CURS 1: Noţiuni introductive

Poluarea (Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Mediul

Înconjurător de la Stockholm din 1972): „modificarea
componentelor străine, ca urmare a activităţii omului şi care, în
lumina cunoştinţelor noastre actuale, provoacă prin natura lor, prin
concentraţia în care se găsesc şi prin timpul cât acţionează, efecte
nocive asupra sănătăţii, crează disconfort sau împietează asupra
diferitelor utilizări ale mediului la care acesta putea servi în forma
sa anterioară.”
 CURS 1: Noţiuni introductive

 Poluanţii: elemente ale mediului înconjurător existente

în mod natural sau introduse de către om ca urmare a
activităţii sale. Exist o gamă largă de tipuri de poluanţi în
funcţie de sursa de provenienţă.

 În funcţie de natura factorilor poluanţi există trei tipuri de

poluare: poluare fizică (sonoră, termică, radioactivă
etc), chimică, biologică.
 CURS 1: Noţiuni introductive
Sursele de poluare naturale emit temporar sau continuu
poluanţi a căror acţiune are efect local sau regional:
 incendiile naturale (cenuşă, fum, hidrocarburi
provenite din combustia materialului vegetal);
 vânturile (antrenează la distanţe praf, nisip);
 vulcanii activi (emit pulberi şi gaze);
 apele subterane (acide sau alcaline, surse de
poluare cu efect local);
 schimbările meteorologice bruşte, însoţite de
modificări ale atmosferei.
 CURS 1: Noţiuni introductive

Sursele de poluare artificiale: create de om, manifestă

diversitate corespunzătoare activităţilor umane.

Industria constituie sursa majoră de poluare artificială a

mediului prin numărul de poluanţi şi cantităţile emise,
sursele de poluare industriale fiind diverse.
CURS 1: Noţiuni de ecologie generală

Ecosistemul: complex dinamic de comunităţi de plante,

animale şi microorganisme şi mediul lor lipsit de viaţă, care
interacţionează într-o unitate funcţională, format din:
 mediul fără viaţă compus din substanţe dizolvate şi materii în
suspensie (resurse anorganice) în care trăiesc vieţuitoarele
(biotop),
 mediul viu format din ansamblul de vieţuitoare (organisme vii)
între care există legaturi de interdependenţa (biocenoza).
 CURS 1: Noţiuni introductive
ECOSISTEM = BIOTOP + BIOCENOZĂ
Ecosistemul reprezintă un sistem compus din două subsisteme:
abiotic reprezentat de biotop;
biotic reprezentat de biocenoză.

Caracteristici ale ecosistemului:

omogenitate relativă;
conţinut de resurse necesare vieţii;
capacitate de autoreglare;
structura ierarhizată;
rezultatul unei evoluţii şi procese de adaptare.
 CURS 1: Noţiuni introductive
Ecosistemele se pot împărţi în:
 ecosisteme naturale, structurile şi funcţiile acestora
nefiind influenţate semnificativ de către om
(pajişti, păduri);
 ecosisteme antropice (artificiale) create de către om
sau provenite din ecosistemele naturale puternic
influenţate de către om (culturi agricole, oraşe).
 CURS 1: Noţiuni introductive

Sursele de perturbare a ecosistemelor sunt:

 scăderea continuă a diversităţii biocenozelor în mediile
exploatate de om;
 întreruperea circuitului materiei prin creşterea cantităţii
de deşeuri nebiodegradabile;
 modificarea fluxului de energie, prin utilizarea energiei
date de consumul stocurilor de cărbune şi petrol.
 CURS 1: Noţiuni introductive

PRODUCĂTORI
CO2 de origine PRODUCĂTORI
industrială SECUNDARI
Alimente vegetale şi
C O animale
Îngrăşăminte
pesticide

Deşeuri Consumatori
Bacterii de umani
descompunere
Activităţi
industriale
Reziduuri
nebiodegradabile

Rezervă de
elemente Materiale Combustibil
metalice fosil

Influenţa activităţilor socio-economice asupra circuitelor biochimice – carbon, oxigen

 CURS 1: Noţiuni introductive
Ansamblul de organisme vii şi în care viaţa este posibilă în
permanenţă formează biosfera, societatea umană neputând
exista în afara sistemului biosferei. Aceasta este formată din:
 Litosferă –stratul superficial solid al scoarţei terestre;
 hidrosferă –stratul de apă de pe suprafaţa planetei;
 atmosferă –stratul gazos omogen care înconjoară litosfera
şi hidrosfera.
Principalul factor de degradare al biosferei: poluarea naturală şi/sau
artificială a mediului.
 CURS 1: Noţiuni introductive
Biosfera, păturile superioare ale atmosferei şi litosfera =
ecosfera.
Legile evoluţiei comunităţilor ecologice au la bază principiile
termodinamicii:
energia se transformă dintr-o formă în alta, ea nu se poate
distruge, ceea ce înseamnă că energia totală din univers se
conservă.
toate sistemele evoluează către o stare de echilibru care are
entropia maximă:
∆G= ∆H –T∆S
ecosistemele absorb energie din mediu (∆H>0), iar diminuarea
de energie liberă (∆G) se face pe seama creşterii de entropie
(∆S>0).
 CURS 1: Noţiuni introductive

Biom: grupare de ecosisteme cu fizionomie, structură şi funcţii

asemănătoare, independent de compoziţia lor specifică.
biomul (ecosistemul) acvatic:
 ecosistemele lentice (lacuri naturale, bălţi, mlaştini, lagune, lacuri
artificiale, iazuri);
 ecosistemele lotice (pârâurile, râurile şi fluviile);
 apele subterane (ape de zăcământ, ape geotermale, ape freatice de mică
adâncime etc).
biomul (ecosistemul) terestru:
 tundrele (cu arbuşti, subarbuşti, muşchi etc);
 pădurile (de conifere subarctice şi subalpine, cu frunze căzătoare de
climat temperat etc);
 deşerturile (Sahara, Namib, sud şi nord americane, din Australia şi zonele
temperate);
 savanele (africane, sud asiatice şi australiene).
 CURS 1: Noţiuni introductive
Mediul înconjurător (ambientul) = totalitatea formelor de
materie, energie şi informaţie care înconjoară sistemul
biologic considerat (organism sau comunitate de organisme).
Elementele componente ale mediului constituie factorii
ecologici, care acţionează diferit:
 elimină anumite specii din teritoriile ale căror
caracteristici climatice şi fizico-chimice nu mai
corespund;
 modifică gradele de fecunditate şi de mortalitate ale
diferitelor specii, acţionând asupra ciclurilor de
dezvoltare (migraţia);
 favorizează apariţia modificărilor adaptative: cantitative
(metabolism) şi calitative (climă).
 CURS 1: Noţiuni introductive
 Monitoringul mediului = supravegherea continuă,
evidenţierea schimbărilor în starea mediului şi evaluarea
semnificaţiei ecologice şi a implicaţiilor sociale ale acestor
schimbări urmate de măsuri care se impun.

 Protecţia mediului înconjurător = mijloacele şi

măsurile aplicate pentru păstrarea echilibrului ecologic,
menţinerea şi ameliorarea factorilor naturali, prevenirea
şi combaterea poluării, dezvoltarea valorilor naturale au
ca rezultat.
 CURS 1: Noţiuni introductive
 Impact asupra mediului = orice efect al unei activităţi
umane, direct sau indirect, care produce o schimbare a
sensului de evoluţie sau a calităţii ecosistemului (poate afecta
sănătatea umană, integritatea mediului, patrimoniul cultural
sau condiţiile socio-economice).
 Acord de mediu = reglemetarea prin care sunt stabilite
condiţiile de realizare a unui proiect sau activitate.
 Autorizaţie de mediu = reglementarea tehnico-juridică
prin care sunt stabilite condiţiile şi parametri de funcţionare,
pentru activităţile existente şi pentru cele noi, pe baza
acordului de mediu.
 CURS 1: Noţiuni introductive
Componentele specifice protejării ecosistemelor şi menţinerii
echilibrului ecologic:
legislativă: legi cadru şi specifice, hotărâri de guvern,
ordonanţe, ordine, standarde;
administrativ-instituţională: autorităţi centrale de mediu,
institute specializate (laboratoare acreditate, de cercetare),
organizare de zone şi arii protejate, reţea de monitoring;
educativ-informativă: şcoli, facultăţi de specialitate, expoziţii,
comunicări, sesiuni, conferinţe, informarea populaţiei prin
mass-media;
 CURS 1: Noţiuni introductive
 economico-tehnologică: asigurarea fondurilor de mediu,
introducerea de tehnologii curate, promovarea
acţiunilor de reconstrucţie ecologică, de programe
intersectoriale: energie-mediu, transport-mediu etc;
 socială: iniţiative locale (Ziua Mondială a Apei, a
Mediului), antrenarea populaţiei la analiza unor proiecte
cu impact de mediu;
 cooperare internaţională: semnare şi ratificare de tratate,
înţelegeri protocoale, organizare şi participare la
activităţi comune şi comisii mixte de monitoring şi
cercetare, simpozioane internaţionale pentru acces la
informaţia de mediu.
 CURS 1: Noţiuni introductive
 Monitoringul de mediu:
 CURS 1: Noţiuni introductive

 Pentru a evalua starea mediului şi a pronostica eventualele

schimbări ce ar putea interveni este indicat de a releva
subsisteme de supraveghere a sectorului abiotic al biosferei
(monitoring geofizic) precum şi a celui biotic (monitoring
biologic).
 Se obtin astfel informaţii privind gradul de poluare,
turbiditatea atmosferei, alte caracteristici meteorologice şi
hidrologice.
 O atenţie deosebita trebuie acordată transferului de
substanţe poluante dintr-un mediu în altul.
CURS 1: Noţiuni introductive
 CURS 1: Noţiuni introductive

 Sunt luate sub observare atât modificările antropogene cât şi

cele fenomenologice, naturale, fapt necesar evaluării
componenţei antropogene a schimbărilor aflate sub control.
Impactul antropogen se suprapune, de regulă, modificărilor
naturale şi o eventuală separare a acestora nu reuşeşte
întotdeauna.
 Sistemul de monitorizare cuprinde 3 niveluri: primul vizează
starea sanitară şi toxicologică, al doilea pe cea ecologică şi cel
de-al treilea nivel se referă la biosferă în ansamblu.
 CURS 1: Noţiuni introductive
 Monitoringul stării sanitare şi toxicologice vizează gradul
de poluare cu substanţe nocive a obiectelor naturale,
impactul acestor poluanţi asupra omului, al regnului animal
şi vegetal, prezenţa în mediul ambiant a alergenilor, a
microorganismelor patogene, a pulberilor etc., conţinutul în
atmosferă a oxizilor de azot şi sulf, conţinutul oxidului de
carbon, de metale grele, calitatea obiectelor acvatice, gradul
de poluare a acestora cu substanţe organice, produse
petroliere şi săruri minerale.
 CURS 1: Noţiuni introductive

 Monitoringul ecologic îşi propune efectuarea de

observaţii asupra modificărilor ce au loc în sistemele
ecologice (biogeocenoze), complexurilor naturale,
productivităţii lor, precum şi asupra dinamicii
rezervelor de minerale utile, resurselor acvatice,
terestre şi vegetale.
 Întrucat natura este un tot unitar şi indivizibil care nu
poate fi dezmembrat în constituente vii şi nevii decat
în mod convenţional, monitoringul ecologic are
menirea de a-l îmbina pe cel geofizic cu cel biologic,
asumandu-şi sarcina de a detecta, în ecosisteme
modificări cu caracter antropogen (pe fundalul
fluctuaţiilor naturale).
 CURS 1: Noţiuni introductive
 Monitoringul biosferei cuprinde observaţii asupra
modificărilor globale ce se desfăşoară pe fondul
naturii: gradul de radiaţie, prezenţa în atmosferă a
CO2, O3, gradul de prăfuire, circulaţia termică,
schimbul de gaze dintre ocean şi învelişul de aer al
pamantului, migraţia mondială a păsărilor, animalelor
plantelor şi insectelor, modificările meteorologice şi
climatice de pe planeta.
CURS 1: Noţiuni introductive
 CURS 1: Noţiuni introductive

Modele de control a substanţelor poluante din mediul

ambiant

 Schema generală a sistemului de control cuprinde

următoarele etape:
 1. Colectarea probelor
 2. Prelucrarea probelor cu scopul conservării parametrului ce urmează a
fi măsurat şi transportarea lor ulterioară
 3. Păstrarea şi pregătirea probei pentru analiză
 4. Măsurarea parametrului aflat sub control
 5. Prelucrarea şi obţinerea rezultatelor
CURS 1: Noţiuni introductive