte – Budapesta, Mții Bukk, Matra și Hegyalljia; au participat = 210.000 sold, eliberate 14 orașe și
1223 comune;
- Cehoslovacia: lupte în Mții Metalici, Tatra, Carpații Albi; au eliberat 1722 localități
- în lupte = 248.000 sold, din care s-au jertfit 66.000;

BILANȚUL PARTICIPĂRII ROM LA II RM

- locul 4 între Aliați privind efortul de război:
- 1,2 mld dolari, curs 1938;
- Eliberate 8717 localități, a traversat 20 de masive muntoase și forțat 12 mari cursuri de apă;
- A provocat inamicului = 136.527 sold - mrd

Actul de la 23 aug 1944 a fost urmat de eliberarea teritoriului național și, apoi, de participarea la războiul
antihitlerist. A urmat o evoluție dramatică a poporului nostru, în care, sub oblăduirea tacită a A și SUA, ce
vânduseră deja Rom (Conferința de la Moscova = oct 194???), aprobată de Roosevelt (la Yalta) lui Stalin, s-a
instaurat, prin forța Armatei Roșii și cu concursul comuniștilor, un regim politic și economic aservit marelui
imperiu de la Est;

ROMÂNIA POSTBELICĂ. STALINISM, NAȚIONAL-COMUNISM ȘI DISIDENȚĂ

1. INSTAURAREA COMUNISMULUI ÎN ROMÂNIA = 1944 – 1947 ( de la un regim autoritar la un regim totalitar)

 Ocupația militară sovietică. Convenția de Armistițiu cu Națiunile Unite

Prin decretul regal nr. 1626/31 aug. 1944 s-a repus, parțial, în drepturi, Constituția din 1923 = regimul democratic,
dar evoluția și soarta Rom fuseseră decise altfel de către Marile Puteri. În cadrul conf. de la Moscova din 9 oct. 1944
(Acordul procentajelor), Churchill a propus lui Stalin și a obținut din partea acestuia, împărțirea Europei de E și S-E în
sfere de influență: URSS dobândea 90% influență în Rom și Anglia 10%, în Grecia invers, în Iugoslavia și Ungaria
procentul era de 50%-50%, iar pt Bulgaria URSS 75% și Ang 25%. Soarta a milioane de oameni a fost astfel decisă
printr-un simplu petic de hârtie cu câteva socoteli; în cadrul întâlnirii de la 4 – 11 feb. 1945, preș american Roosevelt
(aproape muribund) a acceptat toate cererile sovietice (Rom ajunge în sfera de influență a URSS).
Una dintre urmările actului de la 23 aug.1944 o reprezintă intrarea Rom în sfera de influență a URSS,
ocupația militară sovietică (1944 – 1958) și instaurarea regimului comunist în Rom.
Factorii care au favorizat instaurarea regimului comunist în Rom sunt:
- Acordul procentajelor (Conf de la Moscova 9 oct 1944) care permitea Moscovei să-și instaureze controlul în
Europa de E și S-E;
- Prezența trupelor sovietice pe teritoriul Rom;
- Prevederile tratatului de Pace de la Paris prin care Rom (căreia nu i s-a recunoscut statutul de cobeligeranță)
trebuia să plătească despăgubiri URSS, fapt care a accentuat controlul acesteia asupra țării noastre.
Cauzele instaurării regimului comunist:
- Sprijinul acordat de URSS (financiar, consilieri) PCR pt acapararea puterii în stat;
- Incapacitatea Partidelor istorice (reintrate în legalitate după 23 aug 1944) de a forma o alianță care să
stopeze ascensiunea PCR: apar disidențe care colaborează cu PCR, pierderea alegerilor din 19 nov 1946 –
când P istorice nu au creat o alianță electorală;
Guverne: gen. Sănătescu I (23 aug – 13 oct 1944); gen. Sănătescu II (4 nov 1944 – 2 dec. 1945); gen. Rădescu (6
dec.1944 – 1 martie 1945).
Guv. I gen. Sănătescu (23 aug – 13 oct 1944) = reprezentanți ai BND
 Semnarea Armistițiului cu Națiunile Unite = Moscova
- 10 sept 1945 delegația română = Lucrețiu Pătrășcanu, Ghiță Pop, Ion Cristu, Barbu Știrbei, Constantin
Vișoianu și gen. D. Dămăceanu, este primită de min de externe rus - Molotov;
12 sept 1945 = CONVENȚIA DE ARMISTIȚIU dintre Rom și Naț Unite – semnată la Moscova
- Semnată de L. Pătrășcanu, gen. D. Dămăceanu, principele B. Știrbei și d-l G. Pop = ROM și mareșalul R.I.
Malinovski = reprezentantul NAȚ UNITE;
Art. 1. … Rom va lupta alături de Aliați =12 divizii de infanterie;
Art. 4. Se restabilește granița cu URSS stabilită la 28 iunie 1940;
Art. 11… rom plătește despăgubiri de război URSS = 300 mil dolari – 6 ani – în produse;
Art. 18. Se va înființa o Comisie Aliată de Control care, până la încheierea păcii, va urmări executarea condițiilor puse
prin armistițiu.
Art.19. Guv Aliate anulează Dictatul 1 de la Viena = N-V Transilvaniei revine Rom.
1
Dictat (diktat) = act prin care un stat impune altui stat condiții împotriva voinței acestuia
Rom este considerată stat învins – nu i se recunoaște statutul de cobeligerant. 2 Este obligată să întrețină armata
sovietică de ocupație = efort financiar de 2 mild dolari; armistițiul a fost un veritabil dictat al URSS.
Comisia Aliată de Control – cu sediul la București, a fost dominată de sovietici.
 Evoluții politice 23 aug. 1944 – 6 martie 1945. Politica de lichidare a regimului democratic
În evoluția de la autoritarism la totalitarism, această perioada a fost cea mai dramatică pt că au fost aduse cele mai
grave atingeri ființei naționale și suveranității de stat:
- Moldova și N-V Trans se aflau sub administrația militară a URSS;
- Comuniștii încep acțiunea de cucerire a puterii politice:
În 13 oct reprezentanții PCR și PSDR ies din guvern, provocând demisia guv. Sănătescu I;
PCR și PSDR creează o nouă coaliție politică = FND (Frontul Național Democrat) sub masca căruia au pregătit
cucerirea puterii politice. La FND au aderat: Frontul Plugarilor (dr. Petru Groza), Madosz, mișcarea sindicală; PNL și
PNȚ au refuzat.
În noul guvern al gen. Sănătescu II (4 nov 1944 – 2 dec. 1945) intrau: Petru Groza =vicepremier; L. Pătrășcanu =min.
Justiție; Gh. Gheorghiu – Dej = min. Comunicațiilor;
PCR – crește numeric: 1940 – 1.000 membri; 1945 = 256.000 membri, 1947 = 800.000 membri, 1948 = 1mil; la nivelul
conducerii centrale activau 2 grupări: una din interiorul țării – Dej și alta venită din URSS cu Ana și Marcel Pauker,
Vasile Luca.
Reprezentanții PNȚ și PNL își dau demisia și provoacă căderea guv Sănătescu II.
Guvernul gen. Rădescu (6 dec.1944 – 1 martie 1945)
Comuniștii încearcă răsturnarea guv Rădescu: au loc mitinguri și demonstrații ale PCR (sprijiniți de sovietici) în care
acuzau guvernul; în 24 feb. 1945 sosește la București Andrei Vâșinski care –i cere regelui Mihai demiterea guv
Rădescu și formarea unui guv FND; Mihai refuză, sovieticii fac presiuni; la 1 martie gen. Rădescu a demisionat și s-a
refugiat la ambasada britanică după care a plecat în străinătate. Regele însărcinează cu formarea guv pe prințul
Barbu Știrbei, care nu a reușit. De altfel, Andrei Vâșinski l-a amenințat pe rege că, dacă nu-l numește pe dr. Petru
Groza prim-ministru, Rom va fi lichidată ca stat independent.

REGIMUL COMUNIST A FOST INSTAURAT ÎN ROM ÎN 4 ETAPE:

1. 6 martie 1945 – impunerea guv Petru Groza, controlat de comuniști și susținut de sovietici;
2. 19 nov 1946 – falsificarea alegerilor parlamentare în favoarea comuniștilor
3. Iulie – octombrie 1947 – dizolvarea PNȚ și procesul liderilor săi
4. 30 dec 1947 – abdicarea silită a regelui Mihai

1. 6 martie 1945 – impunerea guv Petru Groza, controlat de comuniști și susținut de sovietici;
 Prima etapă a cuceririi puterii politice de către PCR;
- A marcat instaurarea la putere a regimului comunist: era în totalitate comunist.
- Guvernul dr. Petru Groza – instrument al comunizării țării.
- Lichidarea opoziției politice 1945 – 1946
- A inaugurat drumul către lichidarea oricărei forme de opoziție, a DLC.
9 martie 1945– N-V Trans este redat Rom de către URSS;
23 martie 1945 – reforma agrară: expropriate terenurile arabile mai mari de 50 ha = 1,5 mil ha, din care 1,1 mil ha –
primite de 0,9 mil țărani; sunt desființate marile proprietăți (rămân chiaburii 3)
Este suprimată libertatea presei (cenzura), create Tribunalele populare, organizate lagărele de deținuți politici.
Regele Mihai și liderii PNL și PNȚ, convinși că Occidentul va reacționa față de ofensiva Kremlinului în Rom, au adresat
numeroase apeluri SUA, s-au adresat Conferinței de la Postdam (17 iulie – 2 aug 1945 ) pentru înlăturarea guv P.
Groza. Ca urmare, în 19 aug 1945 SUA și Ang nu recunosc guv P. Groza, iar regele intră în ” grevă regală” (21 aug
1945 – ian 1946). Marile puteri au ajuns la un acord privind situația din Rom în cadrul Conferinței de la Moscova din
16 – 26 dec 1945: includerea câte 1 reprezentant al PNȚ și PNL în guv P. Groza, pt a recunoaște acest guvern.
În 7 ian 1946 sunt incluși în guv P. Groza Mihail Romniceanu = PNL și dr. Emil Hațieganu = PNȚ; greva regală ia sfârșit
Eliminarea opoziției (prigoana comunistă); procesele politice. Ținta lor au fost oficialitățile din guv lui IA și
funcționarii:
- 4 - 17 mai 1946 = ”procesul marii trădări naționale” – sunt judecați și condamnași la moarte Ion Antonescu,
Mihai Antonescu, Constantin Vasiliu și Gheorghe Alexianu – executați în 1 iunie 1946.
- De asemenea s-a desfășurat o vastă acțiune de dezmembrare și infiltrare a partidelor necomuniste (iau
naștere disidențe în PNL-Gh. Tătărescu, în PNȚ- A. Alexandrescu; ambii au făcut parte din guv P. Groza)
2. 19 nov 1946 – falsificarea alegerilor parlamentare în favoarea comuniștilor
 A doua etapă în cucerirea puterii politice de către PCR = alegerile parlamentare – 19 nov. 1946
2
Cobeligeranță = statutul juridic al unui stat ce se află în război alături de un aliat împotriva unui inamic comun
3
Chiaburii = țărani înstăriți, fruntași ai satului, apreciați de comuniști ca ”elemente exploatatoare” care trebuie să dispară în
noua orânduire socialistă.
 17 mai 1946 = BPD (Blocul Partidelor Democratice = PCR, PSD, PNL-Gh. Tătărescu, PNȚ - A. Alexandrescu, Frontul
Plugarilor, Partidul Național Popular;
- 19 nov = alegerile parlamentare; ca urmare a falsificării rezultatului BPD = 78,46% din voturi = 376 de
mandate din totalul de 414; PNL = 7 locuri, iar PNȚ= 77 locuri în Parlament.
TRATATUL DE PACE
La 10 oct 1946, Conf a dezbătutu și adoptat pe articole, tratatul de Pace cu Rom; textul definitiv a foost stabilit
de Conferința miniștrilor de externe ai marilor puteri la New York (oct – nov 1946).
La 10 feb 1947 = semnat Tratatul de Pace Paris; delegația condusă de Gheorghe Tătărescu; nu s-a recunoscut
cobeligeranța Rom:
- Anularea Dictatului de la Viena (30 aug 1940) – N-V Trans redat Rom;
- Basarabia și N Bucov rămân la URSS;
- Trupele sovietice rămân 90 de zile (1958 !!!);
- Despăgubiri de război URSS-ului = 300 mil dolari, în 8 ani, în produse; URSS a încasat, în final = 2 mild de
dolari !!
3. Iulie – octombrie 1947 – dizolvarea PNȚ și procesul liderilor săi
 A treia etapă în cucerirea puterii politice de către PCR = anii 1946 – 1947 = eliminarea opoziției: PNȚ și PNL
În vara anului 1947 Iuliu Maniu a cerut unor fruntași ai PNȚ să plece din țară ca să ”informze străinătatea despre
situația din Rom”. La 14 iulie 1947 ei au fost surprinși în momentul când se pregăteau să urce în avioane =
”Înscenarea de la Tămădău”: Ion Mihalache, Nicolae Penescu, N. Carandino, Ilie Lazăr
La 19 iulie Parlamentul a decis ridicarea imunității deputaților național-țărăniști. Sunt arestați și condamnați la ani
grei de închisoare în urma procesului din 29 oct – 11 nov 1947, pt complot împotriva guv legal al țării. Acuzațiile au
fost extinse și asupra lui Iuliu Maniu – condamnat pe viață (m 1953 – Sighetul Marmației).
PNȚ și-a încetat activitatea. La scurt timp PNL s-a autodizolvat; în 6 nov 1947 au fost înlăturați din guv Groza liberalii
lui Gh. Tătărescu.
4. 30 dec 1947 – abdicarea silită a regelui Mihai
 Consolidarea definitivă a regimului comunist = abdicarea regelui Mihai I - 30 dec 1947
În 1947 regele Mihai era unicul obstacol în calea deplinei comunizări a țării, (Rom era singura țară din zonă care mai
avea rege). În nov 1947 regele Mihai merge la Londra, la nunta reginei Elisabeta a II-a; la întoarcere comuniștii
pregătiseră deja planul înlăturării sale: în 29 dec 1947 P. Groza i-a cerut regelui să-l primească în audiență a doua zi;
a fost primit de rege care credea că se va discuta despre căsătoria lui, dar Groza și Dej i-au cerut să abdice imediat;
sub presiune, regele a abdicat. În seara aceleași zile Parlamentul a fost informat. România s-a proclamat Republică.
S-a format un Prezidiu al Republicii Populare Române, compus din Mihail Sadoveanu, Ctin I. C. Parhon, Gh. Stere,
Ștefan Voitec și Ion Nicule.
Înlăturarea monarhiei și proclamarea RPR a marcat pasul decisiv pe calea preluării întregii puteri politice de către
comuniști. După instaurarea comunismului a urmat instituirea unui control din partea unei puteri străine = URSS
asupra politicii interne și externe a statului român.

2. REGIMUL STALINIST ÎN ROMÂNIA 1948-1965

Cauzele instaurării regimului de tip stalinist în Rom:
- Amestecul URSS în problemele de politică internă prin intermediul ”comisarilor sovietici”
- Lipsa de experiență a liderilor comuniști români i-a făcut să apeleze la modelul sovietic;
- Acțiunea URSS de implantare a sistemului comunist în afara granițelor ei: Stalin considera că o armată care
ocupă un anumit teritoriu își impune acolo propriul său sistem politic
- Comuniștii români s-au pus în slujba Moscovei (soldați ai cauzei).
Caracteristicile regimului în Rom:
- Apariția și consolidarea unui sistem de represiune, de eliminare a opoziției;
- Eliminarea adversarilor de către șeful PCR, care ajunge să dețină întreaga putere în stat;
- Planificarea și centralizarea economiei (industrializarea forțată);
- Încălcarea DLC.
În 1948 Gheorghe Gheorghiu – Dej este ales secretar general al PMR (= PCR+PSD, în 1948).
Măsuri:
 Legitimarea regimului:
- 28 martie 1948 = alegeri parlamentare – victoria FND (Frontul Democrației populare = PMR, Frontul
Plugarilor, Partidul Național – Popular, Uniunea Populară Maghiară= 27 feb 1948); FND = 93,20% din voturi;
- 13 aprilie = Constituția; organul suprem al puterii în stat = MAN; atribuțiile de șef al statului erau exercitate
de Prezidiul MAN;art. 5 = mijloacele de producție aparțin statului; etc.
- Este ales prezidiul MAN = 19 membri, președinte I.C. Parhon
- Consiliul de Miniștri (Guvernul) – condus de P. Groza
- Dej = secretar gen al CC al PMR, prim-vicepreședinte în Cons de Miniștri, etc
  Trecerea mijloacelor de producție în proprietatea statului – este principalul obiectiv al PMR:
 1948-1950 = naționalizarea:
- 1946 = naționalizarea BNR; 1947 –bunurile casei regale trec în proprietatea statului;
- 9-11 iunie 1948 = Plenara CC al PMR – problema naționalizării:
- 11 iunie 1948 = legea naționalizării: toate întreprinderile industriale, societățile de orice fel, cele ind,
bancare, de asigurări, miniere, de transport și telecomunicații = 1060 întreprinderi și SC;
- 3 nov - naționalizată ind cinematografică și cinematografele ( 383 cinematografe), instituțiile medico-
sanitare
 1949 – 1962 = colectivizarea:
În 1949, după 2 reforme agrare (1921-1922 și 1945), existau peste 3 mil de gospodării, din care 57% aveau
suprafețe mai mice de 5 ha.
3-5 martie 1949 = Plenara CC a PMR – a decis colectivizarea agriculturii, proces care se desfășura în tot blocul
sovietic. (GAG, GAS, CAP)
Metodele folosite pentru înființarea GAG (gospodării agricole) mergeau de la brutalități , confiscări, arestări,
deportări, până la campanii de presă și izolare. Primele GAG-uri s-au înființat în iulie 1949. Anul 1958 a marcat
revenirea în forță la modelul economic stalinist în agricultură; dacă în 1958 GAG-urile cultivau doar 17,5% din
pământul arabil, în 1962 procentajul era de 96%, colectivizarea fiind practic încheiată. La 27 aprilie 1962, Dej
anunța oficial că 3,2 mil de familii erau încadrate în structurile colectiviste.
 Centralizarea economiei: economia de piață a fost înlocuită de o economie controlată de stat,
planificată în baza unor planuri anuale și apoi cincinale.
 Industrializarea forțată= a cărei bază s-a dorit a fi ind siderurgică, chimică și constructoare de mașini; s-a
născut astfel combinatul siderurgic de la Galați, simbol al industrializării prin forțe proprii, întreținut cu greu,
pe baza importului de minereu de fier. Autoritățile au investit în ind grea (siderurgie, construcții de mașini,
extractivă și chimică), în infrastructură: canalul Dunăre-Marea Neagră.
Din 1949 membră CAER.
 Eliminarea opoziției:
1. Poliția politică = Direcția Generală a Securității Poporului = DGSP (Securitatea) = 1948; Alexandru Nicolschi;
în 1951 avea 15.300 de angajați;
În perioada 1949-1953 zeci de mii de persoane; în perioada 1950-1964 peste 91.000 de persoane au trudit pe
șantierul canalului Dunăre – Marea Neagră sau în ”celebrele” închisori de la Gherla, Aiud, Sighet, Râmnicu-Sărat,
Malmaison, unde se aplica metoda reeducării prin violență, devenită celebră mai ales datorită experimentului de
la Pitești (”Fenomenul Pitești” = ”spălarea creierelor” = 1949-1952).
Numărul persoanelor arestate între 1944 – 1964 = cel puțin 0,5 mil, dar dacă adăugăm și așa-zișii chiaburi =
80.000, detașamentele militarizate de muncă, numărul este mult mai mare.
Dintre cei care au murit în închisorile comuniste amintim: Gh. Brătianu, Constantin Brătianu, C. Giurescu,
Nichifor Crainic, Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Mihail Manoilescu, Corneliu Coposu, Ion Diaconescu, Mircea
Vulcănescu, etc.
Teroarea roșie a făcut victime și din rândul comuniștilor: Lucrețiu Pătrășcanu (posibil competitor al lui Dej)
arestat în 1948 și executat în 1954.
În 1952 s-a transformat în Ministerul securității Statului, intrând în componența MAI în 1955.
2. Lupta pentru putere în PMR-eliminarea competitorilor
În interiorul PMR s-a desfășurat o necruțătoare luptă pt putere între cele 2 grupări:
- Gruparea Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu (din exterior)= adepții subordonării totale față de
Moscova;
- Gruparea Gh. Gheorghiu-Dej =partizan al liniei naționale în impunerea comunismului.
În 1952 Dej câștigă lupta (acordul lui Stalin) iar grupul Pauker-Luca- Georgescu este eliminat din PMR; Dej devine
prim-secretar al PMR și prim-ministru; acum intră în Biroul Politic și N. Ceaușescu.
 cultura
în 1948 este desființată Academia Română și înființată alta ”nouă” = alcătuită din membrii numiți de PMR; sunt
interzise (în volumul ”Publicații interzise”) 8.000 de titluri și reviste; printre autori: M. Eminescu, V. Alecsandri, G.
Coșbuc, M. Kogălniceanu, N. Iorga, etc. se dezvoltă o nouă orientare culturală = proletcultismul (cultura
proletariatului). Începe o campanie de rusificare care transformă cultura română într-o anexă a culturii sovietice;
lb rusă devine materie obligatorie în școli = 1948; se interzice predarea religiei, se modifică programa de istorie
pt a sublinia prietenia rom-rusă.
După 1958, linia ”națională” impusă de Dej a dus la un proces de derusificare și redescoperirea valorilor
naționale.

După moartea lui Stalin – 1953, Rom a păstrat aceeași linie de supunere față de Moscova: în 1955 Rom aderă la
Tratatul de la Varșovia, iar în 1956 participă în cadrul lui la înăbușirea revoltei anticomuniste din Ungaria.
 Urmarea acestei linii, în 1958 URSS retrage trupele din Rom. Retragerea trupelor sovietice a permis
spectaculoasa reorientare internă și externă a regimului Dej.
Intențiile rușilor de a transforma CAER într-un organism economic supranațional și accentuarea schismei dintre
URSS și China au determinat Bucureștiul să se distanțeze de Moscova; (de altfel, încă din 1955 Dej se pronunțase
pt ”calea românească de constituire a socialismului”) punctul culminant l-a reprezentat Declarația cu privire la
poziția PMR în problemele mișcării comuniste și muncitorești internaționale – aprilie 1964, prin care PMR își
rezerva dreptul de a edifica socialismul în conformitate cu realitățile existente și susținea principiul
neamestecului în treburile interne ale altui stat. Declarația echivala cu o ”declarație de independență” față de
Moscova.

 Consecințele instaurării regimului stalinist al lui Dej:

- Consolidarea primului regim totalitar din istoria Rom, după modelul stalinist;
- Trecerea la societatea socialistă: trecerea mijloacelor de producție în proprietatea statului, economie
planificată, centralizată, adoptarea practicilor totalitare: teroarea, propaganda.

3. REGIMUL NAȚIONAL-COMUNIST ÎN ROMÂNIA 1965-1989

După moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (martie 1965), se va desfăşura o ascuţită luptă de culise pentru
succesiunea la conducerea Partidului Comunist. Puternic susţinut de primul-ministru al ţării, Ion Gheorghe Maurer,
Nicolae Ceauşescu este ales de Biroul Politic secretar general al partidului. Cel care va conduce România aproape un
sfert de veac a fost ales doar de 5 persoane: Ion Gh. Maurer, C. Stoica, E. Bodnăraş, AI. Drăghici şi Gh. Apostol. La
congresul partidului, convocat în vara anului 1965, Nicolae Ceauşescu este confirmat în funcţia de secretar general al
P.C.R.

Prima fază a regimului ceauşist (1965-1971) se caracterizează printr-o relativă liberalizare. Este adoptată 0 nouă
constituţie (1965), este schimbată denumirea ţării în Republica Socialistă România, iar Partidul Muncitoresc Român
devine Partidul Comunist Român. Pe plan intern este sprijinită iniţiativa particulară în comerţ, îmbunătăţirea gradului
de confort al populaţiei şi construirea de locuinţe proprietate personală.

Se produce desovietizarea şi liberalizarea vieţii culturale prin eliminarea autorilor sovietici şi reluarea publicării
clasicilor literaturii universale. În învăţământ se revine la sistemul tradiţional, autorii români sunt reintroduşi în
manuale şi se introduce studiul limbilor occidentale în şcoli. În plan extern, este adoptată 0 politică de independenţă
faţă de Moscova, se stabilesc relaţii diplomatice cu Republica Federală Germană (1967), iar în august 1968 este
criticată intervenţia trupelor Tratatului de la Varşovia în Cehoslovacia, România refuzând să participe la înăbuşirea
revoltei anticomuniste din această ţară. Vizitele lui Ceauşescu în Franţa, Anglia, Germania şi S.U.A., precum şi cele ale
preşedinţilor Charles de Gaulle (1968) şi Richard Nixon (1969) vor contribui la creşterea rolului României pe plan
internaţional.

Concomitent, perioada din 1965-1968 a fost pentru Ceauşescu una de consolidare a puterii personale prin
acapararea unor funcţii importante în conducerea statului şi promovarea de cadre noi în structurile de conducere ale
P.C.R.

A doua fază a regimului ceauşist, neostalinistă (1971-1980), are ca punct de pornire vizitele făcute de Ceauşescu în
China şi Coreea de Nord, când sunt lansate tezele din iulie, care întrerup cursul liberalizării. În şedinţa Comitetului
Politic al C.C. al P.C.R. (iulie 1971) se decide accentuarea vieţii politice şi ideologice, accelerarea îndoctrinării
populaţiei şi controlul strict al tuturor activităţilor de către activiştii de partid. Se producea 0 reîntoarcere la
autoritarismul politic. Este introdus principiul rotirii cadrelor, ce permitea marginalizarea grupurilor contestatare din
partid, iar din 1972 membrii familiei Ceauşescu şi rudele sunt plasaţi în posturi cheie. Din 1973, Elena Ceauşescu
începe o cariera politică ce 0 va propulsa spre vârful puterii, iar din 1974 N. Ceauşescu devine primul preşedinte al
Republicii, socialismul dinastic devenind 0 relitate.

Dezvoltarea economică a ţării a fost expusă indicaţiilor arbitrare ale dictaturii. Măsuri neştiinţifice şi haotice erau
lansate de Ceauşescu însuşi, care urmaăea dezvoltarea economică a României exclusiv prin eforturi proprii. Se trece
la industrializarea forţată prin ridicare de giganţi industriali care produc ineficient, cu mare consum de energie, de
materii prime şi costuri ridicate, combinatul siderurgic de la Galaţi devenind simbolul acestei politici. Ridicarea unor
construcţii megalomanice (Casa Poporului, Canalul Dunăre – Marea Neagră, Canalul Dunăre – Bucureşti şi
transformarea capitalei în port dunărean) şi politica economică aberantă a regimului comunist au avut consecinţe
dramatice pe plan social. Alimentele de bază sunt raţionalizate iar distribuirea energiei electrice şi termice este
limitată la strictul necesar. Pentru mascarea crizei alimentare ce devenea tot mai acută, regimul va publica un
program de alimentaţie ştiinţifică (1982). Returnarea datoriei externe (11 miliarde de dolari) se va face prin efortul şi
pe seama poporului, ceea ce va contribui la scăderea masivă a nivelului de trai.

Remediul la dificultăţile tot mai mari pe care le suporta populaţia era înăsprirea dominaţiei ideologice ce trebuia să
ducă la formarea omului nou, dispus să aprobe entuziast politica dictatorului. După 1974, cultul personalităţii
Conducătorului a câştigat tot mai mult teren, fiind inspirat din modelele chinez şi nord-coreean. Numeroşi scriitori,
artişti şi istorici vor fi la originea unui val de elogii fără precedent la adresa lui N. Ceauşescu. Milioane de oameni vor
fi mobilizaţi pentru a idolatriza persoana dictatorului iar mai târziu a cuplului prezidenţial. După 1980, istoricii oficiali
nu vor ezita în fabricarea unor falsuri grosolane pentru a glorifica trecutul revoluţionar al conducătorului, iar unii
scriitori îi adresau omagii exagerate, pentru ca în final să fie ales preşedinte de onoare al Academiei (1985) şi numit
Erou al R.S.R. (1988) pentru cei 55 de ani de activitate revoluţionară.

Sporirea nemulţumirilor populaţiei faţă de greutăţile cotidiene precum şi faţă de represiunea internă au condus în
decembrie 1989 la 0 puternică revoltă populară, anunţată de mişcările populare din Ungaria, Germania de Est
(R.D.G), Cehoslovacia şi Bulgaria, de prăbuşirea Zidului Berlinului şi de evenimentele de la Timişoara. Marea revoltă a
poporului român izbucneşte în dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989, la Bucureşti. Sub imensa presiune populară
care asedia clădirea Comitetului Central al P.C.R., Nicolae şi Elena Ceauşescu au fugit. Capturat ulterior, cuplul
dictatorial va fi judecat în imprejurări excepţionale şi condamnat la moarte (25 decembrie 1989). În felul acesta era
înlăturat regimul comunist şi se redeschidea drumul României spre libertate şi democraţie.
DISIDENTA ANTICOMUNISTA

Represiunea si Disidenta anticomunista

Disidenta- persoana care are pareri politice sau opinii deosebite fata de colectivitate, organizatia din care face parte.
Sistemul represiunii- Sistemul de represiune comunist s-a manifestat dupa instalarea guvernului Petru Groza (1945).
Principalele organe de represiune sunt:
- Directia Generala a Securitatii Poporului (1948), condusa de agenti de la Moscova: Gh. Pintilie, Bodarenko,
Alexandru Nicolski.
- In 1949 desfintate Politia si Jandarmeria inlocuite cu Militia si trupele de securitate.

Forme ale represiunii: - anihilarea fizica (dusmani ai poporului). Oameni politici: Iuliu Maniu, Ion Mihalache,
Constantin I. C. Bratianu, Constantin Argetoianu au fost arestati. Oameni de cultura: Mircea Vulcanescu si oameni ai
bisericii: Vladimir Ghica au fost arestati.
-domiciliu fortat.
-internarea in spitale de psihiatrie.
-gulagul romanesc: - inchisori: Sighet, Gherla, Galati, Ramnicu-Sarat, Aiud, Pitesti (Fenomenul reeducarii de la
Pitesti); -santiere nationale: Canalul Dunare-Marea Neagra; -colonii de munca: Baia Sprie, Salcia, Cavnic.
-deportari: - 1951- in Baragan din Banat- 40 000 de oameni.
Sitemul disidentei: Disidenta anticomunista a imbracat mai multe forme de manifestare:
-emigratia: intelectuali si oameni de cultura; Paul Goma, Vlad Georgescu, Gh. Calciu Dumitreasa.
Forme folosite: -articole de presa, demersuri pe langa puterile Occidentului pentru implementarea Planului Marshall
in S-E Europei. In 1949-1975 s-a constituit Comitetul National Roman din S.U.A.
Etape si forme ale disidentei: -
1. in 1944-1956 formele de disidenta au avut loc in vedere rasturnarea regimului comunist cu ajutor American (,,vin
americanii”)
-rezistenta armata: grupuri de rezistenta: Banat, Oltenia, Muscel- Fagaras (Haiducii Muscelului, Col. Arsenescu si
Fratii Arnautoiu), Bucovina, Muntii Fagaras (Ion Gavrila Ogoranu), Sumanele Negre, Miscarea Nationala de
Rezistenta, Haiducii lui Avram Iancu, Graiul sangelui. Aceasta forma a fost violent reprimata de regimul communist.
-sprijin rezistentei armate acordat de populatia civila: Elisabeta Rizea (Nucsoara- Muscel)
2. Dupa 1960: forme: -critici ale intelectualilor la adresa regimului (Paul Goma, Doina Cornea, Mihai Botez, Vlad
Georgescu) cu privire la: cultul personalitatii; nerespectarea drepturilor cetatenesti; socialismul dinastic.
-propuneri de reformare a sistemului (Paul Goma): reforme de structura; alegeri libere.
-texte ale disidentilor religiosi: 1979- predicile lui Gh. Calciu Dumitreasa.
-scrisori deschise;
-miscari greviste si demonstratii: 1977- Valea Jiului- greva minerilor; 1987- manifestul studentilor ieseni;
demonstratiile muncitorilor brasoveni.
-critici la posture de radio- Europa Libera (Munchen), Vocea Americii (Washington);
-disidenta in interiorul nomenclaturii comuniste: Scrisoarea celor 6 (Corneliu Manescu, Alexandru Barladeanu,
Grigore Raceanu, Constantin Parvulescu, Silviu Brucan, Gh. Apostol) in care cereau: respectarea drepturilor omului si
Constitutiei, incetarea sistematizarii teritoriului, incetarea exportului de alimente, restabilirea prestigiului
international al comunismului.

REZISTENŢA ANTICOMUNISTĂ DIN ROMÂNIA a fost un fenomen istoric specific epocii contemporane şi, în egală
măsură, un epifenomen, în condiţiile în care regimul comunist s-a instituţionalizat şi s-a instaurat deplin în societatea
românească. Cronologic ea se întinde pe o perioadă de 50 ani, luând aspecte diferite, în funcţie de contextul opresiv
instaurat de autorităţile comuniste. Amploarea ei a fost, de asemenea, supusă unei dinamici, în funcţie de evoluţia
procesului de comunizare, care a fost o acţiune de forţă, violentă, cu implicaţii în plan politic (distrugerea sistemului
democratic, parlamentar şi pluripartidic românesc), în plan economic (etatizarea şi dizolvarea proprietăţii private), în
plan spiritual, cultural (impunerea revoluţiei culturale, a sistemului de învăţământ după model sovietic, ateizarea,
desfiinţarea şi persecuţia cultelor religioase. Pe acest fundal se poate reconstitui mişcarea de rezistenţă
anticomunistă, îndreptată la început împotriva procesului de sovietizare a ţării, care presupunea, în condiţiile
regimului de ocupaţie sovietică, transformarea şi subordonarea economică a ţării, introducerea prin intermediul
comuniştilor români a modelelor instituţionale sovietice (în economie, în agricultură, în aparatul de represiune:
miliţiesecuritate) şi promovarea propagandei şi ideologiei sovietice (prin reforma învăţământului din 1948, revoluţia
culturală, prin anularea conştiinţei istorice şi naţionale a românilor), prin promovarea noului model uman - homo
sovieticus - şi pervertirea întregii ierarhii a valorilor sociale. Forme si tipologii. Rezistenţa anticomunistă din România
s-a concretizat în diverse forme şi tipologii, definite după criterii organizatorice, scopuri, strategii de acţiune,
componenţa socială a acestei rezistenţe, impactul social, durata lor, zonele geografice în care s-a manifestat.
Tipologia formelor de rezistenţă anticomunistă din România 1 poate fi identificată în următoarele ei manifestări:
1. Rezistenţa armată anticomunistă în cadrul unor grupuri paramilitare, de partizani;
2. Organizaţii şi grupuri civile care au acut propagandă anticomunistă, ce cuprindea intelectuali, studenţi, elevi,
muncitori, ţărani;
3. Cercuri de intelectuali laici şi clerici, constituite ca grupuri de reflecţie şi de întreţinere a ideilor anticomuniste;
4. Mişcări studenţeşti cu caracter anticomunist, care au culminat cu manifestările antisovietice şi anticomuniste din
anul 1956, anul revoluţiei maghiare;

5. Acţiuni clandestine de rezistenţă religioasă, în special cele care vizau practicarea religiei greco-catolice, desfiinţată
de comunişti în 1948, precum şi alte manifestări de rezistenţă religioasă din cadrul cultelor neoprotestante interzise
de comunism.
6. Atitudini şi forme de manifestare anticomuniste în lumea intelectualilor privind recuperarea conştiinţei istorice,
care au culminat în anul 1957-1958, când s-a marcat aniversarea a 500 de ani de la urcarea pe tron a voievodului
Moldovei - Ştefan cel Mare - receptat în memoria colectivă ca simbol al independenţei şi identităţii etnice, în
condiţiile în care Basarabia şi Bucovina, părţi ale Moldovei voievodale de odinioară, se aflau sub dominaţia sovietică;
7. Mişcări muncitoreşti (greve, sabotaje, care au culminat în deceniile VffllX - greva minerilor din Valea Jiului din
1977, greva muncitorilor din Braşov din 1987);
8. Mişcări ţărăneşti concretizate în proteste şi răscoale îndreptate împotriva colectivizării agriculturii; 9. Organizarea
de sindicate libere începând cu 1977, precum SLOMR (Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din România) şi Sindicatul
liber „Libertatea";
10. Acţiuni ale intelectualilor din perioada 1983-1988 îndreptate împotriva sistematizării oraşelor, acţiune ce viza
distrugerea monumentelor istorice şi de arhitectură din Bucureşti şi din alte oraşe;
11. Acţiuni de protest ale societăţii civile îndreptate împotriva proiectatei demolări a 7-8000 de sate, care s-a
concretizat ulterior într-o formă de solidaritate a opiniei publice internaţionale în anul 1988, cunoscută sub numele
de Operations Villages Roumaines;
12. Disidenţa românească ce a început să ia forme active în anul 1977;
13.0 rezistenţă infórmala care s-a localizat la nivelul comunicării, psihologiei şi mentalităţilor colective prin folclorul
anticomunist, paraliteratură, umorul şi deriziunea ideologiei şi realităţii comuniste sau în lucrări de literatură cultă a
unor scriitori mai mult sau mai puţin disidenţi, în piese de teatru, cu o semantică eufemistanticomunistă.

Rezistenta anticomunistă dintre 1944-1962 reprezintă forma cea mai acută şi cea mai pregnantă a rezistenţei
anticomuniste din România. Conform opiniei unor istorici, această rezistenţă a avut manifestările cele mai ample, a
fost cea mai sângeroasă şi de cea mai lungă durată - timp de 18 ani - dintre toate formele de rezistenţă existentă la
popoarele din estul Europei, ocupate de sovietici.
Pentru a înţelege fenomenul acestei rezistenţe armate trebuie operate câteva etape în reconstituirea lui, în sensul că
aceste etape sunt fixate între anumite repere cronologice, dar în egală măsură ele pot fi definite şi structurate în
funcţie de dinamica instaurării şi a evoluţiei regimului comunist din România.
1. Prima etapă este cea care începe cu anul 1944, odată cu intrarea armatei sovietice în România şi se încheie
în luna ianuarie 1948, odată cu plecarea forţată a Regelui Mihai.
In cadrul acestei etape se pot detaşa trei subetape şi trei tipuri de rezistenţă derulate între martie 1944-august 1944,
între 23 august 1944- toamna anului 1945 şi între 1945-1948.
a). Prima subetapă este rezistenţa antisoviética în condiţiile în care la sfârşitul lunii martie 1944 trupele sovietice
pătrund pe teritoriul României, în nord, în Bucovina. La iniţiativa Marelui Stat Major al Armatei Române s-au
organizat aşanumitele batalioane regionale fixe, formate din militari şi voluntari civili, care aveau drept scop oprirea
infiltrărilor sovietice pe linia frontului, acţiuni de diversiune şi culegere de informaţii. Astfel de batalioane au fost
organizate în judeţele Neamţ, Vrancea, dar cel mai cunoscut şi cel mai activ era cel din Bucovina. Acesta era format
din militari în termen, voluntari bucovineni, civili, atât din rândul populaţiei române, cât şi din rândul populaţiei
ucrainiene, antisovietice. Ele erau formate din mai multe plutoane şi companii conduse de învăţători din satele
Bucovinei care erau totodată şi ofiţeri în rezervă. Odată cu înaintarea trupelor sovietice aceste batalioane s-au
transformat, începând cu luna mai 1944, în grupuri de autoapărare în faţa jafurilor, violurilor şi crimelor comise de
armata sovietică de ocupaţie. După 23 august 1944, odată cu întoarcerea armelor împotriva Germaniei, mulţi dintre
partizani au fost exterminaţi. La început numărul luptătorilor din Batalionul „Bucovina" s-a ridicat la peste 1.300 de
combatanţi, care apoi s-au repliat în grupuri mai mici şi în unităţi mobile care cuprindeau între 15-120 de
combatanţi.
b) A doua subetapă era fixată cronologic între 23 august 1944 şi toamna anului 1945 şi era reprezentată de
activitatea unităţilor de rezistenţă antisoviética, paraşutate din Germania în România şi formate, în special, din foşti
legionari filogermani, refugiaţi după 1941 în Germania şi Austria. Ei urmau să lupte în spatele frontului româno-
sovietic formând aşa-numita „Mişcarea de Rezistenţă Naţională", cu scopul de a răsturna situaţia politică internă din
ţară şi de-a reînscrie România în alianţa cu Germania. In intervalul 6 martie 1945 - 10 dec. 1945 au acţionat un număr
de 17 grupuri paraşutate în toată ţara, fiecare având înjur de 30-50 combatanţi.
c). O a treia subetapă este cuprinsă între decembrie 1945 - sfârşitul anului 1947 şi este reprezentată de aşa-numita
organizaţie „Haiducii lui Avram Iancu. Divizia Sumanelor negre", formată la început în Transilvania din militari, ofiţeri
şi voluntari civili, fără nici o coloratură de partid, ea având un profund caracter naţional îndreptat împotriva
sovietizării şi comunizării ţarii, ca urmare a politicii promovate de guvernul pro-comunist al Dr. Petru Groza, instalat
de sovietici în martie 1945. Această organizaţie era structurată în unităţi şi subunităţi, cele mai mici cuprinzând între
50 până la 100 de luptători, iar cele mai mari ajungeau până la 2000 de combatanţi. Ele sau grupat în cele trei
provincii istorice ale României: Transilvania, Moldova, Muntenia. Alături de aceste organizaţii mari, paramilitare, au
mai existat o serie de grupuri civile, dar şi cu componenţă militară unele dintre ele, un număr de 35, care au activat
paralel între 1945-1947 şi care, pe lângă acţiuni militare au dus o importantă activitate propagandistică
anticomunistă.
2. A doua mare etapă în desfăşurarea rezistenţei armate anticomuniste din România, cea mai amplă şi mai
complexă în manifestările şi prezenţa ei pe teritoriul ţării a reprezentat-o cea dintre anii 1948-1962.
Ea s-a desfăşurat într-un context politic intern, masiv comunizat şi sovietizat, în care partidele democratice
au fost anulate iar Regele Mihai a fost obligat să abdice. In această perioadă au existat un număr de 10 centre de
rezistenţă, distribuite în toate zonele ţării, fiecare dintre aceste centre încorporând mai multe grupuri a căror
activitate s-a derulat în perioada de timp mai sus menţionată. Aceste centre au fost: Bucovina - cu 11 grupuri,
Banatul - cu 12 grupuri, Braşovul -1 grup, Vrancea cu 6 grupuri, Sibiul - cu 3 grupuri, Maramureşul - cu 6 grupuri,
Munţii Apuseni cu 12 grupuri, Arad - 5 grupuri, Dobrogea - cu 3 grupuri, Bacău - 2 grupuri, Muscel - 2 grupuri,
Făgăraş - 2 grupuri.
O analiză din perspectivă morfologică a acestor grupuri pot pune în evidenţă: modul lor de agregare,
structura conducerii grupurilor, componenţa lor, obiectivele specifice, strategii de acţiune, zonele de operaţii şi
formele de represiune îndreptate împotriva acestor grupuri. Modul de agregare al grupurilor s-a acut dinspre
convingerile anticomuniste ale membrilor lor, în condiţiile în care aceştia erau urmăriţi, persecutaţi sau pasibili de a fi
arestaţi în mod iminent, mai ales după 1947, odată cu desfiinţarea partidelor istorice PNT şi PNL. Alte grupuri au fost
organizate de persoane cu puternice convingeri anticomuniste, care n-au fost însă urmăriţi sau care nu erau în
pericol de a fi arestati.
O a treia formă de agregare s-a datorat acţiunilor punctuale ale represiunii comuniste, precum: colectivizarea
forţată, impunerea cotelor şi-a impozitelor cu scopul de a îngrădi dezvoltarea şi existenţa proprietăţii funciare,
represiuni din motive religioase sau din motive ideologice. Consolidarea solidarităţii şi fidelităţii grupului sa acut prin
depunerea unui jurământ de credinţă în faţa preoţilor. Leadershii grupurilor era format în proporţie de 60% din
ofiţeri ai armatei române, alături de care se pot detecta şi alte categorii sociale şi profesionale precum: învăţători,
profesori, funcţionari, ingineri, avocaţi, medici, comercianţi, preoţi, ţărani, pădurari, elevi şi studenţi.
Formele de organizare vizau în primul rând clandestinitatea, grupurile fiind create în zone strategice: munţii
României sau Delta Dunării, iar altele - puţine, la număr - funcţionau clandestin în localităţi urbane: Cluj, Timişoara,
Arad, Caransebeş, Câmpia Turzii, Făgăraş sau în localităţi rurale, unde erau constituite filiale conspirative, care erau
în relaţii cu centrele din munţi. Structura taberelor din munţi cuprindea: depozite de muniţii, adăposturi care erau
mutate în funcţie de anotimpul şi de acţiunile de urmărire executate de securitate, de căi de acces şi de refugiu în caz
de pericol. Arsenalul de lupte era format din armament uşor: puşti-mitralieră, pistoale automate, puşti, revolvere.
Membrii grupurilor variau între 10-200 de oameni, din care nucleul care stătea permanent în munţi
cuprindea între 30-40 de combatanţi, iar restul erau dispersaţi în localităţile aferente centrului şi acţionau în condiţii
specifice impuse de conducerea grupului. în momentul acţiunilor operative, al confruntării armatei cu securitatea,
partizanii se regrupau în formaţii mai mici, de la 3 până la 5 combatanţi, specifice activităţii acţiunilor de gherilă.
Obiectivele grupurilor de rezistenţă armată au fost de o mare diversitate, punând astfel în evidenţă
caracterul lor şi specificul rezistenţei anticomuniste. Principalele obiective au fost:
a. Pregătirea unei insurecţii naţionale împotriva comunismului, în condiţiile unui conflict internaţional dintre
URSS şi ţările occidentale, în momentul concret al intrării trupelor americane în ţară;
b. Răscularea populaţiei pentru eliberarea unor oraşe sau centre urbane mari de sub administraţia
comunistă (ex.: grupurile din Banat);
c. Acţiuni de forţă împotriva întreprinderilor, instituţiilor, sediilor de miliţie şi securitate;
d. Acţiuni militare de apărare a proprietăţii (ex.: grupurile din Vrancea);
e. Pedepsirea activiştilor care îi forţau pe ţărani să intre în colhoz;
f. Organizarea de răscoale ale ţăranilor împotriva colectivizării;
g. Acţiuni armate împotriva amestecului autorităţilor sovietice în administraţia locală teritorială (ex.:
rezistenţa din Maramureş s-a manifestat împotriva acţiunii filosovieticilor de a anexa acest teritoriu din nordul ţării la
Ukraina);
h. Organizare de sabotaje pe liniile de transporturi, în zona petrolieră, pe arterele de comunicaţii,
ambuscade în defileele marilor râuri: Someş, Mureş, Olt:
i. Acţiuni punctuale de distrugere a lozincilor şi tablourilor comuniste, a registrelor de cote şi de dări la care
erau obligaţi ţăranii către statul comunist;
j . Activitatea politică şi de propagandă anticomunistă realizată prin tipărirea şi răspândirea de manifeste,
distrugerea manifestelor propagandei comuniste, propaganda anticomunistă de la om la om printre intelectuali,
elevi, ţărani, muncitori. Răspândirea manifestelor s-a realizat atât în zona de acţiune a grupurilor, cât şi în alte centre
urbane mari (ex.: grupurile din Timişoara şi cele din Munţii Apuseni);
k. Realizarea unor comunicări între grupurile de combatanţi şi comunităţile care susţineau grupurile prin
mesaje cifrate;
l. în unele cazuri grupurile de partizani (ex.: cele din Munţii Apuseni) au adresat mesaje ambasadelor
occidentale din Bucureşti (SUA, Franţa), cu scopul de a le comunica existenţa mişcărilor de rezistenţă şi de a stabili
legături cu lumea occidentală în cazul unei insurecţii naţionale declanşate în preajma unui posibil război între URSS şi
SUA;
m. Acţiuni strategice şi logistice privind aprovizionarea cu alimente din lumea satelor şi localităţilor din
apropierea centrelor de rezistenţă din munţi.
Formele de represiune exercitate de autorităţile comuniste asupra mişcării de rezistenţă a îmbrăcat forme
variate.
In primul rând s-au operat arestări în reţelele de sprijin logistic ale partizanilor, precum şi persecuţii asupra
membrilor familiilor de partizani. O tactică foarte des întâlnită a fost infiltrarea de informatori militari sau civili în
rândul grupurilor de partizani sau recrutarea de informatori din rândul membrilor de familie ale partizanilor. Forma
cea mai acută de represiune au fost execuţiile exemplare ale partizanilor, cadavrele lor fiind expuse în locurile
publice din localităţile aferente centrelor de partizani (ex.: Munţii banatului). Pentru a determina reprimarea cât mai
urgentă a grupurilor de partizani s-au instituit premii în bani pentru prinderea acestora (ex.: grupurile din Munţii
Vrancei). Pedepsele aplicate membrilor mişcării de rezistenţă cuprindeau: condamnări la moarte, muncă silnică pe
viaţă, ani îndelungaţi de detenţie, care au durat până în 1964, anul eliberării masive a deţinuţilor politici din
România.
Primele forme de rezistenţă armată anticomunistă au apărut în Bucovina, odată cu pătrunderea trupelor sovietice
(1944). Rezistenţa armată anticomunistă din România s-a desfăşurat în zonele muntoase şi cele puternic împădurite
(1944-1960). Luptătorii proveneau din toate segmentele sociale: militari, legionari, intelectuali, preoţi, studenţi,
ţărani care se opuneau colectivizării, femei şi muncitori. Oficial, aceştia erau numiţi de autorităţile comuniste
„bandiţi”, „terorişti”, „legionari”, „fascişti”. Dotarea cu armament era precară: arme abandonate de armata germană
în retragere, arme de vânătoare, arme şi muniţie capturate de la forţele represive. Luptatorii atacau de obicei
grupuri izolate ale forţelor represive, eliminau activişti de partid din sate sau acţionau în vederea destabilizării
anumitor zone şi chiar declanşării unor revolte regionale. Durata şi eficienţa acestor grupări depindea de atitudinea
populaţiei locale. Numeroşi săteni le ofereau adapost, alimente şi informaţii despre trupele de represiune, alţii îi
trădau. Împotriva lor regimul comunist folosea Securitatea, Miliţia, unităţi militare, uneori chiar şi armament greu. Se
foloseau arestări masive pentru intimidarea populaţiei locale şi se recrutau informatori.

Principalele centre de rezistenţă au fost în Bucovina, Munţii Banatului (colonel Ion Uţă), Maramureş, Munţii Apuseni
(maior Nicolae Dabija), Vrancea şi Munţii Neamţului. Deosebit de intensă a fost rezistenţa în Munţii Făgăraşului,
unde acţionau grupurile conduse de Ion Gavrilă Ogoranu pe versantul nordic şi grupul colonelului Gh. Arsănescu şi
ale fraţilor Toma şi Petru Arnăuţoiu pe versantul sudic.

O altă formă de rezistenţă anticomunistă o constituiau revoltele şi răscoalele ţărăneşti împotriva echipelor de
colectivizare trimise de Partidul Comunist. Regiuni întregi au fost asediate cu ajutorul Miliţiei şi Armatei în Bihor,
Arad, Suceava, Vlaşca, Gorj. După 1959 orice rezistenţă a fost eliminată, ca urmare a încheierii colectivizării. După
distrugerea grupurilor armate anticomuniste din munţi, regimul comunist nu a mai fost confruntat cu fenomene de
rezistenţă decât după 1975, sub forma disidenţei intelectuale (Paul Goma, Doina Cornea, Dan Tudoran, Ana
Blandiana, A. Pleşu) care au criticat cultul personalităţii şi au cerut respectarea drepturilor omului. Împotriva lor,
regimul va dezlănţui un val de persecuţii, izolându-i, instituind domiciliul obligatoriu sau deportându-i în zone
îndepărtate ale ţării. Ei s-au alăturat protestelor unor largi pături ale populaţiei împotriva agravării condiţiilor de
viaţă, care au culminat cu greva minerilor din Valea Jiului (1977) şi puternica demonstraţie de protest a muncitorilor
din Braşov (1987).

De asemenea, un rol important în susţinerea disidenţei şi a moralului celor care luptau împotriva regimului comunist
revine postului de radio Europa liberă.

Represiunea politică era realizată cu ajutorul instrumentelor create de partid. Securitatea (Direcţia Generală a
Securităţii Poporului) înfiinţată în 1948  putea aresta, ancheta şi executa pe opozanţi. Ea va teroriza întreaga
populaţie a României, atât prin efectivele ei (38 000 de persoane în 1989) cât şi prin numărul mare de informatori
(400 000 persoane). Miliţia, înfiinţată în 1949, pe lângă atribuţiile proprii, a secondat Securitatea în reprimarea şi
terorizarea populaţiei. De asemenea, un rol semnificativ în represiunea politica îl va juca şi Justiţia, total aservită
puterii comuniste.
 CONSTRUCTIA DEMOCRATIEI POSTDECEMBRISTE

REVOLUTIA ROMANA

1) Context internaţional
Schimbarea raportului de forţe pe plan mondial  =ascensiunea SUA şi decăderea URSS 
URSS - criză structurală ;
- 11 martie1985- secretar general al PCUS Mihail Gorbaciov :  perestroika  şi  glas-nost ;
-1986 Gorbaciov anunţă reforme sociale şi economice şi propune descentralizarea şi reducerea controlului
Partidului asupra puterii politice şi societăţii ;
-1988 Gorbaciov dezvoltă o nouă teorie privind relaţiile internaţionale, renunţând la pretenţiile URSS de a controla
politic şi economic ţările comuniste : rezultatele nu fuseseră pe măsura eforturilor făcute ; starea internă a URSS nu
mai putea susţine o astfel de politică externă ; democratizarea internă presupunea şi un externă.
- 1989 declaraţia lui Gorbaciov de la Strasbourg : « respectarea dreptului suveran al fiecărui popor de a-şi alege
sistemul social în funcţie de propria dorinţă... orice amestec în afacerile interne, orice încercare de a limita
suveranitatea statelor-prietene, aliate sau a altor state este indmisibilă.
- 7 iulie 1989 G.Bush îi transmitea lui Fr. Mitterrand o scrisoare conţinând « schiţa americană de funcţionare a lumii »
în care se prevedea desprinderea tărilor din centrul şi S-E Europei din «  sistemul comunist » şi abordarea lor
diferenţiată de către Europa de Vest (« război invizibil »).
2) Revoluţia română
Particularităţile  României :
- un regim neostalinist ;
-concentrarea puterii poltice în mâinile lui Nicolae Ceauşescu, ale soţiei sale, ale « clanului Ceauşescu » , precum şi
încercarea de a constitui o « dinastie proprie » ;
-creşterea rolului de forţă birocratică, totalitară al PCR menit să « administreze » întreaga societate ;
- caracterul extrem de represiv al Securităţii 
-imposibilitatea formării unei disidenţe în partid sau a unei opoziţii interne care să se manifeste împotriva dictaturii ;
-societatea românească aflată într-o profundă criză;
-atitudinea ostilă a lui Ceauşescu faţă de reformele lui Gorbaciov ;
-tactica regimului de a evita reformele prin apelul la mitul « cetăţii asediate şi al complotului universal » -ceea ce a
generat acutizarea naţionalismului comunist, xenofob cu scopul de a mobiliza societatea pe-tru apărarea intereselor
naţionale aflate în primejdie ;
a) Declanşarea Revoluţiei -Timişoara
- rezistenţa anticomunistă slab organizată – disidenţă :
-martie 1989 – radio BBC « Scrisoarea celor 6 »- Gh. Apostol, S.Brucan, Al.Bâr-lădeanu, C.Mănescu, C-tin Pârvulescu,
Gr.Răceanu ;
-20 -24 nov. Congresul al XIV-lea al PCR
–pune în evidenţă izolarea politico-diplomatică a României ;
- condamna Pactul Molotov-Ribben-trop (revendica teritoriile răpite de URSS -1940) 
- anunţă că România va continua construirea socialismului pe baza valorilor marxist-leniniste ;
-se menţin măsurile de raţionalizare la consumul de alimente şi energie electrică ;
Timişoara
-16 dec.- revolta populară (credincioşii reformaţi –împotriva evacuării pastorului Laszlo Tokes) ; se transformă într-o
mişcare anticomunistă : Deşteaptă-te române, Jos Ceauşescu ,  Jos comunismul  ;
16-17 dec. –coloane de manifestanţi atacă sediul PCR ; intervenţia autorităţilor : gaze, jet apă, arestări ;
-17 dec. - Laszlo Tokes este reţinut şi bătut de Securitate ; manifestaţie populară ; arma-ta trage : 122 morţi - 40
cadavre sunt duse la Bucureşti.
-17-18 dec.- agenţiile străine de presă (ungare, iugoslave) transmit informaţii des-pre mişcarea de la Timişoara (mii
de victime) –opinia publică din ţară se solidarizează cu locuitorii Timişoarei şi se crează o stare de revoltă generală;
-18-20 dec. Ceauşescu este în vizită în Iran
-20 dec. şedinţa Biroului CC al PCR: dă decretul instituirii stării de necesitate în jud. Timiş;
-20-21 dec. Timişoara este proclamat oraş liber;manifestaţie populară-100.000: Nu vă fie frică, Ceauşescu pică! Azi în
Timişoara, mâine-n toată ţara! Noi suntem poporul!
b) Desfăşurarea  Revoluţiei
Bucureşti
-20 dec -Ceauşescu rostea o cuvântare la radio şi televiziune în care se referă la evenimentele din Timişoara din 16-
17 dec.1989;
-21 dec.–a convocat un miting de sprijin pentru regim la care participă zeci de mii de persoane; s-a transformat într-
o manifestaţie anticeausistă: Jos Ceauşescu! Timişoara, Timişoara!
-21-22 dec. mii de demonstranţi protestează în piaţa Teatrului Naţional şi a Hotelului Intercontinental împotriva
regimului-se trage în manifestanţi; zona este încercuită de trupele Securităţii şi Miliţiei; armata bloca arterele
colaterale;
-22 dec. revolta populară se transformă în revoluţie:
-730-930 zeci de mii de muncitori de la întreprinderile 23 August, Republica, IMGB, Metrou, Vulcan, se îndreaptă
spre Televiziune şi sediul CC al PCR scandând lozinci anticomuniste şi anticeauşiste: Jos Ceauşescu! Jos comunismul!
- 1020- se instituie starea de necesitate în întreaga ţară; se anunţă sinuciderea gen. V Milea, considerat trădător de
ţară;
-1130-1230 demonstranţii pătrund în Piaţa Comitetului Central; elicopterul prezidenţial împrăştie fluturaşi, în care
se cerea demonstranţilor să nu se lase înşelaţi de propaganda cercurilor imperialiste;
-12-1230 Ceauşescu, împreună cu principalii săi colaboratori, apare în balconul sediului CC al PCR, încercând să
vorbească manifestanţilor; este întâmpinat cu huiduieli; părăseşte sediul CC al PCR cu un elicopter;
-13 00-Mircea Dinescu anunţă la TV că Dictatorul a fugit....Am învins!
- seara- Comunicatul către ţară al Consiliului FSN prin care se prezenta un program politic democratic pentru
dezvoltarea României; din Consiliul de conducere al FSN făceau parte: Ion Iliescu, Petre Roman, Silviu Brucan, Ion
Caramitru, sergiu Nicolaescu, Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Laszlo Tokes.
Revoluţia cuprinde toată ţara–marşuri, demostraţii; este transmisă în direct la TVR; Bucureştiul avea aspectul
unui oraş în stare de război; psihoza teroriştilor; lupte soldate cu 1104 morţi şi 3321 răniţi ( din care soldaţi 221morţi
şi 663 răniţi) în toată ţara.
Procesul soţilor Ceauşescu
-22 dec. sunt capturaţi la Târgovişte şi duşi la o unitate militară din oraş;
-25 dec. – procesul
Capete de acuzare:
Genocid -peste 60.000 de victime;
Subminarea puterii de stat prin organizarea de acţiuni armate împo-triva poporului şi a puterii de stat;
Subminarea economiei naţionale;
Încercarea de a fugi din ţară pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari depuse în bănci străine.
Sentinţa: condamnarea la moarte şi confis-carea averii; sentinţă definitivă, executată imediat. Procesul a fost o
înscenare.
26 dec. – Ion Iliescu devine preşedintele Consiliului FSN prin decret- lege al CFSN. Petre Roman este numit prim-
ministru al României.
31 dec. intră în vigoare decretul-lege privind înregistrarea şi funcţionarea partidelor politice şi a organizaţiilor
obşteşti din România.
3) Concluzii :
Prăbuşirea regimului totalitar
Condiţii favorabile (cauzele) prăbuşirii regimului totalitar :
-pe plan extern : reformele iniţiate de Gorbaciov
-pe plan intern : criza regimului comunist
Forma : revoluţie
Urmări : regim democratic.
Argumentaţi de ce mişcarea din decembrie 1989 este o revoluţie ?
Care sunt instituţiile unui stat de drept ?

CONSTRUCȚIA DEMOCRAȚIEI POSTDECEMBRISTE

1. REVENIREA LA DEMOCRAȚIE = REVOLUȚIA

1) Context internaţional
Schimbarea raportului de forţe pe plan mondial  =ascensiunea SUA şi decăderea URSS 
URSS - criză structurală ;
- 11 martie1985- secretar general al PCUS Mihail Gorbaciov :  perestroika  şi  glas-nost ;
-1986 Gorbaciov anunţă reforme sociale şi economice şi propune descentralizarea şi reducerea controlului
Partidului asupra puterii politice şi societăţii ;
-1988 Gorbaciov dezvoltă o nouă teorie privind relaţiile internaţionale, renunţând la pretenţiile URSS de a controla
politic şi economic ţările comuniste : rezultatele nu fuseseră pe măsura eforturilor făcute ; starea internă a URSS nu
mai putea susţine o astfel de politică externă ; democratizarea internă presupunea şi un externă.
- 1989 declaraţia lui Gorbaciov de la Strasbourg : « respectarea dreptului suveran al fiecărui popor de a-şi alege
sistemul social în funcţie de propria dorinţă... orice amestec în afacerile interne, orice încercare de a limita
suveranitatea statelor-prietene, aliate sau a altor state este indmisibilă.
- 7 iulie 1989 G.Bush îi transmitea lui Fr. Mitterrand o scrisoare conţinând « schiţa americană de funcţionare a lumii »
în care se prevedea desprinderea tărilor din centrul şi S-E Europei din «  sistemul comunist » şi abordarea lor
diferenţiată de către Europa de Vest (« război invizibil »).
2) Revoluţia română
Particularităţile  României :
- un regim neostalinist ;
-concentrarea puterii poltice în mâinile lui Nicolae Ceauşescu, ale soţiei sale, ale « clanului Ceauşescu » , precum şi
încercarea de a constitui o « dinastie proprie » ;
-creşterea rolului de forţă birocratică, totalitară al PCR menit să « administreze » întreaga societate ;
- caracterul extrem de represiv al Securităţii 
-imposibilitatea formării unei disidenţe în partid sau a unei opoziţii interne care să se manifeste împotriva dictaturii ;
-societatea românească aflată într-o profundă criză;
-atitudinea ostilă a lui Ceauşescu faţă de reformele lui Gorbaciov ;
-tactica regimului de a evita reformele prin apelul la mitul « cetăţii asediate şi al complotului universal » -ceea ce a
generat acutizarea naţionalismului comunist, xenofob cu scopul de a mobiliza societatea pe-tru apărarea intereselor
naţionale aflate în primejdie ;
a) Declanşarea Revoluţiei -Timişoara
- rezistenţa anticomunistă slab organizată – disidenţă :
-martie 1989 – radio BBC « Scrisoarea celor 6 »- Gh. Apostol, S.Brucan, Al.Bâr-lădeanu, C.Mănescu, C-tin Pârvulescu,
Gr.Răceanu ;
-20 -24 nov. Congresul al XIV-lea al PCR
–pune în evidenţă izolarea politico-diplomatică a României ;
- condamna Pactul Molotov-Ribben-trop (revendica teritoriile răpite de URSS -1940) 
- anunţă că România va continua construirea socialismului pe baza valorilor marxist-leniniste ;
-se menţin măsurile de raţionalizare la consumul de alimente şi energie electrică ;
Timişoara
-16 dec.- revolta populară (credincioşii reformaţi –împotriva evacuării pastorului Laszlo Tokes) ; se transformă într-o
mişcare anticomunistă : Deşteaptă-te române, Jos Ceauşescu ,  Jos comunismul  ;
16-17 dec. –coloane de manifestanţi atacă sediul PCR ; intervenţia autorităţilor : gaze, jet apă, arestări ;
-17 dec. - Laszlo Tokes este reţinut şi bătut de Securitate ; manifestaţie populară ; arma-ta trage : 122 morţi - 40
cadavre sunt duse la Bucureşti.
-17-18 dec.- agenţiile străine de presă (ungare, iugoslave) transmit informaţii des-pre mişcarea de la Timişoara (mii
de victime) –opinia publică din ţară se solidarizează cu locuitorii Timişoarei şi se crează o stare de revoltă generală;
-18-20 dec. Ceauşescu este în vizită în Iran
-20 dec. şedinţa Biroului CC al PCR: dă decretul instituirii stării de necesitate în jud. Timiş;
-20-21 dec. Timişoara este proclamat oraş liber;manifestaţie populară-100.000: Nu vă fie frică, Ceauşescu pică! Azi în
Timişoara, mâine-n toată ţara! Noi suntem poporul!
b) Desfăşurarea  Revoluţiei
 Bucureşti
-20 dec -Ceauşescu rostea o cuvântare la radio şi televiziune în care se referă la evenimentele din Timişoara din 16-
17 dec.1989;
-21 dec.–a convocat un miting de sprijin pentru regim la care participă zeci de mii de persoane; s-a transformat într-
o manifestaţie anticeausistă: Jos Ceauşescu! Timişoara, Timişoara!
-21-22 dec. mii de demonstranţi protestează în piaţa Teatrului Naţional şi a Hotelului Intercontinental împotriva
regimului-se trage în manifestanţi; zona este încercuită de trupele Securităţii şi Miliţiei; armata bloca arterele
colaterale;
-22 dec. revolta populară se transformă în revoluţie:
-730-930 zeci de mii de muncitori de la întreprinderile 23 August, Republica, IMGB, Metrou, Vulcan, se îndreaptă
spre Televiziune şi sediul CC al PCR scandând lozinci anticomuniste şi anticeauşiste: Jos Ceauşescu! Jos comunismul!
- 1020- se instituie starea de necesitate în întreaga ţară; se anunţă sinuciderea gen. V Milea, considerat trădător de
ţară;
-1130-1230 demonstranţii pătrund în Piaţa Comitetului Central; elicopterul prezidenţial împrăştie fluturaşi, în care
se cerea demonstranţilor să nu se lase înşelaţi de propaganda cercurilor imperialiste;
-12-1230 Ceauşescu, împreună cu principalii săi colaboratori, apare în balconul sediului CC al PCR, încercând să
vorbească manifestanţilor; este întâmpinat cu huiduieli; părăseşte sediul CC al PCR cu un elicopter;
-13 00-Mircea Dinescu anunţă la TV că Dictatorul a fugit....Am învins!
 - seara- Comunicatul către ţară al Consiliului FSN prin care se prezenta un program politic democratic pentru
dezvoltarea României; din Consiliul de conducere al FSN făceau parte: Ion Iliescu, Petre Roman, Silviu Brucan, Ion
Caramitru, sergiu Nicolaescu, Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Laszlo Tokes.
Revoluţia cuprinde toată ţara–marşuri, demostraţii; este transmisă în direct la TVR; Bucureştiul avea aspectul
unui oraş în stare de război; psihoza teroriştilor; lupte soldate cu 1104 morţi şi 3321 răniţi ( din care soldaţi 221morţi
şi 663 răniţi) în toată ţara.
 Procesul soţilor Ceauşescu
-22 dec. sunt capturaţi la Târgovişte şi duşi la o unitate militară din oraş;
-25 dec. – procesul
Capete de acuzare:
Genocid -peste 60.000 de victime;
Subminarea puterii de stat prin organizarea de acţiuni armate împo-triva poporului şi a puterii de stat;
Subminarea economiei naţionale;
Încercarea de a fugi din ţară pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari depuse în bănci străine.
Sentinţa: condamnarea la moarte şi confis-carea averii; sentinţă definitivă, executată imediat. Procesul a fost o
înscenare.
26 dec. – Ion Iliescu devine preşedintele Consiliului FSN prin decret- lege al CFSN. Petre Roman este numit prim-
ministru al României.
31 dec. intră în vigoare decretul-lege privind înregistrarea şi funcţionarea partidelor politice şi a organizaţiilor
obşteşti din România.
3) Concluzii :
Prăbuşirea regimului totalitar
Condiţii favorabile (cauzele) prăbuşirii regimului totalitar :
-pe plan extern : reformele iniţiate de Gorbaciov
-pe plan intern : criza regimului comunist
Forma : revoluţie
Urmări : regim democratic.
Argumentaţi de ce mişcarea din decembrie 1989 este o revoluţie ?
Care sunt instituţiile unui stat de drept ?

EVOLUŢIA ROMÂNIEI DUPĂ REVOLUŢIA DIN DECEMBRIE 1989

De ce credeţi că în România nu s-a produs o „revoluţie de catifea”?
Când şi unde s-a declanşat Revoluţia?
Desfăşurarea Revoluţiei?
Cum a avut loc revenirea la democraţie? Cum explicaţi „inflaţia” de partide politice?

2. ETAPE ALE CONSTRUCȚIEI DEMOCRAȚIEI POSTDECEMBRISTE

A. Constituţia din 1991. instituţiile statului de drept

Constituţia (21 nov. Parlamentul; 8 dec. referendum-73%) –modificată în 2003în vederea aderării la NATO -2004 și la
UE – 2007.
Instituţiile statului de drept: Parlamentul, Guvernul, Preşedinţia, Curtea Constituţională, autorităţile judecătoreşti,
Avocatul poporului, administraţia publică.
B. Alegeri parlamentare şi prezidenţiale
 1990 (20 mai)- FSN
Atmosferă tensionată : transformarea FSN în partid politic; în aprilie –un grup de manifestanţi au ocupat Piaţa
Universităţii declarând-o „zonă liberă de neocomunism”
20 mai –alegerile: FSN – 66%, iar preşedinte Ion Iliescu -85%; premier – Petre Roman
13-15 iunie au loc evenimente violente: sunt atacate TVR şi Ministerul de Interne; are loc sosirea minerilor de pe
valea Jiului.
1991 – adoptată noua Constituţie
 1992 (sept)- FSN
17 iunie = lege electorală: sistem de tip proporţional; prag electoral de 3% (din 2000 de 5%); pentru alegerea
preşedintelui se prevede un sistem majoritar, cu 2 tururi de scrutin.
Pe scena politică au loc regrupări de forţe:
FSN –în martie, conducerea este preluată de Petre Roman (care se desparte de Ion Iliescu –pentru că fusese înlocuit
din funcţia de premier cu T. Stolojan); gruparea Iliescu fonda Frontul Democrat al Salvării Naţionale FDSN (care, în
iulie 1993 = Partidul Democraţiei Sociale din România - PDSR).
Iunie – CDR : PNŢ-CD, PNL, PSDR, UDMR, Alianţa Civică, Partidul Ecologist Român, organizaţii civice.
Sept. = alegeri: FDSN = 28%, preş. Ion Iliescu -61,4 %, premier Nicolae Văcăroiu.
 1996 (nov.) - CDR
Au loc noi regrupări pe scena politică: FSN fuziona cu un mic partid - PD =PD-FSN, condus de Petre Roman; în 1995
încheie un acord cu PSDR (Sergiu Cunescu) şi ia naştere Uniunea Social-Democrată (USD) în vederea aderării la
Internaţionala Socialistă.
Nov. = alegeri: CDR – 30%, preş. Emil Constantinescu -54,4%, premieri –Victor Ciorbea, Radu Vasile. Victoria CDR a
evidenţiat reorientarea electoratului, care dorea o „schimbare” pe cale paşnică.disputele din sânul coaliţiei (cu PD şi
PNŢ-CD) au afectat activitatea guvernului, situaţia economică s-a deteriorat antrenând căderea nivelului de trai; în
2000 nivelul economiei se situa la 47% din cel din 1989!
 2000 (nov)- PDSR
În alegeri PDSR -36.61% în Cameră şi 37,09 în Senat; preş. Ion Iliescu – 66,82%, premier Adrian Năstase.
În 2001 PDSR fuziona cu PSDR = PSD, condus de Adrian Năstase. În timpul guvernării Năstase economia a cunoscut o
anumită redresare, în 2004 are loc integrarea în NATO şi se încheie negocierile de aderare la UE.
 2004 (nov.) – DA
În vederea alegerilor s-au constituit alianţe: Uniunea PSD şi PUR şi DA.
Alegerile: - Uniunea = 36,41% în Cameră şi 37,13% în Senat;
- DA = 31,33 în Cameră şi 31,77% în senat;
- preş. Traian Băsescu, premier C.P. Tăriceanu. S-a format un guvern de coaliţie: PD, PNL, UDMR, PUR;
membrii PD s-au retras din guvern; probleme între premier şi preşedinte.
 2008 - PDL
Cum explicaţi evoluţia opţiunilor electoratului?
Anul viitor vor avea loc alegeri –cu cine aţi vota şi de ce?

ROMÂNIA ÎN PERIOADA RĂZBOIULUI RECE - (1947-1991)

A fost o confruntare nonmilitară (care totuși a cauzat cursa înarmării) limitată, care s-a dezvoltat după al
Doilea Război Mondial între două grupuri de state care aveau ideologii și sisteme politice diametral opuse:

- Într-un grup se aflau URSS și aliații ei, cărora li se mai spunea și „Blocul oriental sau răsăritean”.

- Celălalt grup cuprindea SUA și aliații lor, numiți și „Blocul occidental sau apusean”.

La nivel militar-politic a fost o confruntare între North Atlantic Treaty Organization (NATO, Organizația
Tratatului Atlanticului de Nord) și Pactul de la Varșovia.

La nivel economic a fost o confruntare între capitalism și socialism.

La nivel ideologico-politic, a fost o confruntare între democrațiile liberale occidentale (așa-numita „lume
liberă”, „societatea deschisă”) și regimurile comuniste totalitare (așa-numita „societatea închisă”).

Înfruntarea dintre cele două blocuri a fost numită „Războiul Rece”, deoarece nu s-a ajuns la confruntări
directe militare dintre supraputeri (care ar fi constituit un război „cald” sau și „fierbinte”).

Din punctul de vedere al studiilor strategice, nu s-a ajuns și nu se putea ajunge la un război „cald”, la o
confruntare convențională, datorită faptului că ambele supraputeri s-au dotat cu arme atomice și nucleare, ceea ce a
creat o situație strategică de „deterrence”, adică de descurajare și blocare reciprocă. În caz contrar, s-ar fi ajuns la o
distrugere reciprocă totală și la o catastrofă mondială.
Războiul coreean făce parte din Războiul Rece și se referă la conflictul militar dintre Republica Populară
Democrată Coreea și Coreea de Sud (25 iunie 1950 - 27 iulie 1953), care a antrenat și alte state (SUA, R.P.Chineză).
După o desfășurare favorabilă a evenimentelor pentru sudiști, armata chineză intervine pentru Coreea de Nord,
intrând în Coreea de Sud, la data de 19 octombrie 1950, înclinând balanța victoriei spre Coreea de Nord. Se încheie
cu un armistițiu între Coreea de Nord și Coreea de Sud, acesta restabilind granițele inițiale. Coreea de Nord s-a
retras unilateral din acest pact la 27 mai 2009.

Criza Suezului

Cunoscută sub numele de Războiul Suezului sau Războiul din 1956, respectiv, în lumea arabă, sub unul din numele
alternative Agresiunea tripartită, Războiul Sinaiului, sau Războiul Suez-Sinai, Războiul arabo-israelian din 1956, Cel
de-al doilea război arabo-israelian, Campania Suez, Campania Sinai, Operațiunea Kadesh sau Operațiunea
Musketeer este un episod războinic din timpul perioadei Războiului Rece, constând în atacarea Egiptului de către
Franța și Marea Britanie - pentru redobândirea controlului asupra Canalului Suez - și Israel, care cerea încetarea
atacurilor unităților neregulate egiptene "fadaiun" contra coloniilor și populației civile israeliene, precum și
respectarea dreptului la navigație a vaselor israeliene prin Canalul de Suez.
 Războiul din Vietnam
 A avut loc între 1959 și 30 aprilie 1975. Războiul a fost purtat între Republica Democrată Vietnam
(Vietnamul de Nord), sprijinită de China și Uniunea Sovietică, și Republica Vietnam (Vietnamul de Sud),
sprijinită de Statele Unite. Conflictul s-a încheiat cu înfrângerea Vietnamului de Sud și unificarea țării sub
conducere comunistă. Trupele americane s-au retras din Vietnam, războiul fiind considerat unul dintre
marile eșecuri ale politicii externe americane. Ofensiva finală a avut loc în martie 1975, când Saigonul a
căzut în mâinile comuniștilor ,devenind orașul Ho Și Min.

 Războiul Afgano-Sovietic
 A durat nouă ani. Forțele implicate au fost Partidul Popular Democrat din Afganistan, cu orientare
marxistă, susținut de către forțele sovietice și rebelii islamiști Mujahedini. Rebelii au fost susținuți de mai
multe țări, printre care și Statele Unite ale Americii, Arabia Saudită, Pakistan și alte state musulmane, în
contextul Razboiului Rece.
  Desfășurarea de trupe militare sovietice a început în 25 decembrie 1979. Ultimele trupe au fost retrase
între 15 mai 1988 și 15 februarie 1989. Datorită costului mare și a inutilității acestui conflict, războiul din
Afganistan a fost, deseori, asemănat cu Războiul din Vietnam.

 Pe data de 25 decembrie 1979, URSS a invadat şi a instalat un nou guvern condus de Babrak Karmal , un
fost prim-ministru al Afganistanului, care a trăit în exil. Odată instalat Guvernul marionetă, Kremlinul a
lansat un război total înpotriva întregii populaţii a ţării, încălcând o mulţime de convenţii naţionale,
ajungându-se să se folosească arme chimice în 1986.
 În ansamblu, războiul sovietic a distrus ţara, până la 5-6 milioane de afganistani au fugit în Pakistan şi
India unde au trăit două decenii. În această perioadă s-au născut în afara graniţelor peste un milion de
copii, care nu şi-au văzut pământul natal.

REPREZENTANȚII DIPLOMAŢIEI ROMÂNEŞTI

Mihail Kogălniceanu (1817-1891)

A fost om politic, istoric, scriitor şi a participat la marile evenimente ale secolului al XIX-lea. Ca diplomat, reţine
atenţia mai ales activitatea sa din perioada războiului pentru independenţă când a fost ministru de externe. În
această calitate a purtat negocieri cu Poarta pentru obţinerea independenţei.

Take Ionescu (1858-1922)

A fost om politic şi diplomat. Era un foarte bun orator. Marile sale calităţi de diplomat le-a evidenţiat la sfârşitul
Primului Război Mondial când a militat în Occident pentru apărarea drepturilor naţionale. A negociat încheierea unor
alianţe cu state care aveau interese asemănătoare . A avut un rol important în constituirea Micii Înţelegeri.

Nicolae Titulescu (1881-1943)

Este cel mai cunoscut diplomat român. S-a afirmat în perioada interbelică, activitatea sa fiind legată de interesele
României de apărare a independenţei şi integrităţii teritoriale şi de eforturile de a rezolva pe cale paşnică
neînţelegerile dintre state. A susţinut activitatea Societăţii Naţiunilor.

Grigore Gafencu (1892-1957)

A fost o prezenţă remarcabilă în viaţa politico-diplomatică ; ministru de externe între anii 1938-1940. După al Doilea
Război Mondial s-a afirmat ca promotor al Europei Unite. Propunerea de federalizare a bătrânului continent apărea
drept alternativă viabilă de reafirmare a Europei în noul context al evoluţiei vieţii internaţionale.

FIŞA DE EVALUARE

I. Alegeţi varianta corectă:

1. Mircea cel Bătrân a luptat împotriva Imperiului Otoman la:

a) Rovine; b) Vaslui; c) Călugăreni.

2. În 1456, Iancu de Hunedoara îl instalează domn în Ţara Românească pe:

a) Vlad Dracul; b) Basarab al II-lea ; c) Vlad Ţepeş.

II. Precizaţi două asemănări între politica externă a lui Mircea cel Bătrân şi Vlad Tepeş.

III. Scrieţi un eseu de jumătate de pagină cu privire la rolul lui Ştefan cel Mare în apărarea creştinătăţii.

IV. Precizaţi două condiţii externe în care Mihai Viteazul a realizat unirea politică şi două cauze care au contribuit la
destrămarea acesteia.

V. Exprimaţi un punct de vedere despre eficienţa/ineficienţa politicii externe a principilor şi voievozilor români în
secolul al XVII-lea.

1.Prezentaţi două momente ale “crizei orientale” şi rolul pe care l-au avut Principatele Române.

2. Pe baza textului lecţiilor, formulaţi două obiective ale politicii externe româneşti în a doua jumătate a secolului al
XIX-lea şi numiţi elementele de continuitate.

3.Formulaţi un punct de vedere argumentat cu privire la eficienţa/ineficienţa activităţii diplomatice româneşti la

sfârşitul secolului al XIX-lea şi în primele decenii ale secolului al XX-lea.

4. Comparaţi activitatea diplomatică din secolul al XIX-lea cu cea din secolul al XX-lea precizând asemănările şi
deosebirile dintre cele două etape. Completaţi tabelul de mai jos:

ASEMĂNĂRI DEOSEBIRI
 REV 1989

1) Context internaţional

 Schimbarea raportului de forţe pe plan mondial  =ascensiunea SUA şi decăderea URSS

URSS - criză structurală ;

- 11 martie1985- secretar general al PCUS Mihail Gorbaciov :  perestroika  şi  glas-nost ;

-1986 Gorbaciov anunţă reforme sociale şi economice şi propune descentralizarea şi reducerea controlului
Partidului asupra puterii politice şi societăţii ;

-1988 Gorbaciov dezvoltă o nouă teorie privind relaţiile internaţionale, renunţând la pretenţiile URSS de a
controla politic şi economic ţările comuniste : rezultatele nu fuseseră pe măsura eforturilor făcute ; starea
internă a URSS nu mai putea susţine o astfel de politică externă ; democratizarea internă presupunea şi un
externă.

1989 declaraţia lui Gorbaciov de la Strasbourg : « respectarea dreptului suveran al fiecărui popor de a-şi alege
sistemul social în funcţie de propria dorinţă... orice amestec în afacerile interne, orice încercare de a limita
suveranitatea statelor-prietene, aliate sau a altor state este indmisibilă.

7 iulie 1989 G.Bush îi transmitea lui Fr. Mitterrand o scrisoare conţinând « schiţa americană de funcţionare a
lumii » în care se prevedea desprinderea tărilor din centrul şi S-E Europei din «  sistemul comunist » şi
abordarea lor diferenţiată de către Europa de Vest (« război invizibil »).
1) Context internaţional

 Schimbarea raportului de forţe pe plan mondial  =ascensiunea SUA şi decăderea URSS

URSS - criză structurală ;

- 11 martie1985- secretar general al PCUS Mihail Gorbaciov :  perestroika  şi  glas-nost ;

-1986 Gorbaciov anunţă reforme sociale şi economice şi propune descentralizarea şi reducerea controlului
Partidului asupra puterii politice şi societăţii ;

-1988 Gorbaciov dezvoltă o nouă teorie privind relaţiile internaţionale, renunţând la pretenţiile URSS de a
controla politic şi economic ţările comuniste : rezultatele nu fuseseră pe măsura eforturilor făcute ; starea
internă a URSS nu mai putea susţine o astfel de politică externă ; democratizarea internă presupunea şi un
externă.

1989 declaraţia lui Gorbaciov de la Strasbourg : « respectarea dreptului suveran al fiecărui popor de a-şi alege
sistemul social în funcţie de propria dorinţă... orice amestec în afacerile interne, orice încercare de a limita
suveranitatea statelor-prietene, aliate sau a altor state este indmisibilă.

7 iulie 1989 G.Bush îi transmitea lui Fr. Mitterrand o scrisoare conţinând « schiţa americană de funcţionare a
lumii » în care se prevedea desprinderea tărilor din centrul şi S-E Europei din «  sistemul comunist » şi
abordarea lor diferenţiată de către Europa de Vest (« război invizibil »).

1) Context internaţional

 Schimbarea raportului de forţe pe plan mondial  =ascensiunea SUA şi decăderea URSS

URSS - criză structurală ;

- 11 martie1985- secretar general al PCUS Mihail Gorbaciov :  perestroika  şi  glas-nost ;

-1986 Gorbaciov anunţă reforme sociale şi economice şi propune descentralizarea şi reducerea controlului
Partidului asupra puterii politice şi societăţii ;

-1988 Gorbaciov dezvoltă o nouă teorie privind relaţiile internaţionale, renunţând la pretenţiile URSS de a
controla politic şi economic ţările comuniste : rezultatele nu fuseseră pe măsura eforturilor făcute ; starea
internă a URSS nu mai putea susţine o astfel de politică externă ; democratizarea internă presupunea şi un
externă.

1989 declaraţia lui Gorbaciov de la Strasbourg : « respectarea dreptului suveran al fiecărui popor de a-şi alege
sistemul social în funcţie de propria dorinţă... orice amestec în afacerile interne, orice încercare de a limita
suveranitatea statelor-prietene, aliate sau a altor state este indmisibilă.

7 iulie 1989 G.Bush îi transmitea lui Fr. Mitterrand o scrisoare conţinând « schiţa americană de funcţionare a
lumii » în care se prevedea desprinderea tărilor din centrul şi S-E Europei din «  sistemul comunist » şi
abordarea lor diferenţiată de către Europa de Vest (« război invizibil »).
1) Context internaţional

 Schimbarea raportului de forţe pe plan mondial  =ascensiunea SUA şi decăderea URSS

URSS - criză structurală ;

- 11 martie1985- secretar general al PCUS Mihail Gorbaciov :  perestroika  şi  glas-nost ;

-1986 Gorbaciov anunţă reforme sociale şi economice şi propune descentralizarea şi reducerea controlului
Partidului asupra puterii politice şi societăţii ;

-1988 Gorbaciov dezvoltă o nouă teorie privind relaţiile internaţionale, renunţând la pretenţiile URSS de a
controla politic şi economic ţările comuniste : rezultatele nu fuseseră pe măsura eforturilor făcute ; starea
internă a URSS nu mai putea susţine o astfel de politică externă ; democratizarea internă presupunea şi un
externă.

1989 declaraţia lui Gorbaciov de la Strasbourg : « respectarea dreptului suveran al fiecărui popor de a-şi alege
sistemul social în funcţie de propria dorinţă... orice amestec în afacerile interne, orice încercare de a limita
suveranitatea statelor-prietene, aliate sau a altor state este indmisibilă.

7 iulie 1989 G.Bush îi transmitea lui Fr. Mitterrand o scrisoare conţinând « schiţa americană de funcţionare a
lumii » în care se prevedea desprinderea tărilor din centrul şi S-E Europei din «  sistemul comunist » şi
abordarea lor diferenţiată de către Europa de Vest (« război invizibil »).

1) Context internaţional

 Schimbarea raportului de forţe pe plan mondial  =ascensiunea SUA şi decăderea URSS

URSS - criză structurală ;

- 11 martie1985- secretar general al PCUS Mihail Gorbaciov :  perestroika  şi  glas-nost ;

-1986 Gorbaciov anunţă reforme sociale şi economice şi propune descentralizarea şi reducerea controlului
Partidului asupra puterii politice şi societăţii ;

-1988 Gorbaciov dezvoltă o nouă teorie privind relaţiile internaţionale, renunţând la pretenţiile URSS de a
controla politic şi economic ţările comuniste : rezultatele nu fuseseră pe măsura eforturilor făcute ; starea
internă a URSS nu mai putea susţine o astfel de politică externă ; democratizarea internă presupunea şi un
externă.

1989 declaraţia lui Gorbaciov de la Strasbourg : « respectarea dreptului suveran al fiecărui popor de a-şi alege
sistemul social în funcţie de propria dorinţă... orice amestec în afacerile interne, orice încercare de a limita
suveranitatea statelor-prietene, aliate sau a altor state este indmisibilă.

7 iulie 1989 G.Bush îi transmitea lui Fr. Mitterrand o scrisoare conţinând « schiţa americană de funcţionare a
lumii » în care se prevedea desprinderea tărilor din centrul şi S-E Europei din «  sistemul comunist » şi
abordarea lor diferenţiată de către Europa de Vest (« război invizibil »).
2) Revoluţia română

Particularităţile  României :

- un regim neostalinist ;

-concentrarea puterii poltice în mâinile lui Nicolae Ceauşescu, ale soţiei sale, ale « clanului Ceauşescu » ,
precum şi încer-carea de a constitui o « dinastie proprie » ;

-creşterea rolului de forţă birocratică, totalitară al PCR menit să « administreze » întreaga societate ;

- caracterul extrem de represiv al Securităţii

-imposibilitatea formării unei disidenţe în partid sau a unei opoziţii interne care să se manifeste împotriva
dictaturii ;

-societatea românească aflată într-o pro-fundă criză;

-atitudinea ostilă a lui Ceauşescu faţă de re-formele lui Gorbaciov ;

-tactica regimului de a evita reformele prin apelul la mitul « cetăţii asediate şi al com-plotului universal » -ceea
ce a generat acutizarea naţionalismului comunist, xeno-fob cu scopul de a mobiliza societatea pen-tru
apărarea intereselor naţionale aflate în primejdie ;

2) Revoluţia română

Particularităţile  României :

- un regim neostalinist ;

-concentrarea puterii poltice în mâinile lui Nicolae Ceauşescu, ale soţiei sale, ale « clanului Ceauşescu » ,
precum şi încer-carea de a constitui o « dinastie proprie » ;

-creşterea rolului de forţă birocratică, totalitară al PCR menit să « administreze » întreaga societate ;

- caracterul extrem de represiv al Securităţii

-imposibilitatea formării unei disidenţe în partid sau a unei opoziţii interne care să se manifeste împotriva
dictaturii ;

-societatea românească aflată într-o pro-fundă criză;

-atitudinea ostilă a lui Ceauşescu faţă de re-formele lui Gorbaciov ;

-tactica regimului de a evita reformele prin apelul la mitul « cetăţii asediate şi al com-plotului universal » -ceea
ce a generat acutizarea naţionalismului comunist, xeno-fob cu scopul de a mobiliza societatea pen-tru
apărarea intereselor naţionale aflate în primejdie ;

a) Declanşarea Revoluţiei -Timişoara

- rezistenţa anticomunistă slab organizată – disidenţă :

-martie 1989 – radio BBC « Scrisoarea ce-lor 6 »- Gh. Apostol, S.Brucan, Al.Bâr-lădeanu, C.Mănescu, C-tin
Pârvulescu, Gr.Răceanu ;

-20 -24 nov. Congresul al XIV-lea al PCR

–pune în evidenţă izolarea politico-diplomatică a României ;

- condamna Pactul Molotov-Ribben-trop (revendica teritoriile răpite de URSS -1940)

- anunţă că România va continua construirea socialismului pe baza valorilor marxist-leniniste ;

-se menţin măsurile de raţionalizare la consumul de alimente şi energie electrică ;

Timişoara

-16 dec.- revolta populară (credincioşii reformaţi –împotriva evacuării pastorului Laszlo Tokes) ; se transformă
într-o mişcare anticomunistă : Deşteaptă-te române, Jos Ceauşescu ,  Jos comunismul  ;

16-17 dec. –coloane de manifestanţi atacă sediul PCR ; intervenţia autorităţilor : gaze, jet apă, arestări ;

-17 dec. - Laszlo Tokes este reţinut şi bătut de Securitate ; manifestaţie populară ; arma-ta trage : 122 morţi -
40 cadavre sunt duse la Bucureşti.

-17-18 dec.- agenţiile străine de presă (ungare, iugoslave) transmit informaţii des-pre mişcarea de la Timişoara
(mii de victime) –opinia publică din ţară se solidarizează cu locuitorii Timişoarei şi se crează o stare de revoltă
generală;

-18-20 dec. Ceauşescu este în vizită în Iran

-20 dec. şedinţa Biroului CC al PCR: dă decretul instituirii stării de necesitate în jud. Timiş;

-20-21 dec. Timişoara este proclamat oraş liber;manifestaţie populară-100.000: Nu vă fie frică, Ceauşescu pică!
Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara! Noi suntem poporul!

b) Desfăşurarea  Revoluţiei

Bucureşti

-20 dec -Ceauşescu rostea o cuvântare la radio şi televiziune în care se referă la evenimentele din Timişoara
din 16-17 dec.1989;

-21 dec.–a convocat un miting de sprijin pentru regim la care participă zeci de mii de persoane; s-a
transformat într-o manifesta-ţie anticeausistă :Jos Ceauşescu! Timişoara, Timişoara!

-21-22 dec. mii de demonstranţi protestează în piaţa Teatrului Naţional şi a Hotelului Intercontinental
împotriva regimului-se trage în manifestanţi; zona este încercuită de trupele Securităţii şi Miliţiei; armata
bloca arterele colaterale;

-22 dec. revolta populară se transformă în revoluţie:

-730-930 zeci de mii de muncitori de la întreprinderile 23 August, Republica, IMGB, Metrou, Vulcan, se
îndreaptă spre Televiziune şi sediul CC al PCR scandând lozinci anticomuniste şi anticeauşiste: Jos Ceauşescu!
Jos comunismul!

- 1020- se instituie starea de necesitate în întreaga ţară; se anunţă sinuciderea gen. V Milea, considerat
trădător de ţară;

-1130-1230 demonstranţii pătrund în Piaţa Comitetului Central; elicopterul prezi-denţial împrăştie fluturaşi,
în care se cerea demonstranţilor să nu se lase înşelaţi de propaganda cercurilor imperialiste;

-12-12 30 Ceauşescu, împreună cu principalii săi colaboratori, apare în balco-nul sediului CC al PCR,
încercând să vor-bească manifestanţilor; este întâmpinat cu huiduieli; părăseşte sediul CC al PCR cu un
elicopter;

-13 00-Mircea Dinescu anunţă la TV că Dictatorul a fugit....Am învins!

- seara- Comunicatul către ţară al Consiliului FSN prin care se prezenta un program politic democratic
pentru dezvol-tarea României; din Consiliul de conducere al FSN făceau parte: Ion Iliescu, Petre Roman, Silviu
Brucan, Ion Caramitru, sergiu Nicolaescu, Doina Cornea, Ana Blandiana, Mircea Dinescu, Laszlo Tokes.

Revoluţia cuprinde toată ţara–marşuri, demostraţii; este transmisă în direct la TVR; Bucureştiul avea
aspectul unui oraş în stare de război; psihoza teroriştilor; lupte soldate cu 1104 morţi şi 3321 răniţi ( din care
soldaţi 221morţi şi 663 răniţi) în toată ţara.

Procesul soţilor Ceauşescu

-22 dec. sunt capturaţi la Târgovişte şi duşi la o unitate militară din oraş;

-25 dec. – procesul

Capete de acuzare:

 Genocid -peste 60.000 de victime;

 Subminarea puterii de stat prin organizarea de acţiuni armate împo-triva poporului şi a puterii de stat;
 Subminarea economiei naţionale;
 Încercarea de a fugi din ţară pe baza unor fonduri de peste un miliard de dolari depuse în bănci
străine.
Sentinţa: condamnarea la moarte şi confis-carea averii; sentinţă definitivă, executată imediat. Procesul a fost o
înscenare.

26 dec. – Ion Iliescu devine preşedintele Consiliului FSN prin decret- lege al CFSN. Petre Roman este numit
prim-ministru al României.
31 dec. intră în vigoare decretul-lege privind înregistrarea şi funcţionarea partidelor politice şi a organizaţiilor
obşteşti din România.

3) Concluzii :

Prăbuşirea regimului totalitar

 Condiţii favorabile (cauzele) prăbuşirii regimului totalitar :

-pe plan extern : reformele iniţiate de Gorbaciov

-pe plan intern : criza regimului comunist

 Forma : revoluţie
 Urmări : regim democratic.
Argumentaţi de ce mişcarea din decembrie 1989 este o revoluţie ?

Care sunt instituţiile unui stat de drept ?

EVOLUŢIA ROMÂNIEI DUPĂ REVOLUŢIA DIN DECEMBRIE 1989

 De ce credeţi că în România nu s-a produs o „revoluţie de catifea”?

 Când şi unde s-a declanşat Revoluţia?
 Desfăşurarea Revoluţiei?
 Cum a avut loc revenirea la democraţie? Cum explicaţi „inflaţia” de partide politice?

Evoluţia României după Revoluţia din decembrie 1989

A. Constituţia din 1991. instituţiile statului de drept

Constituţia (21 nov. Parlamentul; 8 dec. referendum-73%) –modificată în 2003în vederea aderării la NATO -2004
și la UE – 2007.

Instituţiile statului de drept: Parlamentul, Guvernul, Preşedinţia, Curtea Constituţională, autorităţile

judecătoreşti, Avocatul poporului, administraţia publică.

B. Alegeri parlamentare şi prezidenţiale

 1990 (20 mai)- FSN

Atmosferă tensionată : transformarea FSN în partid politic; în aprilie –un grup de manifestanţi au ocupat
Piaţa Universităţii declarând-o „zonă liberă de neocomunism”

20 mai –alegerile: FSN – 66%, iar preşedinte Ion Iliescu -85%; premier – Petre Roman

13-15 iunie au loc evenimente violente: sunt atacate TVR şi Ministerul de Interne; are loc sosirea minerilor
de pe valea Jiului.

1991 – adoptată noua Constituţie

 1992 (sept)- FSN

17 iunie = lege electorală: sistem de tip proporţional; prag electoral de 3% (din 2000 de 5%); pentru alegerea
preşedintelui se prevede un sistem majoritar, cu 2 tururi de scrutin.
Pe scena politică au loc regrupări de forţe:

- FSN –în martie, conducerea este preluată de Petre Roman (care se desparte de Ion Iliescu –pentru că fusese
înlocuit din funcţia de premier cu T. Stolojan); gruparea Iliescu fonda Frontul Democrat al Salvării Naţionale
FDSN (care, în iulie 1993 = Partidul Democraţiei Sociale din România - PDSR).
- Iunie – CDR : PNŢ-CD, PNL, PSDR, UDMR, Alianţa Civică, Partidul Ecologist Român, organizaţii civice.
- Sept. = alegeri: FDSN = 28%, preş. Ion Iliescu -61,4 %, premier Nicolae Văcăroiu.
 1996 (nov.) - CDR
- Au loc noi regrupări pe scena politică: FSN fuziona cu un mic partid - PD =PD-FSN, condus de Petre Roman; în
1995 încheie un acord cu PSDR (Sergiu Cunescu) şi ia naştere Uniunea Social-Democrată (USD) în vederea
aderării la Internaţionala Socialistă.
- Nov. = alegeri: CDR – 30%, preş. Emil Constantinescu -54,4%, premieri –Victor Ciorbea, Radu Vasile. Victoria
CDR a evidenţiat reorientarea electoratului, care dorea o „schimbare” pe cale paşnică.disputele din sânul
coaliţiei (cu PD şi PNŢ-CD) au afectat activitatea guvernului, situaţia economică s-a deteriorat antrenând
căderea nivelului de trai; în 2000 nivelul economiei se situa la 47% din cel din 1989!
 2000 (nov)- PDSR
În alegeri PDSR -36.61% în Cameră şi 37,09 în Senat; preş. Ion Iliescu – 66,82%, premier Adrian Năstase.

În 2001 PDSR fuziona cu PSDR = PSD, condus de Adrian Năstase. În timpul guvernării Năstase economia a
cunoscut o anumită redresare, în 2004 are loc integrarea în NATO şi se încheie negocierile de aderare la UE.

 2004 (nov.) – DA
În vederea alegerilor s-au constituit alianţe: Uniunea PSD şi PUR şi DA.

Alegerile: - Uniunea = 36,41% în Cameră şi 37,13% în Senat;

- DA = 31,33 în Cameră şi 31,77% în senat;

- preş. Traian Băsescu, premier C.P. Tăriceanu. S-a format un guvern de coaliţie: PD, PNL, UDMR,
PUR; membrii PD s-au retras din guvern; probleme între premier şi preşedinte.

 2008 - PDL
 Cum explicaţi evoluţia opţiunilor electoratului?
 Anul viitor vor avea loc alegeri –cu cine aţi vota şi de ce?