Al doilea război mondial

(De la războiul continetal la cel

mondial)
• Al doilea război mondial (1939-1945) a fost cel mai mare conflict
din istoria omenirii. În acest război au fost angajate 56 de state.
• Deşi principala scenă a operaţiunilor militare a rămas în Europa,
luptele s-au extins aproape pretutindeni: în Asia şi în Oceanul
Pacific, în nordul Africii şi în Oceanul Atlantic.
• Al doilea război mondial a fost un conflict total, datorită amplorii
sale şi a intensităţii confruntării dintre statele combatante, care şi-
au aruncat în luptă toate resursele materiale şi umane.
• La finalul ei, a doua conflagraţie mondială înregistra un bilanţ
cumplit, de aproape 60 de milioane de morţi. Dintre aceştia, doar
15 milioane au fost militari, restul victimelor aparţinând
populaţiei civile. Se adăugau zeci de milioane de răniţi şi
mutilaţi.
• Toate statele beligerante, cu excepţia SUA, erau epuizate
financiar şi aveau economia distrusă în mare parte.
 Cauzele războiului

• Politica revizionistă a Germaniei, Italiei, Japoniei;

• Dorinţa Germaniei de a-şi instaura hegemonia pe
continent, Anglia şi Franţa netolerând acest lucru;
• Politica conciliatoare a Franţei şi Angliei;
• Politica de anexare de noi teritorii;
• Semnarea Pactului de neagresiune dintre Germania şi
URSS (Pactul Ribbentrop-Molotov – 23 august 1939)
 Declanşarea războiului

• Germania dorea
anexarea Gdansk-ului
(Danzig), oraşul liber de
pe teritoriul polonez şi a
„coridorului polonez”
prin care Polonia avea
ieşire la Marea Baltică.
• Polonia nu acceptă
pretenţiile Germaniei.
„Acum când s-au epuizat toate posibilităţile politice în vederea
rezolvării prin mijloace paşnice a unei situaţii la frontiera de est,
care este intolerabilă pentru Germania, am hotărât o rezolvare prin
forţă.
Atacul asupra Poloniei urmează să fie realizat conform pregătirii
făcute [...]. Data atacului , 1 septembrie 1939. Ora atacului – 04.45.
În vest, este important ca răspunderea pentru deschiderea ostilităţilor
să revină fără echivoc Angliei şi Franţei.”

Directiva nr. 1 emisă de Hitler la 31 august 1939 pentru conducerea

războilui

1. Ce soluţie găseşte Germania de rezolvare a situaţiei de la frontiera

sa estică?
2. Pe cine doreau germanii să-i facă responsabili pentru declanşarea
războiului?
• Determinate de opinia publică şi de obligaţiile
semnate, Franţa şi Anglia au declarat, la 3 septembrie
1939, război Germaniei, fără a întreprinde însă ceva
deosebit în sprijinul Poloniei, care, cu tot eroismul
soldaţilor săi, nu a putut rezista forţei dezlănţuite a
agresorului, fiind înfrântă în 3-4 săptămâni.
• Teritoriul său a fost împărţit între Germania, ale cărei
trupe au ocupat o suprafaţă de 187 000 km², şi URSS,
ale cărei trupe au pătruns în Polonia la 17 septembrie
şi au ocupat o suprafaţă de peste 200 000 km².
• În urma acestei duble agresiuni, Polonia a dispărut ca
stat.
• Între septembrie 1939 şi decembrie 1941(momentul
intrării SUA în război), conflictul a implicat în
principal statele europene, iar operaţiunile militare
au avut ca teatru principal continentul european şi
secundar, pe cel african (Abisinia, Somalia, Libia).
• După cucerirea unei părţi a Poloniei de către
Germania, pe frontul de Vest a domnit o totală
acalmie (toamna-iarna 1939-1940), eveniment
cunoscut sub numele de „războiul ciudat”.
• În noiembrie 1939, URSS atacă Finlanda, care cu
toate că a întâmpinat o rezistenţă înverşunată, a fost
nevoită să ceară pace şi să accepte în primăvara
anului 1940 cedările teritoriale impuse de URSS.
 Războiul fulger (Blitzkrieg)

• Germania, ţară lipsită de materiile prime necesare unei conflagraţii de

durată, a realizat că cale de a duce un război victorios era să dea lovituri
rapide, decisive.
• Războiul fulger s-a bazat pe o infanterie care ocupa teren cu ajutorul
tancurilor şi al aviaţiei.
• Prima ţară care a fost supusă cu ajutorul blitzkrieg-ului a fost Polonia.
• Au urmat Danemarca (în aprilie 1940), Norvegia (aprilie-mai 1940), iar în
mai 1940 Belgia, Olanda şi Luxemburgul.
• La 22 iunie 1940, Franţa cere armistiţiu. Germania instaurează un regim
de ocupaţie militară în jumătatea de nord a Franţei (inclusiv în Paris).
• În sudul Franţei neocupate, mareşalul Pétain conduce un guvern francez
cu sediul la Vichy, care a avut o umilitoare colaborare cu inamicul.
Germania şi Blitzkrieg-ul
 Bătălia Angliei
• În vara anului 1940 Germania a încercat
distrugerea prin bombardament aerian a
principalelor oraşe engleze pentru a forţa
Anglia să capituleze (Operaţiunea Leul de
mare) şi să debarce în această ţară.
• Datorită avioanelor de vânătoare ale englezilor
(huricane, spitfire), a invenţiei radarului,
Germania suferă pierderi şi opreşte bătălia
Angliei.
 Pactul Tripartit încheiat între Germania,
Italia şi Japonia la 27 septembrie 1940
„Art. 1. Japonia recunoaşte şi respectă conducerea de către
Germania şi Italia a operei de creare a unei noi ordini în Europa.
Art. 2. Germania şi Italia recunosc şi respectă conducerea de
către Japonia a operei de creare a unei noi ordini în marele spaţiu
răsăritean asiatic.
Art. 3. Germania, Italia şi Japonia sunt de acord să colaboreze
[...]. Ele îşi asumă în continuare obligaţia de a se sprijini una pe
alta prin toate mijloacele politice, economice şi militare [...].”

1. Ce îşi doreau să creeze Germania şi Italia? Dar Japonia?

2. În ce domenii îşi promiteau sprijin cele trei ţări?
Invadarea sud-estului Europei -
1940

• În octombrie 1940, Italia atacă Grecia, dar

trupele italiene suferă mari înfrângeri.
• În 1941, Germania trimite trupe în ajutorul
Italiei.
• Astfel, în aprilie-mai 1941, Grecia şi
Iugoslavia vor fi ocupate.
 Situaţia României - 1940

• La începutul războiului România se declarase neutră.

• În urma ultimatumului din 26-28 iunie 1940, adresat
României, URSS a anexat Basarabia, nordul
Bucovinei şi ţinutul Herţa.
• La 30 august 1940, prin Dictatul de la Viena,
România este nevoită să cedeze Ungariei o parte a
Transilvaniei, coborând de la nord-vest spre sud-est.
• În urma negocierilor de la Craiova, România îi
cedează Bulgariei sudul Dobrogei (Cadrilaterul) la 7
septembrie 1940.
Pierderile teritoriale româneşti - 1940
Reactualizarea conoştinţelor

• Care au fost principalele operaţiuni

militare până la 22 iunie 1941?
• Ce a însemnat războiul fulger?
• Care erau statele care formau Pactul
Tripartit?
 De la războiul continental la cel mondial
(partea a II-a)
• Scopul acestei lecţii este de a comunica, sistematiza, fixa, verifica
cunoştiinţele privind cauzelele, declanşarea celui de-al doilea
război mondial, principalele operaţiuni militare din perioada
1939-decembrie 1941, de a forma priceperi şi deprinderi de lucru
cu ajutorul vocabularului, documentelor istorice.
• La şfârşitul activităţii didactice, elevii vor fi capabili: să prezinte
contextul declanşării războiului, să identifice principalele
operaţiuni militare, să vizualizeze ţările ocupate de Germania prin
războiul fulger, să descopere importanţa constituirii Naţiunilor
Unite, să-şi dezvolte deprinderi de lucru cu resursele necesare
studiului istoriei: vocabularul, documente istorice, să
conştientizeze ororile unui război
Atacul Germaniei împotriva URSS-ului

(Planul Barbarossa)
• Încălcând tratatul de neagresiune încheiat cu
URSS în 1939, Hitler a ordonat invadarea prin
surprindere a statului sovietic la 22 iunie 1941.
• Alături de Germania intră în război: Italia,
Finlanda, Ungaria, România (pentru
recuperarea teritoriilor pierdute în 1940).
 „Rusul este o fiinţă inferioară. Armata nu are
comandant... În primăvară [1941], nivelul nostru
Adolf Hitler, (comandament, material, trupe) va fi cu certitudine
foarte ridicat, iar cel al ruşilor foarte scăzut. O dată
Directive de război marea armată rusă învinsă, dezastrul va fi imposibil
de oprit. [...]
Armata rusă trebuie decupată prin modul nostru de
atac şi fiecare parte trebuie măcelărită. Pentru
aceasta trebuie să creăm o poziţie de plecare care să
ne permită să ajungem la mari mişcări de încercuire.
Dacă ruşii sunt atacaţi în mai multe puncte cu
lovituri viguroase, se va ajunge ca, într-un anumit
moment, la fel ca şi în Polonia, mijloacele de
comunicaţie, transmisiuni etc., să se prăbuşească
pentru a face loc unei dezorganizări complete.”

1. Cum credea Hitler că trebuie luptat în URSS?

2. Care sunt avantajele germanilor în faţa URSS-
ului?
3. La ce altă ţară ocupată face referire Hitler?
 Atacul Germaniei împotriva URSS-ului
(Planul Barbarossa)
• În primele luni de război, Armata Roşie suferit un lung şir de
grave înfrângeri, pierzând mari cantităţi de armament şi un număr
considerabil de soldaţi făcuţi prizonieri.
• Germanii produc grele pierderi sovieticilor cu ajutorul aviaţiei şi
al blindatelor.
• În octombrie 1941, armatele germane ajung la porţile Moscovei.
• Înaintarea pe un spaţiu atât de întins, rezistenţa înverşunată a
Armatei Roşii şi venirea iernii excesiv de friguroase au slăbit forţa
de atac a armatei germane.
• URSS-ul trece la contraofensivă în decembrie 1941 şi respinge
trupele germane ajunse aproape de periferiile Moscovei.
• Bătălia Moscovei (prelungită până la începutul anului 1942) a
spulberat mitul invincibilităţii armatei germane.
 • Italienii, intraţi în război în iunie 1940,
Luptele din pornind din Libia, i-au atacat pe
Africa englezi în Egipt.
• Italienii au fost respinşi şi nu au reuşit
să se menţină în Africa de nord decât
cu ajutorul trupelor germane conduse
de generalul Erwin Rommel.
• Corpul expediţionar german a obţinut
unele succese importante, dar apoi a
fost nevoit să bată în retragere, fiind
înfrânt de marea ofensivă britanică de
la El’Alamein (Egipt, octombrie
1942).
• Debarcarea anglo-americană în Maroc
şi Algeria (noiembrie 1942) a încercuit
şi nimicit forţele germano-italiene şi a
pus capăt războiului din Africa (mai
1943).
 Soluţia finală
• În programul regimului nazist a figurat şi Soluţia
finală, adică exterminarea evreilor din Europa.
• Naziştii au înfiinţat lagăre de concentrare şi de
exterminare, unde au deportat şi au exterminat prin
gazare şi malnutriţie populaţii întregi.
• Circa 6 milioane de evrei, bărbaţi, femei şi copii au
pierit în acest fel pe parcursul războiului.
• Singura lor vină a fost aceea că aberanta ideologie
nazistă îi considera o rasă inferioară şi un pericol
pentru „puritatea sângelui” german.
• Şi alte populaţii nevinovate, cum erau ţiganii, au suferit
un genocid asemănător.
 Măsuri împotriva evreilor
„Duminică, 23 august 1942
Nimic nou pe fronturi.
Săptămâna încheiată azi ne-a adus trei măsuri antisemite:
pâine scumpă, biciclete confiscate şi – alaltăieri –
interzicerea de a avea servitori începând de la 1 octombrie.
Neliniştitor e faptul că se stabileşte un fel de serie, în care noi
măsuri de oprimare devin automate. Te întrebi ce va urma.”
(Mihail Sebastian, Jurnal, 1935-1944)

1. Ce măsuri antisemite sunt amintite în text?

2. Ce observaţie face autorul la final?
3. Ce stare de spirit denotă aceasta?
Principalele
lagăre de
exterminare
 Constituirea Coaliţiei Naţiunilor Unite
• Statele ameninţate de agresiunea Germaniei, Italiei şi Japoniei şi-au
concentrat forţele într-o largă coaliţie în care s-au impus, prin
contribuţia lor, URSS, Anglia şi SUA.
• Livrările de armament american către Anglia şi creditele de miliarde
de dolari acordate în cadrul legii de împrumut şi închiriere (Lend
and Lease) au fost printre primele manifestări ale colaborării.
• Acordul anglo-sovietic de ajutor reciproc (iulie 1941) şi mai ales
Carta Atlanticului (august 1941) – prin care Anglia şi SUA şi-au
declarat ţelurile politice comune – au grăbit încheierea oficială a
coaliţiei prin Declaraţia Naţiunilor Unite (1 ianuarie 1942,
Washington), semnată de 26 de state, care şi-au luat angajamentul
de a colabora şi de a nu încheia pace separată cu agresorul.
• Naţiunile Unite reprezentau o alianţă a ţărilor democratice,
iubitoare de libertate, hotărâte să salveze omenirea.
 Carta Atlanticului
„1. Ţările lor nu urmăresc nici o mărire teritorială sau de altă
natură.
2. Ei nu doresc să vadă nici o modificare teritorială care să
nu fie în acord cu voinţele liber exprimate ale popoarelor
interesate.
3. Ei respectă dreptul ce are fiecare popor de a alege forma
de guvernământ sub care vrea să trăiască; ei doresc să fie
redate drepturile suverane şi liberul exerciţiu de guvernare
celor care au fost privaţi de ele prin forţă.”
(„Carta Atlanticului”, adoptată de F.D. Roosevelt şi W.
Churchill, la 14 august 1941)

1. Ce îşi propun ţările semnatare ale acestui document?

Declaraţia Naţiunilor Unite (1 ianuarie 1942)
„Manifestul colectiv al Statelor Unite ale Americii, Regatului Unit al Marii Britanii şi
Irlandei de Nord, Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice, Chinei, Australiei, Belgiei,
Canadei, Republicii Costa-Rica, Cubei, Cehoslovaciei, Republicii Dominicane, Republicii
Salvador, Greciei, Guatemalei, Republicii Haiti, Hondurasului, Indiilor, Luxemburgului,
Olandei, Noii Zeelande, Republicii Nicaragua, Norvegiei, Republicii Panama, Poloniei,
Uniunii Sud-Africane, Iugoslaviei.
Convinşi că victoria completă asupra inamicilor lor este indispensabilă apărării existenţei
lor, a libertăţii, a independenţei şi a libertăţii religioase, precum şi apărării drepturilor [...].
1) Fiecare guvern se angajează să întrebuinţeze toate resursele sale, militare sau
economice, contra acelor membrii ai Pactului Tripartit şi contra acelor aderenţi ai
acestui din urmă Pact [...].
2) Fiecare guvern se angajează să colaboreze cu guvernele semnatare şi se obligă să nu
semneze cu inamicul un armistiţiu separat sau o pace separată.”

1. Care sunt principalii semnatari ai declaraţiei?

2. De ce lucruri sunt convinşi Aliaţii?
3. Ce se angajează să facă semnatarii declaraţiei?
 Intrarea SUA în război (decembrie 1941)
• Japonia dorea să-şi asigure dominaţia în Asia şi Oceanul Pacific, să pună
mâna pe piaţa Chinei şi Asiei de sud-est, să folosească imensele resurse
de materii prime din teritoriile aflate în mările sudului.
• Războiul început de Japonia împotriva Chinei (1937) trebuia extins.
• Atacul aerian asupra bazei aeronavale a SUA de la Pearl Harbor (Hawaii)
la 7 decembrie 1941 a marcat extinderea agresiunii.
• Armatele japoneze au ocupat Indochina, Thailanda, Malaya, Singapore,
Indonezia, Birmania, Filipine, Hong Kong.
• Această ofensivă a fost oprită de americani (în mai-iunie 1942) prin
victoriile navale din Marea Coralilor şi din apropierea insulelor Midway.
• Intrarea în război a SUA a marcat mondializarea conflictului şi
considerabila extindere a teatrului deoperaţiuni militare.
• Ţară cu un extraordinar potenţial industrial şi cu teritoriul invulnerabil,
datorită poziţiei geografice, SUA au înclinat decisiv, ca şi în primul
război mondial, balanţa în favoarea adversarilor Axei.