Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Figura 7. Bombardiere germane ale Luftwaffe modelul Heinkel He 111 în timpul Bătăliei
Angliei.
Figura 8. Soldați australieni din Forțele Commonwealth-ului Britanic ocupă o tranșee din
prima linie în timpul Asediului Tobrukului; Campania din Africa de Nord, august 1941.
Figura 9. Soldați germani din „Afrika Korps” căzuți prizonieri în decembrie 1941.
Figura 10. Hartă animată a teatrului European de operațiuni al celui de al Doilea Război
Mondial, 1939-1945 — Roșu: Aliații Occidentali și Uniunea Sovietică, după 1941;
Verde: Uniunea Sovietică înainte de anul 1941; Albastru: Puterile Axei.
Figura 11. Civili sovietici din Leningrad părăsind casele distruse, după un bombardament
german al orașului; Bătălia de la Leningrad, 10 decembrie 1942.
Izbucnirea războiului din Pacific (1941)
Izbucnirea războiului din Pacific în 1941 a fost rezultatul creșterii tensiunilor între Statele
Unite ale Americii și Japonia, în urma unui complex de evenimente și conflicte din Asia de Sud-
Est. O serie de embargouri și sancțiuni comerciale au deteriorat relațiile, iar Japonia a încercat
să-și extindă influența în regiune prin invazii și ocuparea de teritorii. În timpul negocierilor între
SUA și Japonia, propunerile făcute de ambele părți au fost respinse, tensionând și mai mult
situația.
Sub conducerea generalului Hideki Tojo, Japonia s-a pregătit de război, dorind să-și
asigure un perimetru defensiv mai larg în Pacific. Pentru a-și atinge obiectivele, Japonia a lansat
ofensive simultane împotriva posesiunilor britanice și americane, inclusiv atacul asupra flotei
americane de la Pearl Harbor, bătălia de la Hong Kong și alte acțiuni în Thailanda și Malaezia.
Aceste atacuri au determinat Statele Unite, Regatul Unit, China, Australia și alte state să declare
oficial război Japoniei. În semn de solidaritate cu Japonia, Germania și alte țări ale Axei au
declarat război Statelor Unite ale Americii, invocând acțiunile americane împotriva navelor de
război germane.
Această escaladare a conflictului a marcat o schimbare majoră în evenimentele celui de-al
Doilea Război Mondial, atrăgând Statele Unite în războiul global și consolidând alianțele între
puterile occidentale împotriva Axei.
Figura 12. Avioane de luptă Mitsubishi A6M2 "Zero" pe portavionul Marinei Imperiale
Japoneze Shōkaku, chiar înainte de atacul de la Pearl Harbor.
Figura 13. USS Arizona în timpul atacului-surpriză japonez asupra flotei americane din
Pacific, 7 decembrie 1941.
Pacific (1942)
În 1942, Japonia a înregistrat succese semnificative, cucerind teritorii cheie în Birmania,
Malaya, Indiile Olandeze de Est și Filipine. Forțele japoneze au obținut victorii navale în diverse
teatre de operațiuni, sporindu-și încrederea în fața adversarilor nepregătiți. Cu toate acestea,
planurile ulterioare ale Japoniei au fost contracarate în mod decisiv. Atacul lor în vederea
capturării Port Moresby în Noua Guinee a fost dejucat în bătălia de la Marea de Corali, iar
încercarea lor de a atrage forțele navale americane într-o capcană la Midway s-a soldat cu o
înfrângere importantă. După aceste pierderi, Japonia s-a concentrat pe o campanie terestră în
Teritoriul Papua, iar forțele americane au lansat un contraatac în Insulele Solomon, în special la
Guadalcanal, ca prim pas spre capturarea bazei japoneze de la Rabaul.
Figura 14. Harta militară Japoneză avansuri, până la jumătatea anului 1942.
Figura 15. Pușcași marini americani în Campania Guadalcanal, pe teatrul de operațiuni din
Pacific, 1942.
Frontul de Est (1942)
În 1942, Germania și aliații săi au reușit să oprească ofensiva sovietică în Rusia centrală
și meridională, menținându-și câștigurile teritoriale anterioare. Ei au învins atacurile sovietice în
Peninsula Kerci și la Harkov, urmând să lanseze o ofensivă majoră în sudul Rusiei în căutarea
câmpurilor de petrol din Caucaz. Germanii au divizat Grupul de Armate Sud în două, Grupul de
Armate A avansând către Donul inferior și Caucaz, în timp ce Grupul de Armate B s-a îndreptat
spre Volga. În acest context, a avut loc o confruntare decisivă la Stalingrad, pe malul râului
Volga.
22 Iunie 1941
În noaptea de 21 spre 22 iunie 1941, Armata Română primeşte de la generalul Ion
Antonescu legendarul ordin: „Ostaşi, treceţi Prutul!”.
România a intrat „de facto” în cel de-al Doilea Război Mondial o dată cu ultimatumurile
Uniunii Sovietice din 26 şi 28 iunie 1940, care au dus la pierderea Basarabiei, nordului
Bucovinei şi Ţinutului Herţa, prima parte a unei drame în trei acte, jucată în vara aceluiaşi an.
Cedarea fără luptă, în pofida asigurărilor repetate ale înaltelor oficialităţi de la Bucureşti
că graniţele vor fi apărate cu orice sacrificii, a pus armata Română într-o situaţie umilitoare, cu
consecinţe în timp poate mai tragice decât orice înfrângere militară, scrie Historia.
După preluarea puterii în septembrie 1940, generalul Ion Antonescu a declarat fără
echivoc: „Noi ne-am aşezat pe Axa Roma-Berlin. Mergem sută în sută şi cu cea mai mare cinste
în această direcţie. Am pornit aşa, nu ne mai uităm la dreapta sau la stânga”. Nu şi-a ascuns
intenţiile de a lupta chiar şi cu arma în mână pentru eliberarea acestor teritorii în cazul unui
conflict (previzibil) dintre Germania şi Uniunea Sovietică.