Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CLASA a VII-a
Al doilea Razboi Mondial, un conflict militar global, care in termeni de distrugeri materiale si
pierderi de vieti omenesti a fost cel mai devastator razboi din istoria omenirii. A inceput in 1939
ca un conflict european intre Germania si coalitia anglo-franceza dar mai tarziu s-a extins
cuprinzand aproape toate natiunile lumii. S-a sfarsit in 1945, lasand in urma o noua ordine
mondiala dominata de Statele Unite si URSS.
Mai mult decat orice alt razboi inaintea lui, al doilea Razboi Mondial a implicat folosirea
intregilor resurse economice si umane ale tarilor participante, neputinta distingerii dintre tarile
combatante si cele necombatante si expansiunea campului de lupta pana la includerea tuturor
teritoriilor inamice. Cea mai importanta pentru rezultatul razboiului a fost capacitatea
industriala si demografica. In ultimele stagii ale razboiului, s-au introdus doua arme complect
noi si anume racheta cu raza lunga de actiune si bomba atomica. Totusi, in mare, razboiul s-a
purtat cu aceleasi arme poate putin imbunatatite ca si in primul Razboi Mondial. Cel mai mare
pas inainte, in domeniul armelor, au fost tancurile si aviatia.
2.Cauzele razboiului
Franta, Regatul Unit si Statele Unite si-au atins obiectivele de dupa razboi. Au redus Germania
din punct de vedere militar aproape la zero, si au reorganizat Europa si lumea dupa cum li s-a
parut potrivit.
Pe parcursul anilor 20 s-au facut multe tentative de a realiza o pace stabila. Prima dintre ele a
fost infiintarea in 1920 a Societatii Natiunilor un forum unde statele puteau sa-si lamureasca
combaterile. Puterile de convingere ale ligii erau limitate si multe sanctiuni de nivel moral si
economic erau duse la bun sfarsit de membri dupa bunul lor plac. La Conferinta de la
Washington din 1921-1922 principalele puteri navale au ajuns la un comun acord ca sa-si
limiteze fiecare marina pana la un anumit punct. La pactul de la Paris din 1928 la care au
participat 63 de tari incluzand marile puteri, in afara de Rusia, s-a declarat ca disputele dintre ele
nu vor mai fi carificate prin razboi ci rezolvate prin „scopuri pasnice”. S-a hotarat ca razboaiele
in „legitima aparare” sa faca exceptie.
3.Conducând până la al doilea război mondial
Devastarea Marelui Război (ca Primul Război Mondial era cunoscut la acea vreme) a
destabilizat foarte mult Europa și, în multe privințe, cel de-al doilea război mondial a apărut din
problemele lăsate nerezolvate de acel conflict anterior. În special, instabilitatea politică și
economică din Germania și resentimentul persistent față de condițiile dure impuse de Tratatul de
la Versailles au alimentat ascensiunea la putere a lui Adolf Hitler și a Partidului Muncitorilor
Naționali-Sociali Germani, prescurtat ca NSDAP în germană.
După ce a devenit cancelar al Germaniei în 1933, Hitler și-a consolidat rapid puterea, ungându-
se Führer (lider suprem) în 1934. Obsesionat de ideea superiorității rasei germane „pure”, pe
care a numit-o „ariană”, Hitler credea că războiul este singura modalitate de a câștiga
„Lebensraum” sau spațiul de locuit necesar pentru ca rasa germană să se extindă. La mijlocul
anilor 1930, el a început în secret armarea Germaniei, o încălcare a Tratatului de la Versailles.
După ce a semnat alianțe cu Italia și Japonia împotriva Uniunii Sovietice, Hitler a trimis trupe să
ocupe Austria în 1938 și anul următor a anexat Cehoslovacia. Agresiunea deschisă a lui Hitler a
rămas necontrolată, întrucât la acea vreme Statele Unite și Uniunea Sovietică erau concentrate pe
politica internă și nici Franța, nici Marea Britanie (celelalte două națiuni cele mai devastate de
Marele Război) nu erau dornice de confruntare.
Pe 17 septembrie, trupele sovietice au invadat Polonia din est. Sub atacul ambelor părți, Polonia
a căzut rapid și, la începutul anului 1940, Germania și Uniunea Sovietică împărțiseră controlul
asupra națiunii, conform unui protocol secret anexat la Pactul de Neagresiune. Forțele lui Stalin
s-au mutat apoi pentru a ocupa statele baltice (Estonia, Letonia și Lituania) și au învins o
Finlanda rezistentă în războiul ruso-finlandez. În cele șase luni care au urmat invaziei Poloniei,
lipsa de acțiune din partea Germaniei și a aliaților din vest a dus la discuția în presa de știri
despre un „război fals”. Cu toate acestea, pe mare, armatele britanice și germane s-au confruntat
într-o bătălie aprinsă, iar submarinele letale submarine germane au lovit navele comerciale către
Marea Britanie, scufundând peste 100 de nave în primele patru luni ale celui de-al doilea război
mondial.
La 9 aprilie 1940, Germania a invadat simultan Norvegia și a ocupat Danemarca, iar războiul a
început cu seriozitate. Pe 10 mai, forțele germane au străbătut Belgia și Olanda în ceea ce a
devenit cunoscut sub numele de „fulger” sau război fulger. Trei zile mai târziu, trupele lui Hitler
au traversat râul Meuse și au lovit forțele franceze la Sedan, situat la capătul nordic al Liniei
Maginot, un lanț elaborat de fortificații construit după primul război mondial și considerat o
barieră defensivă impenetrabilă. De fapt, germanii au străpuns linia cu tancurile și avioanele lor
și au continuat spre spate, devenind inutilă. Forța Expediționară Britanică (BEF) a fost evacuată
pe mare din Dunkerque la sfârșitul lunii mai, în timp ce în sud forțele franceze au organizat o
rezistență condamnată. Cu Franța la un pas de prăbușire, dictatorul fascist al Italiei Benito
Mussolini a format o alianță cu Hitler, Pactul Oțelului, iar Italia a declarat război Franței și Marii
Britanii pe 10 iunie.
La 14 iunie, forțele germane au intrat la Paris, un nou guvern format de mareșalul Philippe
Petain (eroul Franței din Primul Război Mondial) a solicitat un armistițiu două nopți mai târziu.
Franța a fost ulterior împărțită în două zone, una sub ocupație militară germană și cealaltă sub
guvernul lui Petain, instalată la Vichy France. Hitler și-a îndreptat acum atenția asupra Marii
Britanii, care avea avantajul defensiv de a fi separat de continent de Canalul Mânecii.
Pentru a pregăti calea unei invazii amfibii (denumită Operațiunea Leul de mare), avioanele
germane au bombardat pe larg Marea Britanie începând din septembrie 1940 până în mai 1941,
cunoscută sub numele de Blitz-ul , inclusiv raiduri nocturne asupra Londrei și a altor centre
industriale care au provocat mari victime civile și daune. Royal Air Force (RAF) a învins în cele
din urmă Luftwaffe (Forța Aeriană Germană) în bătălia din Marea Britanie, iar Hitler și-a
amânat planurile de invadare. Odată cu resursele defensive ale Marii Britanii împinse la limită,
prim-ministrul Winston Churchill a început să primească ajutor crucial din partea SUA în
temeiul Legii împrumuturilor, aprobată de Congres la începutul anului 1941.
Cu Marea Britanie care se confrunta cu Germania în Europa, Statele Unite au fost singura
națiune capabilă să combată agresiunea japoneză, care la sfârșitul anului 1941 a inclus o
extindere a războiului său în curs cu China și confiscarea exploatațiilor coloniale europene din
Extremul Orient. La 7 decembrie 1941, 360 de avioane japoneze au atacat principala bază navală
americană din Pearl Harbor în Hawaii , luându-i pe americani complet prin surprindere și
revendică viața a peste 2.300 de soldați. Atacul asupra Pearl Harbor a servit la unificarea opiniei
publice americane în favoarea intrării în al doilea război mondial, iar pe 8 decembrie Congresul
a declarat război Japoniei cu un singur vot disident. Germania și celelalte puteri ale Axei au
declarat prompt război Statelor Unite.
După o lungă serie de victorii japoneze, Flota Pacificului SUA a câștigat Bătălia de la
Midway în iunie 1942, care s-a dovedit a fi un moment decisiv în război. Pe Guadalcanal, una
din sudul Insulelor Solomon, aliații au avut, de asemenea, succes împotriva forțelor japoneze
într-o serie de bătălii din august 1942 până în februarie 1943, ajutând la întoarcerea valului în
Pacific. La mijlocul anului 1943, forțele navale aliate au început un contraatac agresiv împotriva
Japoniei, implicând o serie de atacuri amfibii asupra unor insule cheie deținute de japonezi în
Pacific. Această strategie de „insulă” s-a dovedit a fi de succes, iar forțele aliate s-au apropiat de
obiectivul lor final de a invada Japonia continentală.
În Africa de Nord, forțele britanice și americane au învins italienii și germanii până în 1943. A
urmat o invazie aliată în Sicilia și Italia, iar guvernul lui Mussolini a căzut în iulie 1943, deși
luptele aliate împotriva germanilor în Italia vor continua până în 1945.
La 6 iunie 1944 - sărbătorit ca. „Ziua D” –Aliații au început o invazie masivă în Europa,
debarcând 156.000 de soldați britanici, canadieni și americani pe plajele din Normandia, Franța.
Ca răspuns, Hitler a turnat toată puterea rămasă a armatei sale în Europa de Vest, asigurând
înfrângerea Germaniei în est. Trupele sovietice au avansat în curând în Polonia, Cehoslovacia,
Ungaria și România, în timp ce Hitler și-a adunat forțele pentru a-i alunga pe americani și
britanici din Germania în Bătălia de la Bulge (Decembrie 1944-ianuarie 1945), ultima ofensivă
majoră germană a războiului.
La Conferința de la Potsdam din iulie-august 1945, președinte SUA Harry S. Truman (care
preluase funcția după moartea lui Roosevelt în aprilie), Churchill și Stalin au discutat despre
războiul în curs cu Japonia, precum și despre soluționarea păcii cu Germania. Germania de după
război ar fi împărțită în patru zone de ocupație, pentru a fi controlată de Uniunea Sovietică,
Marea Britanie, Statele Unite și Franța. În ceea ce privește problema dezbinării viitorului
Europei de Est, Churchill și Truman au acceptat Stalin, deoarece aveau nevoie de cooperare
sovietică în războiul împotriva Japoniei.
Al Doilea Război Mondial s-a dovedit a fi cel mai mortal conflict internațional din istorie, care a
luat viața a 60 până la 80 de milioane de oameni, inclusiv 6 milioane de evrei care au murit în
mâinile naziștilor în timpul Holocaustul . Se estimează că civilii au însemnat 50-55 de milioane
de decese din război, în timp ce militarii cuprindeau între 21 și 25 de milioane dintre cei pierduți
în timpul războiului. Mai multe milioane au fost rănite și încă și-au pierdut casele și bunurile.
Bibliografie:
Cuprins
1. Introducere
2. Cauzele razboiului