Referat

DESPOT LUMINAT

Despotismul luminat sau absolutismul luminat a reprezentat un curent de idei și practici

politice specifice mai ales monarhiilor din centrul și din estul Europei, din a doua jumătate a
secolului al XVIII-lea. Acest concept a fost formulat de istoricul german Wilhelm Roscher,
în 1874, fiind încă disputat în rândul specialiștilor. După unii istorici există o simbioză între
formele de guvernare feudale și noile idei ale filosofiei luminilor. Alți specialiști spun că este
un regim autoritar și un spirit modern, care se caracterizează prin tendințe laice(toleranța
religioasă) și printr-o preocupare foarte nouă față de ceea ce numim azi, opinia publică.
Despotismul luminat, se înfățișează oarecum, în funcție de situația concretă în fiecare stat.
Reformarea instituțiilor,îmbunătățirea situației social-economică sunt astfel concepute încât să
nu atenueze două elemente fundamentale ale absolutismului, autoritatea monarhului și puterea
militară. Oricât de „luminați” ar fii monarhii, rămân în primul rând despoți.

Împărăteasa Ecaterina cea Mare sau Ecaterina a II-a a fost fără îndoială femeia care a
influenţat cel mai mult atât istoria, cât şi destinul de mare putere mondială a Rusiei. A fost
controversată şi admirată în egală măsură, cum este de altfel caracteristic marilor personalităţi
istorice. Viaţa şi faptele sale sunt mărturii clare în acest sens, a reuşit să tragă cu forţa Rusia
cea înţepenită în primitivismul feudal şi să o transforme într-o” mare putere a lumii moderne”,
scriau cronicile timpului despre cea care avea să fie aminită de istorie drept cea mai mare şi
mai importantă ţarină de pe tronul Rusiei. Descrisă adesea drept un „despot luminat feminin”,
împărăteasa a rămas în memoria multora şi pentru actele sale umanitare şi generozitatea de
care dădea deseori dovadă. Mulţi istorici asociază imaginea ei cu evenimentele semnificative
şi tentinţele de evidenţiere a Rusiei ca o mare putere emergentă la acea vreme. 
Ecaterina cea Mare, de origine germană, a înţeles că măritişul cu moştenitorul scaunului
Rusiei îi va deschide calea spre o viaţă de vis, aşa că ambiţioasa prinţesă a acceptat planul
familiilor și a rudeniilor. A început să studieze limba şi literatura rusă şi să adune cunoştinţe

1
despre noua ei ţară. În acelaşi timp, ea a început să citească opera unor filosofi ca Voltaire,
Montesquieu şi alţii, pentru care o pregătiseră lecturile ei din literatura franceză.

În timpul domniei sale derulată între anii 1762-1796, împărăteasa Ecaterina a II-a şi-a
asigurat un asemenea grad de putere şi control politic, încât este dificil de găsit un exemplu
similar în întreaga istorie a omenirii. Ea este responsabilă de expansiunea fără precedent a
Rusiei precum şi de îmbunătăţirea administrării ţării în stil occidental.
Ecaterina a reformat treptat Rusia şi a terminat cu calm şi răbdare reformele începute cu forţa
de către Petru cel Mare. A patronat şi sponsorizat puternic artele frumoase şi viaţa culturală
din imperiul său. O adevărată Mecena cu rochie şi sceptru, Ecaterina a sponsorizat şi apariţia
primelor jurnale de satiră şi umor, precum şi teatrele de comedie. Pasionată de călătorii,
împărăteasa nu s-a sfiit să exploreze cele mai îndepărtate ţinuturi ale întinsului său imperiu.
Cu toate că era de neam german şi primise o rigidă educaţie luterană în copilărie, împărăteasa
s-a dovedit a fi o ferventă credincioasă a Bisericii Ortodoxe Ruse, precum şi o apărătoare a
instituţiilor statului rus. Născută cu un pronunţat simţ politic şi diplomatic, împărăteasa s-a
străduit toată viaţa ei să promoveze prietenia şi buna înţelegere reciprocă între familiile rivale
de la curte. Atitudinea sa faţă de reforme a plasat-o în rândul celebrilor „despoţi luminaţi”, o
serie de lideri de stat din secolul al XVIII-lea, care erau influenţaţi de ideile Iluminismului şi
credeau că printr-o conducere înţeleaptă şi raţională puteau asigura prosperitatea propriilor
supuşi. Guvernarea Ecaterinei a fost dublată de o politică care viza creşterea încrederii
oamenilor de rând în stat, precum şi propulsarea Rusiei ca putere cu drepturi egale în Europa.
Ecaterina cea Mare a mai reformat din temelii legislatura Rusiei aducând-o la nivelul legilor
care guvernau celelalte mari puteri europene.

  Interesul Ecaterinei pentru iluminism avea să constituie un aspect important al domniei sale.
De asemenea a acordat o mare atenţie şi implemetării alfabetizării şi educaţiei. Era o femeie
excepţională, foarte inteligentă, poseda un talent natural de a administra şi guverna, însoţit de
un simţ practic remarcabil, avea o energie neobosită şi o voinţă de fier. Situaţia externă  a
determinat-o pe împărăteasă să crească puterea Rusiei profitând de slăbirea de moment a
vecinilor săi, regatul Poloniei şi Imperiul Otoman.
Despotismul luminat a constituit prin excelență o realitate a Europei din a doua jumătate a
secolului al XVIII-lea.