IMPERIUL FRANCEZ A

LUI NAPOLEON
BONAPARTE
(reformele cultului civil)

Babota Răzvan Mihai,

Pop Denis Florin,
Iusco Vlad Petru
clasa a X-a „B”
 Imperiul a luat ființă în
momentul în care Napoleon s-a
proclamat împărat al Franței la 18
mai 1804, fiind încoronat pe 2
decembrie în același an în
catedrala Notre Dame din Paris.
A fost un lider militar și
împărat francez care a cucerit o
mare parte din Europa la
începutul secolului al XIX-lea.
Născut pe insula Corsica,
Napoleon a urcat rapid în
rândurile armatei în timpul
Revoluției Franceze (1789-1799).
 Generalul de artilerie Napoleon
Bonaparte a luat-o de soţie pe
Joséphine care avea un trecut
turbulent. Născută Marie Joseph
Tascher, în 1763, în insula Martinica,
fusese căsătorită la 16 ani cu
vicontele Alexandre de
Beauharnais, care şi-a găsit,
ulterior, sfârşitul sub ghilotină.
Joséphine rămăsese, astfel, văduvă
cu doi copii.
Divorţul va surveni în 1809,
motivul fiind sterilitatea Joséphinei.
CONVOCAREA STĂRII GENERALE
Declaraţia Drepturilor Omului şi ale Cetăţeanului
Efectele politice ale războaielor napoleoniene

 introducerea codului civil napoleonian pe tot

continentul i-a făcut pe oameni egali în fața
legilor și a legalizat divorțul;
 în cele mai multe țări europene, adoptarea
ideilor Revoluției franceze (democrație, egalitate
în fața legii, abolirea privilegiilor, etc.);
 apare o mișcare nouă cu o putere în continuă
creștere: naționalismul;
 italienii au dorit și ei, după modelul francez, să
devină o națiune unită și independentă;
 Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei a ajuns
să fie una dintre cele mai puternice țări de pe
glob;
 Napoleon Bonaparte avea să instituie
Consulatul și mai târziu Imperiul,
stabilind scena pentru așa-numitele
războaie napoleoniene.
 După ce, în 1805, armata britanică a
distrus puterea navală franceză,
Bonaparte a obținut o primă mare
victorie la Austerlitz, în decembrie
1805, împotriva armatei austriece.
 Bătălia de la Leipzig din octombrie 1813, în urma
căreia armata franceză a fost înfrântă de forţele
coaliţiei formate din Rusia, Prusia şi Austria, iar
Bonaparte a fost nevoit să abdice la Fontainebleau.
A fost exilat în micuța insulă Elba din Marea
Mediterană. Exilul a durat doar trei sute de zile pentru
că Napoleon a evadat și s-a reinstalat pe tronul
Franței în martie 1815.
A doua sa domnie a durat numai 100 de zile
pentru că marile puteri europene au format cea de-a
șaptea Coaliţie antifranceză (Rusia, Anglia, Austria,
Prusia).
La 18 iunie 1815 a avut loc celebra bătălie de la
Waterloo în care armata comandată de Napoleon I-a
fost înfrântă de armata anglo-prusacă ce-i avea în
frunte pe Wellington şi Blücher.
Napoleon a fost nevoit să abdice pentru a doua
oară și să se predea. A fost trimis din nou în exil, de
această dată pe insula Sf. Helena, unde avea să
moară la doar 51 de ani, în condiţii neclare.
Au fost avansate trei ipoteze: eroare medicală,
cancer la stomac și otrăvire cu arsenic.
Bibliografie
• Barnea Alexandru, Istorie manual pentru clasa a X-a, Ed. Corint, București ,
2005;
• Câmpean George, Concordatele franceze;
• Paraschiv N, Cristea N., Sinteze pentru istorie, clas aX-a, Ed. All Educațional,
București, 2008;
• 100 de personalități, oameni care au schimbat destinul lumii, nr18, Napoleon
Bonaparte, ed. Deagostini, București, 2007.
• https://www.history.com/topics/european-history/napoleon
• https://www.libertatea.ro/lifestyle/cine-a-fost-napoleon-bonaparte-4380354