Ioan Rares Teodor

Napoleon Bonaparte

Napoleon Bonaparte a fost imparatul Frantei, a consolidat si a initializat multe

reforme ale Revolutiei Franceze. Unul dintre cei mai buni conducatori militari ai
tuturor timpurilor, a cucerit o mare parte din teritoriul Europei si s-a ocupat de
modernizarea natiunii pe care o conducea.

El s-a nascut pe 15 august 1769 la Ajaccio in Corsica, primind numele de

Napoleone care in franceza a devenit Napoleon Bonaparte. A fost al doilea din cei
opt copii ai lui Carlo (Charles) Buonaparte si al Letiziei Ramolino Buonaparte.

Nici un membru al familiei Buonaparte nu a fost niciodata soldat profesionist. Tatal

sau, Carlo, a fost un avocat care a luptat pentru independenta Corsicii, dar dupa ce
Franta a ocupat insula in 1768, el a servit drept judecator si a intrat in aristocratia
Franceza drept conte.

Sub influenta familiei sale, Napoleon a fost educat pe cheltuiala regelui Louis al
XVI- lea la Brienne si la Scoala Militara din Paris. El a terminat scoala in 1785, iar la
16 ani s-a alaturat artileriei ca locotenent II.

Dupa ce revolutia a inceput, a devenit locotenent colonel (1791) in Garda Nationala

Corsicana. In 1793, Corsica declara independenta si Bonaparte, un patriot francez
si un Republican, se alatura Frantei impreuna cu familia sa. I s-a dat gradul de
capitan intr-o armata care se lupta cu Toulonul, o baza navala, care ajutata de flota
Britanica, era in razboi cu Republica. Inlocuind un general de artilerie ranit, el si-a
asezat tunurile in asa fel incat flota Britanica a fost invinsa si Toulonul a cazut. Ca
rezultat Bonaparte a fost promovat general de brigada la varsta de 24 de ani.

In 1795 el a salvat guvernul revolutionar prin dispersarea insurgentilor din Paris.

In 1796 s-a insurat cu Josephine de Beauharnais, vaduva unui aristocrat ghilotinat

in Revolutie si mama a doi copii.
Ioan Rares Teodor

Primele campanii

In 1796, Bonaparte a fost promovat comandant al armatei franceze in Italia. S-a

luptat cu patru generali Austrieci succesiv, fiecare cu un numar superior de soldati
si a fortat Austria si aliatii sai sa faca pace.

Tratatul de la Campo Formio a stabilit ca Franta sa pastreze cele mai multe din
cuceririle sale. In nordul Italiei a fondat Republica Cisalpina (cunoscuta mai tarziu
ca Regatul Italiei) si si-a intarit pozitia in Franta, trimitand comorii in valoare de
milioane de franci, guvernului.

In 1798 pentru a riposta comertului Britanic cu estul, a condus o expeditie in Egipt

prin Turcia, pe care l-a si cucerit. Cu toate acestea flota lui a fost distrusa de
amiralul englez Horatio Nelson. Bonaparte a reformat guvernul si legile Egiptene,
abolind sclavia si feudalismul si garantand drepturile de baza.

Cercetatorii francezi pe care i-a adus cu el au inceput studiul stiintific al istoriei

antice Egiptene. In 1799 n-a reusit sa captureze Siria dar a castigat o victorie
zdrobitoare asupra Turciei la Abu Qir.

Dar Franta se afla in fata unei noi coalitii : Austria, Rusia si Anglia.

Guvernarea Napoleoniana in Franta

Ioan Rares Teodor

Bonaparte, nefiind un suflet modest, s-a decis sa-si paraseasca armata sa si sa se

reantoarca cu bine in Franta. In Paris s-a alaturat conspiratiei impotriva guvernului.
In lovitura de stat din 9-10 noiembrie 1799, impreuna cu colegii sai au preluat
puterea si au stabilit un nou regim, Consulatul. Bonaparte, primul consul, avea
aproape puteri dictatoriale. Constitutia a fost refacuta, in 1802 facandu-l pe
Napoleon consul pe viata iar in 1804 facandu-l imparat. In 1800 si-a asigurat
puterea traversand Alpii si invingandu-i pe austrieci la Marenga. Dupa aceea el a
negociat o pace generala Europeana, pace ce a stabilit raul Rin ca granita de est a
Frantei.

In Franta administratia a fost reorganizata, sistemul de justitie a fost simplificat si

toate scolile au fost puse sub control centralizat. Legea Franceza a fost
standardizata sub forma Codului Napoleonian sau codul civil si inca alte sase
coduri.

Acestea garantau drepturile de libertate castigate in Revolutie, incluzand egalitatea

in fata legii si libertatea religiei.

Razboaiele de cucerire

In aprilie 1803 Britania, provocata de purtarea lui Napoleon a declarat razboi Frantei
pe mare. Doi ani mai tarziu Rusia si Austria s-au alaturat Britaniei intr-o noua
coalitie. Napoleon a abandonat planurile de invadare a Angliei si a intors armele
impotriva coalitiei Austro-Ruse, invingandu-i in batalia de la Austerlitz pe 2
decembrie 1805. In 1806 a preluat regatul Neapole si l-a facut pe fratele sau mai
mare Joseph rege, a transformat Republica Germana int-un regat al Olandei, pentru
fratele sau Louis si a stabilit Confederatia Rinului al carui protector a fost.

Napoleon a distrus armata Prusiei la Jena si Auerstadt (1806) si armata Rusa la

Friedland. La Tilist (iulie 1807),Napoleon a facut o alianta cu tarul Alexandru I si a
redus marimea Prusiei. De asemenea el a adaugat noi state imperiului : regatul
Westphalia sub stapanirea fratelui sau Jerom, ducatul Warson si altele.

Intre timp, a stabilit Sistemul Continental, o blocada impusa de Franta impotriva

marfurilor Britaniei, desemnata sa distruga ceea ce el numea natiunea vanzatorilor .

In 1807 Napoleon a anexat Portugalia. In 1808 l-a facut pe fratele sau Joseph rege
al Spaniei si i-a facut cadou cumnatului sau Joachim Murat regatul Nepolelui.
Sosirea lui Joseph in Spania a dat nastere unei rebeliuni cunoscuta sub numele de
Razboiul Peninsular. Napoleon a aparut in scurt timp si a obtinut victorii, dar dupa
Ioan Rares Teodor

plecarea sa, lupta a continuat inca cinci ani, englezii ajutand Spania cu arme si
luptatori. Razboiul Peninsular a costat Franta 300.000 de victime si sume imense
de bani, si a contribuit la slabirea imperiului.

In 1809 Napoleon i-a invins pe austrieci din nou la Wagram, anexand Provinciile
Illyriane (acum parti ale Sloveniei, Croatiei, Bosniei,Hertegovinei, Serbiei si
Muntenegrului), si a abolit Statele Papale.

De asemenea a divortat de Josephine si in 1810 s-a insurat cu arhiducesa de

Habsburg, Marie Luise, fata imparatului austriac. Prin aceasta legatura intre dinastia
sa si cea mai veche casa conducatoare din Europa a sperat ca fiul sau care s-a
nascut in 1811, sa fie mai usor acceptat.

In 1810 imperiul a atins cea mai mare expansiune prin anexarea Brmenului,
Lubeckului si a altor parti ale Germaniei de nord impreuna cu intregul regat al
Olandei care a urmat dupa abdicarea fortata a lui Louis Bonaparte.

Guvernarea Napoleoniana in Europa

In toate noile regate create de imparat a fost impusa ca lege, Codul Napoleonian,
iobagia si feudalismul fiind abolite si impusa libertatea religiei (exceptie facand
Spania ).

Fiecare stat a adoptat o constitutie care dadea dreptul sufragiului universal pentru
barbati, instituia un parlament si continea o lista de drepturi. Sistemul administrativ
si judiciar francez au fost deasemenea impuse. Scolile au fost puse sub
administratie centrala si s-au creat si scoli publice gratuite. Invatamantul superior a
fost deschis tuturor celor calificati fara a se face discriminari de clasa sociala sau
religie. Fiecare stat avea o academie sau o institutie pentru promovarea artelor si
stiintelor. Au fost create burse pentru studentii eminenti si pentru oamenii de stiinta.

Guvernarea constitutionala a ramas totusi numai o promisiune, dar progresul si

cresterea eficientei s-a realizat pe scara larga. Numai dupa caderea lui Napoleon,
oamenii de rand din Europa, asupriti de guvernarea sa prin taxe de razboi si
campanii militare au apreciat in intregime beneficiile pe care le obtinusera.

Declinul lui Napoleon

In 1812 Napoleon a carui alianta cu Alexandru I se dezintegrase, a lansat invazia

Rusiei, care s-a sfarsit intr-o retragere dezastruoasa din fata Moscovei. Dupa
aceasta, toata Europa s-a unit impotriva lui. In aprilie 1814 maresalii au refuzat sa
mai continuie lupta. Dupa ce aliatii l-au respins in favoarea fiului sau, Napoleon a
abdicat neconditionat si a fost exilat pe insula Elba din Marea Mediterana. Marie
Ioan Rares Teodor

Louis si fiul lor, au fost pusi sub custodia tatalui ei, imparatul Austriei.

In 1815 a evadat de pe insula Elaba, a ajuns in Franta si s-a indreptat catre Paris,
invingand trupele care venisera sa-l capturezae. Ajuns in Paris a promulgat o noua
constitutie mai democratica si veteranii din vechiile campanii s-au reunit sub
conducerea lui. Napoleon a cerut pace aliatilor, dar ei l-au renegat si el s-a decis sa
loveasca primul. Rezultatul a fost Campania din Belgia care s-a sfarsit prin
infrangerea in batalia de la Waterloo, la 18 iunie 1815.

In Paris multimea l-a rugat sa continuie lupta dar politicienii i-au retras ajutorul.
Napoleon a fugit catre Rochefort, unde s-a predat capitanului navei Britanice,
Bellerophon. El a fost apoi exilat pe insula Sf. Elena din Oceanul Atlantic unde a
ramas pana la moartea sa, la 5 mai 1821.

O tema care m-a impresionat in mod deosebit este scrisoarea Scrisoarea de

dragoste a lui Napoleon către Josephine: "Ce efect ciudat ai asupra inimii mele!"

A avut mai multe femei decât oricare alt conducător din secolul al XIX-lea, dar de
iubit cu adevărat, a iubit-o doar pe una. În rest, au fost doar capricii, pasiuni şi
aventuri.
Josephine îl întâlneşte pe “micuţul general” Napoleon la finalul secolului al XVII-lea,
când acesta începea sa îsi consolideze puterea în Europa. Josephine de Beauharnais
mai fusese căsătorită în trecut şi avea doi copii.

Ea avea reputaţia de femeie cuceritoare!

Ioan Rares Teodor

Napoleon se îndrăgosteşte nebuneşte de Josephine. La 9 martie 1795, Josephine de

Beauharnais devine soţia lui Napoleon Bonaparte. Diferenţa de vârstă dintre ei era de
sase ani.

Imediat după nuntă, la două zile, Napoleon este nevoit să plece să conducă armata
franceză în Italia. Purtându-i o dragoste imensă, acesta îi trimitea foarte multe scrisori
de dragoste. Acasă, Josephine cade în plasa năravurilor şi, cu toate că era căsătorită
de foarte puţin timp, nu îi este fidelă şi acceptă o aventură cu un locotenent.

Napoleon simte că ceva nu este în regulă, însă continua să îi trimisă scrisori. Simţind
distanţa dintre ei şi sentimentele de dragoste mai puţin puternice ale Josefinei, iată ce îi
scria Napoleon iubitei lui: “Iubeşte-mă mai mult decât pe tine, mai mult ca pe gândurile
tale, mai mult ca viaţa ta, mai mult ca pe întreaga fiinţă ta”. După îndelungi rugăminţi din
partea Josephinei, Napoleon îi iartă aceste aventuri, însă declinul continua.

Înfuriat peste măsură de trădarea iubitei sale, Bonaparte şi-a schimbat semnificativ

sentimentele pentru ea şi a început să calce şi el strâmb. Ajunge să o înşele pe iubita
lui soţie cu cât mai multe femei.

Iată una dintre scrisorile trimise de Napoleon:

"Mă trezesc cu mintea umplută de gânduri pentru tine. Portretul tău şi după amiaza
intoxicanta ce am petrecut-o ieri împreună mi-au lăsat simţurile ameţite. Dulce,
incomparabila Josephine, ce efect ciudat ai asupra inimii mele! Eşti supărată? Te simt
eu oare tristă? Eşti îngrijorată ? Sufletul meu suspină cu tristeţe, şi nu va putea exista
odihnă pentru iubitul tău, dar încă mai există adunat acolo ceva pentru mine când
urmându-mi dorinţele profunde ce mă copleşesc, beau de pe buzele tale, din inima ta, o
dragoste ce mă arde ca focul. Ah! noaptea trecută am realizat cu adevărat cât de falsă
este imaginea ce mi-o dezvăluie portretul tău. Vei pleca la prânz; te voi vedea în trei
ore. Până atunci, mio dolce amor, o mie de săruturi; dar nu-mi da nici unul înapoi căci
îmi încing sângele ca focul…

Nu te mai iubesc, din contră, te detest. Eşti o rea, chiar pervesa şi stupidă, un fel de
Cenuşăreasa. Nu mi-ai scris deloc, tu nu-ţi iubeşti soţul cu adevărat; cunoşti prea bine
bucuria pe care scrisorile tale de dragoste i-o aduc şi totuşi nu te oboseşti să-i scrii
măcar câteva rânduri aşternute într-un sfert de ceas. Ce faci atunci tu toată ziua
Doamnă? Ce problema e atât de vitală încât te împiedică să găseşti timpul pentru ai
scrie soţului tău credincios? Ce afecţiune sufoca şi înlătura iubirea, tandreţea şi
dragostea constantă pe care mi le-ai promis mie? Cine poate fi acest nemaipomenit nou
iubit care-ţi răpeşte tot timpul, care-ţi stăpâneşte toate zilele şi te împiedică să-ţi oferi
toată devoţiunea şi atenţia soţului tău? Ai grijă Josephine; în cea mai liniştită noapte
uşile se vor sparge şi acolo voi apărea eu. Într-adevăr, sunt îngrijorat, iubita mea, pentru
că n-am nici o veste de la tine, scrie-mi imediat o scrisoare de dragoste de patru pagini
umplute cu acele cuvinte delicioase care-mi umplu inima de emoţie şi fericire. Sper să
te strâng în braţe curând, când am să te acopăr cu un million de sărutări, arzătoare ca
soarele ecuatorial." (decembrie 1795, Paris).
Ioan Rares Teodor

Concluzii

Influenta Napoleoniana in Franta mai este evidenta inca si astazi. Pentru

comemorarea victoriilor sale, s-a construit Arcul de Triumf, in centrul a Parisului.
Astazi impactul Codului Napoleonian este simtit in legile tuturor tarilor Europei.

Napoleon a fost un om care ducea totul la bun sfarsit, niciodata sigur si niciodata
satisfacut. "Puterea este amanta mea ", spunea el.

Napoleon a fost un dictator, dar a crezut in conducerea oamenilor prin ordine. Putin
sunt aceia care nu recunosc ca a fost un geniu militar. El a spus "Waterloo va sterge
memoriile victoriilor mele", dar bineinteles ca se insela deoarece este recunoscut ca
general si nu ca guvernator.

Referat inspirirat din:

 www.history.com
 www.wikipedia.com
 www.biography.com