Acțiunea radiațiilor nucleare asupra organismelor vii

Radia ții
Cu toate că sunt inodore şi invizible, radiaţiile nucleare pot avea consecinţe extrem
de grave asupra sănătăţii omului, putând chiar provoca decesul în câteva ore.
Efectele radiaţiilor nucleare asupra omului depind de câţiva factori foarte
importanţi: cantitatea de radiaţii primită de victimă, locul care a fost iradiat şi
vârsta persoanei expuse.

Măsurarea radia țiilor

Pentru început, trebuie explicat cum se măsoară radiaţiile. Sievert este unitatea de
măsură a dozei de radiaţii absorbită de ţesutul uman. Un sievert corespunde la o
mie de milisieverţi. În cazul unor accidente nucleare, persoanele în contact cu
reactorul pot fi contaminate cu mai mulţi sieverţi - la Cernobâl, muncitorii care au
lucrat pe şantierul catastrofei au fost iradiaţi cu 6 sieverţi dar după o lună au şi
murit. La centrala japoneză de la Fukushima, dozele nu sunt pentru moment
cuprinse decât între 30 şi 400 de milisieverţi.
Ce se întâmplă cu persoanele iradiate?
În caz de doză mare - decesul este o consecinţă sigură. Între 4 şi 4,5 sieverti,
jumătate din persoane mor. Radiaţiile ard pielea, distrug sistemul nervos central,
măduva osoasă şi celulele digestive. În plus, întregul sistem imunitar se prăbuşeşte.
Încă de la o expunere de peste un Sievert, apar primele simptome: greţuri, vomă,
hemoragii interne. Toate aceste efecte sunt cauzate de moartea celulelor.
Dacă iradierea este medie, celule reuşesc să supravieţuiască dar se alterează AND-
ul lor lucru care poate declanşa apariţia unor cancere ani sau chiar zeci de ani după
expunerea la radiaţii. Cele mai frecvente forme de cancer sunt leucemia - cel de
sânge deci - cancerul de tiroidă şi mai târziu, cel de plămâni sau de piele care pot
apărea şi 40 de ani după iradiere. Pentru moment nu s-a demonstrat că ar exista un
risc ereditar via o alterare a spermatozoizilor sau a ovocitelor.
În sfârşit, impactul unor doze mici de radiaţii - sub 0,3 Sieverti - este greu de
măsurat, nu se poate spune obiectiv cum îi răspunde organismul uman. În afară de
posibilitatea de a face cancer, se mai evocă cataractele, bolile cardiovasculare şi
dereglarea sistemului central nervos.
Specialiştii mai afirmă că nu suntem toţi egali în fata radiatilor, există persoane
mai radiosensibile şi alte mai radiorezistente. Şi vârsta joacă un rol important.
Astfel, la un fetus, organism deci în plină diviziune celulară, consecinţele pot fi
dramatice: există riscuri de malformaţii, motorii sau mentale, foarte mari. Copiii
riscă să dezvolte cancere la tiroidă în timp ce la persoanele în vârstă, mecanismele
de reparare a leziunilor sunt mai puţin eficiente.
MĂSURI CE SE EXECUTĂ ÎN CAZ DE ACCIDENT NUCLEAR
ŞI URGENŢĂ RADIOLOGICĂ
Din punct de vedere al urgenţelor nucleare acestea pot fi clasificate în următoarele
categorii:
- evenimente minore : ex. accidente industriale, medicale, rutiere şi incendii În care
sunt implicate surse radioactive, pierderea de surse sau trafic illicit cu surse de
radiaţii;
- accidente la instalaţii situate în afara graniţelor dar cu efect transfrontier sau
instalaţii aflate pe teritoriul ţării;
- căderi de sateliţi cu alimentare nucleară;
- accidente În care sunt implicate arme nucleare sau atacuri cu arme nucleare;
- atacuri teroriste sau ameninţări privind utilizarea dispozitivelor explosive cu
conţinut de material nuclear sau radioactiv.
Regulile de protec ție contra radia țiilor
În funcţie de tipul stării de urgenţă (urgenţă în exteriorul amplasamentului
sau urgenţă generală) autorităţile locale vor activa planul de intervenţie în
caz de accident nuclear. Măsurile de protecţie care se întreprind în asemenea
situaţii sunt:
- adăpostirea;
- evacuarea;
- administrarea de iodură de potasiu.
Evaluarea contaminării externe a pielii se face cu contaminometrul/dozimetrul
portabil sau prin ştergerea locului presupus contaminat cu ajutorul unor tampoane
de vată sau tifon înmuitae în alcool medicinal cu care se şterge locul şi care apoi se
măsoară la o instalaţie dozimetrică. Dacă valorile măsurate se situează cu mult
peste cele ale fondului natural de iradiere, atunci zona măsurată este considerată
contaminată radioactiv.
Decontaminarea pielii sau a rănilor uşoare se poate face prin spălarea zonei cu apă
şi săpun, la temperatura corpului, până când controlul dozimetric arată valori
reduse. Aceste spălări, dar cu apă sau ser fiziologic, se pot face şi la nivelul gurii,
nasului şi eventual al ochilor. Cu cât cantitatea de radionuclid de la aceste porţi de
intrare este mai mică, cu atât va pătrunde mai puţin radionuclid în organism.
Cernobîl - efectele radiatiilor: mutatii genetice
Explozia de la Cernobil este cel mai mare dezastru nuclear produs in istoria
omenirii, radiatiile fiind de 400 de ori mai puternice decat cele eliberate in cazul
bombei de la Hiroshima. Iar repercusiunile se resimt si astazi.
Zona a fost evacuata pe o raza de 30 de kilometri, iar oamenii care veneau in ajutor
mureau in incercarea de a construi “bariere” protectoare pentru zona afectata de
radiatii. Urmarile dezastrului nuclear de la Cernobil nu au fost observate pe
moment, insa ele au existat si s-au manifestat in cele mai neasteptate moduri.
Mutatiile genetice si explozia cancerului tiroidian sunt exemple in acest sens.