Napoleon Bonaparte, mare comandant militar

Napoleon Bonaparte (15 august 1769-5 mai 1821), unul dintre cei mai mari comandanți
militari din istorie, a fost împăratul de două ori al Franței ale cărui eforturi militare și
personalitate pură au dominat Europa timp de un deceniu.

În afacerile militare, problemele juridice, economia, politica, tehnologia, cultura și

societatea în general, acțiunile sale au influențat cursul istoriei europene timp de peste un
secol, iar unii susțin, până în prezent.

Fapte rapide: Napoleon Bonaparte

 Cunoscut pentru : Împăratul Franței, cuceritor al unei mari părți din Europa
 Cunoscut și ca : Împăratul Napoleon Bonaparte, Napoleon 1 al Franței, Micul
Caporal , Corsicul
 Născut : 15 august 1769 în Ajaccio, Corsica
 Părinți : Carlo Buonaparte, Letizia Ramolino
 Decedat : 5 mai 1821 la Sfânta Elena, Regatul Unit
 Lucrări publicate : Le souper de Beaucaire (Cină la Beaucaire), un pamflet pro-
republican (1793); Codul napoleonian , codul civil francez (1804); a autorizat
publicarea Description de l'Égypte , o lucrare multivolumă scrisă de zeci de cărturari
care detaliază arheologia, topografia și istoria naturală a Egiptului (1809-1821)
  Premii și onoruri : Fondator și mare maestru al Legiunii de Onoare (1802), Ordinul
Coroanei de Fier (1805), Ordinul Reuniunii (1811)
 Soție : Josephine de Beauharnais (m. 8 martie 1796– 10 ianuarie 1810), Marie-Louise
(m. 2 aprilie 1810-5 mai 1821)
 Copii : Napoleon II
 Citat notabil : "Marea ambiție este pasiunea unui mare personaj. Cei înzestrați cu ea
pot efectua acte foarte bune sau foarte rele. Totul depinde de principiile care îi
conduc."

Tinerețe
Napoleon s-a născut la Ajaccio, în Corsica, la 15 august 1769, din Carlo Buonaparte ,
avocat și oportunist politic, și soția sa Marie-Letizia . Buonapartii erau o familie bogată din
nobilimea corsicană, deși în comparație cu marile aristocrații din Franța, rudele lui Napoleon
erau sărace.

Napoleon a intrat în academia militară de la Brienne în 1779. S-a mutat la École Royale
Militaire pariziană în 1784 și a absolvit un an mai târziu ca sublocotenent în artilerie.
Încurajat de moartea tatălui său în februarie 1785, viitorul împărat a terminat într-un an un
curs care a durat adesea trei.

Cariera timpurie
În ciuda faptului că a fost postat pe continentul francez, Napoleon a reușit să petreacă o
mare parte din următorii opt ani în Corsica datorită scrierii feroce a scrisorilor și a îndoirii
regulilor, precum și a efectelor Revoluției Franceze (care a dus la războaiele revoluționare
franceze ) și mult noroc. Acolo a jucat un rol activ în chestiuni politice și militare, sprijinind
inițial rebelul corsic Pasquale Paoli, fost patron al lui Carlo Buonaparte.

A urmat și promovarea militară, dar Napoleon s-a opus lui Paoli și când a izbucnit
războiul civil în 1793, Buonapartii au fugit în Franța, unde au adoptat versiunea franceză a
numelui lor: Bonaparte.

Revoluția franceză a decimat clasa ofițer al republicii și a persoanelor defavorizate ar

putea realiza promovarea rapidă, dar averea lui Napoleon a crescut și a căzut ca un set de
patroni a venit și a plecat. Până în decembrie 1793, Napoleon era eroul din Toulon , general și
favorit al lui Augustin Robespierre; la scurt timp după ce s-a întors roata revoluției și
Napoleon a fost arestat pentru trădare. Flexibilitatea politică extraordinară l-a salvat și a urmat
patronajul vicomtului Paul de Barras, care va fi în curând unul dintre cei trei „directori” ai
Franței.

Napoleon a redevenit erou în 1795, apărând guvernul de forțele contrarevoluționare

furioase; Baras l-a recompensat pe Napoleon promovându-l în funcții militare înalte, o funcție
cu acces la coloana vertebrală politică a Franței. Napoleon a devenit rapid una dintre cele mai
respectate autorități militare ale țării, în mare parte prin faptul că nu și-a păstrat niciodată
opiniile pentru el însuși și s-a căsătorit cu Josephine de Beauharnais în 1796.

Crestere spre putere

 În 1796, Franța a atacat Austria. Napoleon a primit comanda Armatei Italiei , după care a
sudat o armată tânără, înfometată și nemulțumită, într-o forță care a câștigat victorie după
victorie împotriva adversarilor austrieci teoretic mai puternici.

Napoleon s-a întors în Franța în 1797 ca cea mai strălucitoare stea a națiunii, după ce a
apărut pe deplin din nevoia unui patron. Încă un mare publicist de sine, el a menținut profilul
unui independent politic, datorită parțial ziarelor pe care le conducea acum.

În mai 1798, Napoleon a plecat într-o campanie în Egipt și Siria, determinat de dorința sa
de victorii proaspete, francezii au nevoie să amenințe imperiul Marii Britanii în India și
preocupările Directorului că celebrul lor general ar putea prelua puterea.

Campania egipteană a fost un eșec militar (deși a avut un impact cultural mare) și o
schimbare de guvern în Franța a provocat Bonaparte să-concediu unii ar putea spune
abandoneze-armată și a reveni în august 1799. La scurt timp după ce a luat parte la Brumar
lovitură de stat din noiembrie 1799, terminând ca membru al consulatului, noul triumvirat de
guvernare al Franței.

Primul consul
Transferul puterii ar fi putut să nu fi fost ușor, datorat mult norocului și apatiei, dar marea
abilitate politică a lui Napoleon era clară; până în februarie 1800, a fost înființat ca Prim
Consul, o dictatură practică cu o constituție înfășurată ferm în jurul său. Cu toate acestea,
Franța era încă în război cu semenii ei din Europa și Napoleon și-a propus să îi bată. A făcut
acest lucru în decurs de un an, deși triumful cheie, bătălia de la Marengo, purtată în iunie
1800, a fost câștigat de generalul francez Desaix.

De la reformator la împărat
După ce a încheiat tratate care au lăsat Europa în pace, Bonaparte a început să lucreze
asupra Franței, reformând economia, sistemul juridic (celebrul și durabil Cod Napoleon),
biserica, armata, educația și guvernul. El a studiat și a comentat detalii minuscule, adesea în
timp ce călătorea cu armata, iar reformele au continuat pentru cea mai mare parte a domniei
sale. Bonaparte a prezentat abilități atât de legislator, cât și de oameni de stat.

Popularitatea lui Napoleon a rămas ridicată, ajutată de stăpânirea sa de propagandă, dar

și de un sprijin național autentic, și a fost ales Consulat pe viață de către poporul francez în
1802 și împărat al Franței în 1804, titlu pe care a muncit din greu pentru a-l menține și
glorifica. Inițiative precum Concordatul cu Biserica și Codul au contribuit la asigurarea
statutului său.

Revenire la război
Europa nu a fost în pace mult timp. Faima, ambițiile și caracterul lui Napoleon s-au bazat
pe cucerire, ceea ce a făcut aproape inevitabil ca Grande Armée, reorganizată, să ducă
războaie în continuare. Cu toate acestea, și alte țări europene au căutat conflicte, pentru că nu
numai că se încredeau și se temeau de Napoleon, dar și-au păstrat ostilitatea față de Franța
revoluționară.
 În următorii opt ani, Napoleon a dominat Europa, luptând și înfrângând o serie de alianțe
care implică combinații de Austria, Marea Britanie, Rusia și Prusia. Uneori, victoriile sale au
fost zdrobitoare - cum ar fi Austerlitz în 1805, adesea citat drept cea mai mare victorie
militară din toate timpurile - și alteori, fie a fost foarte norocos, a luptat aproape într-un punct
mort, fie ambele.

Napoleon a falsificat noi state în Europa, inclusiv Confederația Germană - construită din
ruinele Sfântului Imperiu Roman - și Ducatul de la Varșovia, în timp ce și-a instalat familia și
favoritii în poziții de mare putere. Reformele au continuat și Napoleon a avut un efect din ce
în ce mai mare asupra culturii și tehnologiei, devenind un patron atât al artelor, cât și al
științelor, stimulând în același timp răspunsuri creative în toată Europa.

Dezastru în Rusia
Este posibil ca Imperiul Napoleonic să fi dat semne de declin până în 1811, inclusiv o
scădere a averilor diplomatice și un eșec continuu în Spania, dar astfel de chestiuni au fost
umbrite de ceea ce s-a întâmplat în continuare. În  1812 Napoleon a intrat în război cu Rusia ,
adunând o forță de peste 400.000 de soldați, însoțit de același număr de adepți și sprijin. O
astfel de armată era aproape imposibil de hrănit sau de controlat în mod adecvat, iar rușii s-au
retras în mod repetat, distrugând resursele locale și separând armata lui Napoleon de
proviziile sale.

Napoleon s-a scuturat continuu, ajungând în cele din urmă la Moscova pe 8 septembrie
1812, după bătălia de la Borodino, un conflict puternic în care au murit peste 80.000 de
soldați. Cu toate acestea, rușii au refuzat să se predea, arzând în schimb Moscova și forțându-l
pe Napoleon să se retragă pe teritoriul prietenos. Grande Armée a fost asaltată de foamete, de
vremea extremă și de partizanii ruși terifianți, iar până la sfârșitul anului 1812 doar 10.000 de
soldați au putut lupta. Mulți dintre ceilalți muriseră în condiții oribile, iar adepții taberei se
descurcau și mai rău.

Se încercase o lovitură de stat în absența lui Napoleon din Franța, iar dușmanii săi din
Europa au fost revigorați, formând o mare alianță intenționată să-l înlăture. Un număr mare de
soldați inamici au avansat în toată Europa spre Franța, răsturnând statele create de Bonaparte.
Forțele combinate ale Rusiei, Prusiei, Austriei și altora tocmai au folosit un plan simplu,
retrăgându-se de la însuși împăratul și avansând din nou când s-a mutat pentru a face față
următoarei amenințări.

Abdicare
De-a lungul 1813 și până în 1814 presiunea a crescut asupra lui Napoleon; Nu numai că
dușmanii lui își măcinau forțele și se apropiau de Paris, dar britanicii luptaseră din Spania și în
Franța, Marshall-urile Grande Armée aveau performanțe slabe și Bonaparte pierduse sprijinul
publicului francez.

Cu toate acestea, în prima jumătate a anului 1814 Napoleon a expus geniul militar al
tinereții sale, dar a fost un război pe care nu l-a putut câștiga singur. La 30 martie 1814,
Parisul s-a predat forțelor aliate fără luptă și, confruntându-se cu o trădare masivă și cu cote
militare imposibile, Napoleon a abdicat ca împărat al Franței; a fost exilat pe Insula Elba.
 Al doilea exil și moarte
Napoleon a revenit senzațional  la putere în 1815 . Călătorind în Franța în secret, a atras
un sprijin vast și și-a recuperat tronul imperial, precum și reorganizarea armatei și a
guvernului. După o serie de angajamente inițiale, Napoleon a fost înfrânt cu ușurință într-una
dintre cele mai mari bătălii ale istoriei: Waterloo.

Această ultimă aventură a avut loc în mai puțin de 100 de zile, închizându-se odată cu a
doua abdicare a lui Napoleon la 25 iunie 1815, după care forțele britanice l-au forțat să se
exileze în continuare. Găzduit pe Sf. Elena, o mică insulă stâncoasă, departe de Europa, în
Oceanul Atlantic de Sud, sănătatea și caracterul lui Napoleon au fluctuat; a murit în șase ani,
la 5 mai 1821, la vârsta de 51 de ani.

Moştenire
Napoleon a ajutat la perpetuarea unei stări de război la nivel european care a durat 20 de
ani. Puțini indivizi au avut vreodată un efect atât de mare asupra lumii, asupra economiei,
politicii, tehnologiei, culturii și societății.

Poate că Napoleon nu era un general de geniu total, dar era foarte bun; s-ar putea să nu fi
fost cel mai bun politician din epoca sa, dar a fost deseori superb; poate că nu a fost un
legislator perfect, dar contribuțiile sale au fost extrem de importante. Napoleon și-a folosit
talentele - prin noroc, talent sau forța voinței - să se ridice din haos și apoi să construiască, să
conducă și să distrugă spectaculos un imperiu înainte de a face totul din nou într-un mic
microcosmos un an mai târziu. Fie erou, fie tiran, reverberațiile au fost resimțite în întreaga
Europă timp de un secol.

Fapte minunate și interesante despre Napoleon Bonaparte

1. Napoleon a dominat afacerile europene și globale pentru mai mult de un deceniu, în timp ce
a condus Franța împotriva unei serii de coaliții în războaiele napoleoniene.

2. A câștigat majoritatea războaielor napoleoniene și marea majoritate a luptelor sale,

construind un imperiu mare care guvernează Europa continentală înainte de colapsul său final
în 1815.

3. El a fost considerat unul dintre cei mai mari comandanți din istorie, iar războaiele și
campaniile sale sunt studiate în școli militare din întreaga lume.

4. Moștenirea politică și culturală a lui Napoleon a fost îndreptată ca unul dintre liderii cele
mai celebrate și controversate din istoria omenirii.

5. Sa născut în Corsica într-o familie relativ modestă de origine italiană de la nobilimea

minoră.
6. Când George Washington a murit în 1799, Napoleon a ordonat 10 zile de doliu național în
Franța.

7. Napoleon a cerut o metodă de comunicare care să nu necesite lumină sau sunet. "Writing
Night" a fost elaborat ca un cod militar tactil, dar sa dovedit a fi prea dificil pentru trupele lui
Napoleon să învețe și a fost respins. Scrisoarea de noapte a devenit baza pentru braille.

8. Când Ducele de Wellington a participat la o petrecere la Viena, unii ofițeri francezi s-au
întors de la cuceritorul lui Napoleon. Când o femeie și-a cerut scuze pentru rudetea lor,
Wellington a răspuns: "Am văzut-o înainte, doamnă."

9. În ciuda faptului că Napoleon a divorțat-o pentru a avea un moștenitor, prima sa soție,

Josephine, este strămoșul a 5 dintre actualele case regale din Europa. Napoleon este strămoșul
niciunui.

10. Fratele lui Napoleon, Joseph Bonaparte, a locuit în New Jersey după ce a fost rege al
Spaniei, Sicilia și Napoli. El a trăit vânzând bijuteriile sale și, în cele din urmă, sa mutat
înapoi în Europa unde a murit și a fost îngropat lângă fratele său.

11. El a crezut că tortura ar trebui să fie eliminată, deoarece informațiile obținute de la ea nu

au valoare.

12. Louisiana este singurul stat din SUA care își întemeiază sistemul juridic asupra legislației
franceze elaborate de Napoleon. Studenții din Legea din Louisiana pot alege să studieze fie
legea americană, fie Codul civil Louisiana.

13. Părinții și cunoscuții apropiați l-au numit prin porecla sa, Nabulio.

14. Ca și copil, Napoleon era foarte bun la matematică, dar avea abilități sociale îngrozitoare
și era foarte dominator.

15. Îi plăcea să se înconjoare cu soldați extrem de înalți din Garda de Elite, care ar fi putut
contribui la o scurtă apariție.

16. Încă o zi este ilegală ca oricine să numească un porc Napoleon în Franța. din acest motiv,
dacă citiți cartea Animal Farm în franceză, porcul va fi numit Cesar în loc de Napoleon.

17. Napoleon a fost bătut în șah de către turc, o mașină de șah falsă, care de fapt avea o
persoană care se ascundea în ea.

18. Adesea se îmbrăca în haine sărace și se plimba pe străzile din Paris, punând întrebări
oamenilor. În felul acesta, putea să judece cât de popular a fost.

19. După ce la învins pe Napoleon la Waterloo, Ducele de Wellington a continuat să seducă

două foste amante ale lui Napoleon și a fost prezentată sabia lui Napoleon și un tablou al sorei
sale la sfârșitul războiului. O amantă este citată că a preferat ducele în pat.

20. Napoleon a vorbit întotdeauna în limba franceză cu un accent corsican și nu a învățat

niciodată să scrie francez în mod corespunzător.
21. Locotenentul lui Napoleon, mareșalul Michel Ney, a primit permisiunea de a executa
executarea sa pentru a porni focul. Ney ia spus oamenilor săi: "Așteptați ordinul. Va fi ultima
pentru tine.

22. Napoleon purta otravă în jurul gâtului în caz de înfrângere. Când la folosit în sfârșit în
1814, și-a pierdut puterea și la făcut doar bolnav bolnav.