ION DENISA-MARIA

a X-a C

Operatiuni militare in Europa

RAZBOIUL CIUDAT
Războiul ciudat a fost o fază de la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, marcată de foarte
puține operațiuni militare pe frontul de vest, în lunile care au urmat invadării Poloniei de
către Germania nazistă, și care a precedat Bătăliei Franței. Deși marile
puteri europene au declarat război una celeilalte, nicio parte nu s-a aventurat în lansarea unor
atacuri de amploare, în perioada respectivă având loc doar câteva lupte terestre lipsite de
importanță și câteva raiduri aeriene.
În timp ce marea majoritate a efectivelor germane erau angajate în luptele din Polonia, o forță
germană foarte mică apăra linia Siegfried, de la frontiera cu Franța. De cealaltă parte, pe Linia
Maginot, trupele franco-britanice ședeau pe poziții, implicându-se doar în câteva hărțuieli
minore. De exemplu, Royal Air Force a parașutat fluturași de propagandă deasupra Germaniei,
iar în Regatul Unit au sosit unități canadiene. În general însă, pe frontul de vest a domnit timp de
șapte luni un calm straniu.
Puterile aflate în conflict s-au ciocnit în schimb în timpul luptelor din Norvegia. În cursa pentru
reînarmare, Anglia și Franța au început să cumpere mari cantități de arme de la fabricanții din
SUA, în încercarea de a-și suplimenta stocurile peste producția națională. Deși își
declaraseră neutralitatea, Statele Unite au contribuit la înarmarea Aliaților occidentali prin
vânzări la prețuri preferențiale, iar mai târziu prin programul lend-lease. În deceniul al patrulea,
dar la o scară mai redusă, companiile private din SUA și Regatul Unit contribuiseră la
reînarmarea Germaniei, fără ca guvernele lor să reacționeze în vreun fel. Astfel, unele dintre
avioanele de vânătoare germane fuseseră dotate cu motoare britanice, iar americanii
contribuiseră cu materii prime de importanță strategică la reînarmarea Germaniei. Eforturile
germanilor de oprire a comerțului transatlantic cu arme, muniții și materiale strategice au dus la
declanșarea celei de-a doua bătălii a Atlanticului.
Ofensiva din Saar
In septembrie 1939, într-o mișcare cu o valoare strict politică, soldații francezi au înaintat cam
5 km în Saar, după care s-au retras. În acel moment, Franța concentrase la frontiera sa de est 98
de divzii și 2.500 de tancuri împotriva a 43 divizii germane, care nu aveau sprijinul niciunui tanc.

Razboiul de iarna
In perioada de desfășurare a războiului ciudat a avut loc un evenimet notabil, războiul de iarnă,
cauzat de atacul Uniunii Sovietice împotriva Finlandei din 30 noiembrie 1939. Opinia publică, în
special din Franța și Regatul Unit, și-a manifestat în mod zgomotos admirația pentru "bravii
finlandezi", cerând guvernelor lor să ia atitudine împotriva agresorului sovietic, în special după
ce apărarea finlandezilor împotriva unui inamic incomparabil mai puternic părea să aibă mult
mai mult succes decât în cazul Poloniei. Ca urmare, Uniunea Sovietică a fost exclusă din Liga
Națiunilor, iar în Franța și Anglia s-a vorbit o vreme despre o posibilă expediție aliată
în Scandinavia de nord. Forțele britanice au început să fie pregătite pentru a fi trimise în
Finlanda, dar nu au fost deplasate în sprijinul micii țări nordice până la sfârșitul războiului, în
schimb au fost trimise în ajutorul Norvegiei, în timpul bătăliei Norvegiei. Pe 20 martie, prim-
ministrul francez Édouard Daladier a demisionat din funcție ca urmare a eșecului din politica sa
externă, în particular în ceea ce privește apărarea Finlandei.
Invazia germana din Danemarca si Norvegia
Discuțiile dintre Aliați cu privire la expediția din nordul Scandinaviei și incidentul Altmark de
pe 16 februarie au alarmat Germania, care-și simțea amenințată aprovizionarea cu minereu de
fier din Suedia neutră, ducând la declanșarea Operațiunii Weserübung – invazia Danemarcei și
Norvegiei – pe 9 aprilie 1940. În perioada 12 – 15 aprilie, trupele aliate au debarcat în Norvegia,
dar după numai două săptămâni germanii cuceriseră țara, iar Aliații au fost nevoiți să-și evacueze
trupele.
Caderea Guvernului britanic
Dezastrul campaniei din Norvegia, care fusese un rezultat al planurilor niciodată concretizate de
sprijinire a Finlandei, au dus la declanșarea unei faimoase dezbateri parlamentare
„norvegiene” în Camera Comunelor, în timpul căreia prim-ministrul Neville Chamberlain a fost
ținta unor atacuri continue. A fost depusă o moțiune de cenzură, care, cu 281 la 200 de voturi, a
dus la căderea guvernului. Mai mulți foști aliați ai lui Chamberlain au votat împotriva lui, iar alții
s-au abținut de la vot. Chamberlain nu a putut să continue să conducă guvernul, nici nu a reușit
să formeze un "guvern de unitate națională". Pe 10 mai, Chamberlain a demisionat din funcția de
prim-ministru, păstrând în schimb șefia Partidului Conservator. Regele George al VI-lea l-a
numit pe Winston Churchill, (cel care fusese considerat liderul taberei care luptase împotriva
politicii lui Chamberlain de împăciutorism), în fruntea guvernului. Noul prim-ministru a format
un guvern de coaliție din membri ai Partidului Conservator, ai Partidului Laburist, ai Partidului
Liberal, plus un număr de tehnocrați fără afiliere politică. .
În aceiași zi, trupele germane au intrat în Belgia, Olanda și Luxembourg. Ziua de 10 mai 1940 a
marcat sfârșitul războiului ciudat.
Cele mai importante acțiuni militare ale războiului ciudat s-au petrecut pe mare, inclusiv a doua
bătălie a Atlanticului. Alte evenimente importante au mai fost:

 În octombrie 1939, bătrânul cuirasat HMS Royal Oak a fost scufundat la Scapa
Flow de submarinul german U-47.
 Raidurile aeriene Luftwaffe împotriva Angliei au început pe 16 octombrie 1939, când
escadrilele de Junkers Ju 88 au atacat marinana britanică de la Rosyth, din estuarul Forth.
Avioanele Spitfire ale Escadrilelor nr. 602 și 603 ale RAF au reușit să doboare două
bombardiere Ju 88 și un Heinkel He 111. Într-un raid asupra Scapa Flow din ziua următoare,
un bombardier Ju 88 a fost doborât de artileria antiaeriană britanică. Pe 29 noiembrie, atât
escadrila nr. 602 cât și 609, au pretins au doborât un avion He 111 la Haddington, East
Lothian.
 În decembrie 1939, crucișătorul de buzunar Admiral Graf Spee a fost atacat de crucișătoarele
britanice HMS Exeter, HMS Ajax și HMS Achilles în timpul Bătălia de la Rio de la
Plata. Admiral Graf Spee s-a refugiat în portul Montevideo, unde a încercat să înceapă
reparațiile.