PIANISTUL Bazat pe memoriile pianistului W.

Szpillmann, filmul este povestea adevarata a unuistralucit pianist polonez, care, datorita originii sale evreiesti, este fortat ca pe timpulocupatiei naziste a Poloniei sa duca o viata de fugar, pentru a scapa de deportare.Pianistul" este o opera desavarsita care te face sa-ti fie rusine ca esti om, dar si sa te bucuri de viata - oricat de naclaita in derizoriu care ti s-a dat.Desi a suferit traume de nedescris, Szpillmann isi descrie calvarul intr-o tonalitate neutra.Aceeasi lipsa de patima este sesizabila si in ecranizarea lui Polanski, care stie sa evitesavant contrastul dintre alb si negru, confruntarea dintre binele absolut si raul absolut.Care, in fond, nici nu exista. Wladyszlaw Szpillmann a fost un stralucit pianist evreu polonez.Cel care il incarneaza, Adrien Brody, ofera un recital de zile mari, mizand peinteriorizare, nuante fine, rafinament in exprimare. Szpillmann provine dintr-o familie deintelectuali evrei exterminati in lagarul Treblinka. Dar, mai intai, facem cunostinta cughettoul varsovian, inconjurat cu ziduri groase si pazite de nazisti. Intimplarile reprodusecu exactitate rece sunt devastatoare.Oameni calcati in picioare si facuti una cu noroiul. Oameni impuscati in cap doar pentruca au intrebat "De ce?". Copii ucisi. Mame innebunite. Handicapati azvarliti de la etaj.Soldati care maninca langa mormanul de cadavre in flacari. Colaborationisti evrei, mairai decat nazistii. Polonezi buni. Polonezi rai. Nazisti odiosi, nazisti sensibili si generosi. Nici Polanski, nici Szpillmann nu privesc cu patima fapte care, in mod normal, starnescdispret sau chiar ura.Mai mult decat atat, e loc chiar si pentru umor (negru). "Intamplare vesela" povestita defratele lui Szpillmann: In ghettou s-a imbolnavit rau de tot un om. A fost chemat doctorulsa-l opereze. De indata ce bolnavul a fost anesteziat, usa a fost sparta de nazistii care i-auimpuscat si pe doctor, si pe pacient. Partea buna a intamplarii: bolnavul n-a simtit cand afost impuscat, fiind sub anestezie.Cu ajutorul unui colaborationist evreu, pianistul reuseste sa scape din convoiul trimis lagazare. Apoi scapa si din ghettou, ajutat de niste prieteni polonezi care il ascund, platindapoi cu viata. Szpillmann devine o vietate haituita dar cu o forta extraordinara de asupravietui. Sechestrat in ruine, se hraneste cu cateva boabe de fasole si un cartof incoltit. Nu mai are apa. E foarte bolnav. Providenta il ajuta, totusi. Prietenii ii aduc de-ale gurii siun medic care il pune pe picioare. Marele artist de alta data este acum un spectru cuaspect de mucenic.Rezistenta incepe sa-i hartuiasca pe nazisti. Szpillmann trebuie sa fuga din nou. Ajunge pe o strada cu case paraginite (extraordinar peisaj!). Mort de frig si de foame, gasesteintr-una din case o conserva de castraveti. Pe cand incerca s-o deschida zgomotos, cuvatraiul, este surprins de un ofiter nazist. Care-i cere dovada ca e pianist. Cu degeteleinclestate de ger, Szpillmann canta dumnezeieste, stiind ca viata lui atarna de asta. Neamtul este atat de impresionat incat nu-l tradeaza, ba, mai mult, ii aduce o paine si iilasa mantaua lui, ca sa nu inghete.Desi in filmul lui Polanski nu exista nici o imagine din lagarele de exterminare,holocaustul este sugerat cu atat mai atroce, cu cat lipsesc comentariile si vaicareala.Atmosfera iadului nazist este redata intr-un mod zguduitor, cu toate mijloacele arteicinematografice. Avem personaje de neuitat, dialoguri concludente, decoruri absolutravasitoare, un story coplesitor si marea muzica, in efluvii generoase ce acopera sireveleaza adevaruri deloc magulitoare pentru specia umana