Vai, de la A până la E 

Atâta depărtare e 
Şi de la E până la A 
Tot alfabetul va-ngheţa.  
Şi nu va exista nici cale 
Să lege blândele vocale  
Vocalele împărăteşti  
Care am fost şi care eşti.  
Şi de la A până la A 
E toată nebunia mea 
Şi de la E până la E 
Cum trece viaţa repede. 
Şi A spre E ridică glas,  
Iubito, singură-ai rămas  
Şi E spre A ca-ntr-un deochi  
Ridică negrii, blânzii ochi.  
Mai stai îi spune A lui E 
Nu ai de ce, nu ai de ce  
Mai stai îi spune E lui A 
Mă duc, că se va-ntuneca.  
Şi jos, într-un absurd spital,  
Consoanele au astăzi bal,  
Iubita mea cu E major, 
Acum, nici nu te mai implor  
Iubitul meu, cu a de mână! 
Nimic din noi n-o să rămână  
Şi ne vom stinge-ncet, încet  
în insectar şi-n alfabet.  
Adio, E, frumoasa mea, 
li plânge depărtarea A 
Şi de la A până la E 
Un pod ceţos de ţurţuri e  
Şi de la E până la A 
Consoanele se vor usca  
Şi vai, când strângi pe E cu A  
Polen sonor, înseamnă EA 
Şi E în locul ei se zbate,  
Ea cea mai tristă dintre toate,  
Şi A nu ştie că nici nu-i 
Ea care-a fost motivul lui.  
Adio, E, iubirea mea, 

Semnează trist vocala A.

vezi mai multe poezii de:   Adrian Păunescu

Distribuie: