Primul Razboi Mondial

Batalia de la Passchendaele

Intrducere

Izbucnit în urma atentatului de la Sarajevo (15/28 iunie 1914), Primul Război Mondial sau
Marele Război s-a încheiat la 29 octombrie/11 noiembrie 1918, opunând cele două alianțe
politico – militare: Antanta (Anglia, Franța și Rusia) și Puterile Centrale (Germania și Austro -
Ungaria). În cei patru ani și jumătate, războiul a antrenat nu doar un mare număr dintre statele
europene, ci și state din afara Europei, în primul rând SUA și Japonia, dar și teritoriile de peste
mări ale Imperiului Britanic. Astfel, Marele Război a fost, în fapt, primul război global.
Bătălia de la Passchendaele a fost purtată între 31 iulie și 6 noiembrie 1917, în timpul primului
război mondial (1914-1918). Întâlnindu-se la Chantilly, Franța, în noiembrie 1916, liderii aliați
au discutat despre planurile pentru anul viitor. După ce au purtat bătălii sângeroase la începutul
acelui an la Verdun și Somme , au decis să atace pe mai multe fronturi în 1917 cu scopul de a
copleși Puterile Centrale. Deși premierul britanic David Lloyd George a pledat pentru mutarea
efortului principal pe frontul italian, el a fost suprasolicitat deoarece comandantul-șef francez,
generalul Robert Nivelle, dorea să lanseze o ofensivă la Aisne.
Pe fondul discuțiilor, comandantul Forței Expediționare Britanice, feldmareșalul Sir Douglas
Haig, a presat pentru un atac în Flandra. Discuțiile au continuat în timpul iernii și s-a decis în
cele din urmă că principala forță aliată va veni în Aisne, iar britanicii vor efectua o operațiune de
sprijin la Arras . Încă dornic să atace în Flandra, Haig a obținut acordul Nivelle că, în cazul în
care Aisne Offensive nu va reuși, i se va permite să avanseze în Belgia. Începând cu jumătatea
lunii aprilie, ofensiva lui Nivelle s-a dovedit a fi un eșec costisitor și a fost abandonată la
începutul lunii mai.

Comandanții Aliați

 Mareșalul de câmp Douglas Haig

 Generalul Hubert Gough
 Generalul Sir Herbert Plumer

Comandant german

 Generalul Friedrich Bertram Sixt von Armin

Planul lui Haig

Odată cu înfrângerea franceză și revoltă ulterioară a armatei lor, sarcina de a duce lupta
germanilor în 1917 a trecut britanicilor. Având în vedere planificarea unei ofensive în Flandra,
Haig a încercat să uzeze armata germană, despre care credea că atinge un moment de rupere, și
să reia porturile belgiene care susțineau campania germană de război submarin
nerestricționat . Plănuind să lanseze ofensiva de la Ypres Salient, care a văzut lupte grele
în 1914 și 1915 , Haig intenționa să treacă peste Platoul Gheluvelt, să ia satul Passchendaele și
apoi să deschidă țara.

Pentru a deschide calea spre ofensiva din Flandra, Haig a ordonat generalului Herbert Plumer să
captureze Messines Ridge . Atacând pe 7 iunie, oamenii lui Plumer au obținut o victorie
uimitoare și au dus înălțimile și o parte din teritoriu dincolo. Căutând să valorifice acest succes,
Plumer a pledat pentru lansarea imediată a ofensivei principale, dar Haig a refuzat și a întârziat
până la 31 iulie. La 18 iulie, artileria britanică a început un bombardament preliminar
masiv. Cheltuind peste 4,25 milioane de obuze, bombardamentul a alertat comandantul armatei a
patra germană, generalul Friedrich Bertram Sixt von Armin, că un atac era iminent.

Atacul britanic

La 3:50 AM, pe 31 iulie, forțele aliate au început să avanseze în spatele unui baraj
târâtor. Centrul ofensivei a fost a cincea armată a generalului Sir Hubert Gough, care a fost
susținută la sud de armata a doua a lui Plumer și la nord de prima armată franceză a generalului
Francois Anthoine. Atacând pe un front de unsprezece mile, forțele aliate au avut cel mai mare
succes în nord, unde trupele franceze și cele ale lui Gough au avansat în jur de 2.500-3.000 de
metri. Spre sud, încercările de a conduce spre est pe Drumul Menin au fost întâmpinate cu o
rezistență grea, iar câștigurile au fost limitate.

O bătălie măcinătoare

Deși oamenii lui Haig pătrundeau în apărarea germană, au fost rapid împiedicați de ploile
abundente care au coborât asupra regiunii. Transformând peisajul cicatricial în noroi, situația a
fost înrăutățită, deoarece bombardamentul preliminar a distrus o mare parte din sistemele de
drenaj ale zonei. Drept urmare, britanicii nu au putut să avanseze în forță până la 16 august.
Deschizând bătălia de la Langemarck, forțele britanice au capturat satul și zona înconjurătoare,
dar câștigurile suplimentare au fost mici, iar victimele au fost mari. Spre sud, Corpul II a
continuat să împingă drumul Menin cu un succes minor.

Nemulțumit de progresul lui Gough, Haig a schimbat focalizarea ofensivei spre sud către Armata
a doua a lui Plumer și partea de sud a creastei Passchendaele. Deschizând Bătălia de pe Menin
Road pe 20 septembrie, Plumer a angajat o serie de atacuri limitate cu intenția de a face mici
progrese, consolidându-se și apoi împingând din nou. În acest mod de măcinare, oamenii lui
Plumer au reușit să ia partea de sud a creastei după Bătăliile din Lemnul Poligonului (26
septembrie) și Broodseinde (4 octombrie). În ultimul angajament, forțele britanice au capturat
5.000 de germani, ceea ce l-a determinat pe Haig să concluzioneze că rezistența inamicului se
clatină.

Schimbând accentul spre nord, Haig l-a îndreptat pe Gough să lovească Poelcappelle pe 9

octombrie. Atacând, trupele aliate au câștigat puțin teren, dar au suferit grav. În ciuda acestui
fapt, Haig a ordonat un atac asupra Passchendaele trei zile mai târziu. Încetinit de noroi și ploaie,
avansul a fost întors înapoi. Mutând corpul canadian pe front, Haig a început noi atacuri asupra
Passchendaele pe 26 octombrie. Desfășurând trei operațiuni, canadienii au asigurat în cele din
urmă satul pe 6 noiembrie și au curățat terenul înalt spre nord patru zile mai târziu.
Urmările bătăliei

Luând Passchendaele, Haig a ales să oprească ofensiva. Orice gând suplimentar de a continua să

fie eliminat de necesitatea de a muta trupele în Italia pentru a ajuta la oprirea avansului austriac
după victoria lor la bătălia de la Caporetto . După ce a câștigat teren cheie în jurul lui Ypres ,
Haig a reușit să pretindă succes. Numărul victimelor pentru bătălia de la Passchendaele
(cunoscut și sub numele de Third Ypres) este contestat. În luptă, victimele britanice ar fi putut
varia de la 200.000 la 448.614, în timp ce pierderile din Germania sunt calculate de la 260.400 la
400.000.
Un subiect controversat, Bătălia de la Passchendaele a ajuns să reprezinte războiul sângeros și de
uzură care s-a dezvoltat pe frontul de vest. În anii de după război, Haig a fost aspru criticat de
David Lloyd George și alții pentru micile câștiguri teritoriale care au fost făcute în schimbul
pierderilor masive de trupe. Dimpotrivă, ofensiva a ameliorat presiunea asupra francezilor, a
căror armată a fost lovită de motini și a provocat pierderi mari, de neînlocuit, armatei
germane. Deși pierderile aliate au fost mari, au început să sosească noi trupe americane care vor
spori forțele britanice și franceze. Deși resursele erau limitate din cauza crizei din Italia,
britanicii au reînnoit operațiunile pe 20 noiembrie când au deschis bătălia de la Cambrai .
Muzeul Memorial Passchendaele

Tema centrala este evident batalia de la Passchendaele dar odata cu povestea bataliei din Flandra

se discuta mult despre evolutia tehnicilor de razboi. Primul razboi mondial a facut trecerea de la

lupta corp la corp cu baioneta si sabia la o lupta bazata pe artileria grea, armele chimice,

bombardamentul aerian.

Un alt muzeu extrem de interesant este In Flanders Fields Museum. De data asta insa este o cu

totul alta perspectiva. Daca la muzeul din Passchendaele este o abordare din punct de vedere al

tehnicii militare la "In Flanders Field" este o abordare "afectiva". Atunci cand intri in muzeu

primesti numele unei persoane reale implicate in bataliile de la Ieper. Poate fi un soldat sau poate

fi doar cineva care locuia in zona. Si pe masura ce vizitezi muzeul ii descoperi povestea.

Persoana respectiva iti povesteste cum a trait el experienta razboiului. Dupa aceeasi idee este

prezentata si restul informatiei. In loc sa ai o eticheta sub un exponat, ai un filmulet cu un actor

jucand rolul unui participant la batalie sau chiar un veteran care iti explica respectiva notiune sau

respectivul eveniment. Este ceva ce iti ramane in minte. Si este o idee care mi se pare extrem de

eficienta. Am vazut-o si la muzeul din Bastogne si si atunci mi-a placut la fel de mult. Pentru ca

te face sa vezi latura umana. Degeaba iti pun eu pe o hartie cifrele cu victime, obuze, gloante etc.

E cu totul alt efect cand ai un filmulet cu o persoana care "isi spune poveste".
Macul rosu este simbolul  în memoria victimelor Primului război mondial, iar ulterior — al tuturor

victimelor militare și civile implicate in  conflictul armat, începând cu 1914.

Pentru prima dată, ca un simbol de culoare macul  apare într-un  poem canadian al mediculu  militar

John МcCrae "in Flanders fields"

In Flanders Fields

In Flanders Fields the poppies grow

Between the crosses, row on row,
That mark our place. While in the Sky
The larks still bravely singing, fly
Unheard, amid the guns below.
We are the dead, Short days ago
We lived, felt dawns, saw sunsets glow;
Loved and were loved – but now we lie
        In Flanders Field