Napoleon, Franța și Europa

I. A fost Napoleon "Fiul Revoluției Franceze" sau ucigașul ei?

Napoleon Bonaparte, cunoscut și sub numele de Napoleon I, a fost un lider militar francez care a
cucerit cea mai mare parte a Europei la începutul secolului al XIX-lea. În timpul domniei sale ca
împărat, el a purtat război împotriva diferitelor coaliții europene înainte de a fi exilat de către
concetățenii săi. Conducerea sa a format o societate franceză, o cultură, o economie și o
tehnologie.
 REVOLUȚIA BONAPARTISTĂ (1799 - 1815)
Când Prima Republică a fost înlăturată de Napoleon, lovitura sa de stat nu a marcat
și sfârșitul revoluției, ci doar trecerea la a treia fază: cea imperială. Napoleon nu a trebuit
decât să se inspire din ideile Iluminismului francez. Inițial, războaiele napoleoniene au
perpetuat conflictul ideologic între Franța revoluționară și Europa monarhică. La un
moment dat, ambițiile lui Napoleon însuși au devenit principala lor cauză.

Epoca napoleoniană cuprinde două perioade:

 Consulatul (1799-1804), cinci ani atipici, în care a predominat pacea;

 Imperiul (1804-1815), Napoleon I - Împăratul francezilor.

Întors din Egipt , Napoleon este primit cu entuziasm de poporul francez. Profitând de această
popularitate, el a răsturnat Directoratul și a impus dictatura personală în noiembrie anul 1799. Prin
acest act, burghezia și-a consolidat puterea și au fost salvate cuceririle revoluției franceze. Noua formă
de conducere s-a numit consulat, în fruntea căreia se găsea Primul Consul (Bonaparte). În 1800, el și-a
condus armata în Italia, unde a învins pe austrieci in lupta de la Marengo și a adus Italia sub control
francez. Napoleon a refăcut armonia dintre francezi și romano-catolici și a îmbunătățit condițiile în
Franța prin reorganizarea educației, înființarea Băncii Franței și reformarea sistemului juridic al
Franței prin introducerea Codului Napoleonic. În 1802, Franța a încheiat cu Anglia pacea de la
Amiens (pacea perpetuă), prin care se producea un schimb de posesiuni: Franța renunța la Egipt, iar
Anglia la teritoriile cucerite în timpul războaielor anterioare.

Deși în 1805, armata britanică a distrus puterea navală franceză, Napoleon a reușit să învingă
Austria și Rusia în bătălia de la Austerlitz și, în 1806, forțele sale au distrus armata prusacă. În iunie
1807, liderul rus Alexandru I a făcut pace în Tilsit, făcându-i lui Napoleon libertatea de a-și reorganiza
Europa de Vest și Europa centrală dupa bunul plac. În încercarea de a răni Anglia, a introdus Sistemul
Continental, care a blocat porturile continentale europene din comerțul britanic, frustrând majoritatea
puterilor europene. Țările aliate au învins armata lui Napoleon la bătălia de la Leipzig în octombrie
1813, iar Napoleon a fost exilat în Elba, o insulă mică. A rămas acolo doar trei sute de zile înainte de a
scăpa în Franța și de a restabili puterea. În 1815, puterile europene s-au unit pentru a se opune
regimului lui Napoleon în bătălia de la Waterloo.

II. Relația Franței napoleoniene cu Anglia, Austria, Rusia și Spania

Pivotul principal al relatiilor internationale il constituie lupta dintre Anglia si Franta pentru suprematie
coloniala si comerciala . Succesul partial pe care diplomatia franceza l-a obtinut sprijinind lupta

https://ro.wikipedia.org/wiki/Revolu%C8%9Bia_francez%C4%83#Societatea_francez%C4%83
https://www.storyboardthat.com/ro/biography/napoleon-bonaparte
https://www.storyboardthat.com/ro/biography/napoleon-bonaparte Page 1
,,Istoria lumii din preistorie pana astaza” de Imanuel Geniss
pentru independenta a coloniilor americane (1776-l783), a fost anulat de o politica ulterioara
defectuoasa. Prin tratatul comercial semnat cu Anglia in 1786, Franta a inlesnit patrunderea masiva a
fabricatelor engleze pe piata sa, ruinandu-si astfel propria industrie, iar in 1787 a abandonat pur si
simplu Olanda, cu care se aliase in 1785 impotriva Prusiei si Angliei.

La inceputul anului 1789, ministrul afacerilor straine, contele de Montmorin i-a prezentat lui
Ludovic al XVI-lea un raport in care situatia politica a Frantei era schitata astfel: Olanda ne-a
scapat, Danemarca apartine Rusiei, Suedia nu merita increderea noastra; de altfel ea nu ne poate fi
de folos pe continent decat intr-o foarte mica masura. Prusia s-a incurcat cu Anglia si a devenit
dusmana noastra. Imperiul nu este decat o alcatuire de piese fara legaturi intre ele; de altfel
principalii sai membri sunt aliati cu Prusia. Nu ramane altceva decat imperiul Rusiei si alianta lui
pe care noi am cautat-o .

Dupa celebra declaratie de la 27 martie 1796 Bonaparte patrunzand prin sud in valea fluviului Po
obtine o serie de victorii fulgeratoare impotriva armatelor sarde si austriece. Speriata de succesul
lui Bonaparte, Austria a fost obligata sa-si retraga o mare parte din trupele de la Rin pentru a stavili
ofensiva franceza. Dupa moartea lui Hoche si zdrobirea flotei olandeze la Camperdow, de catre
englezi, Directoratul s-a gandit sa incredinteze comanda armatei din nord lui Bonaparte. Anglia era
bine aparata din punct de vedere strategic de pozitia sa insulara, iar flota ei militara era imbatabila.
Bonaparte nu a renuntat definitiv la gandul de a ataca Anglia, dar daca ea nu putea fi atacata direct,
putea fi lovita in colonii.

In politica externa, primul consul a mostenit de la Directorat o situatie critica. De aceea, in 1800
Napoleon forteaza Alpii prin pasul Saint-Bernard (mai 1800) si printr-o ofensiva vijelioasa
zdrobeste pe austrieci la Marengo (14 iunie). Intre timp relatiile franco-ruse se imbunatatisera
simtitor. Nemultumit de colaborarea militara cu austriecii, care purtau vina celor mai multe infrangeri,
tarul Pavel I s-a hotarat sa nu se mai lupte. De altfel il irita si refuzul Angliei de a restitui Malta
Cavalerilor Ioaniti. Informat despre noua atitudine a tarului, Bonaparte a cautat sa-i castige simpatia
prin repatrierea celor 7000 de prizonieri rusi aflati in Franta si prin declaratii pacifice Dupa disparitia
tarului Pavel I relatiile franco-ruse au ramas inca multa vreme destul de cordiale.

Alcatuirea celei de-a treia coalitii antifranceze l-a surprins pe imparatul Napoleon asteptand pentru
a debarca in Anglia. Printr-un efort urias si cu o repeziciune incredibila el a aruncat "marea armata"
impotriva Austriei. La 2 decembrie 1805, ziua aniversarii incoronarii sale, imparatul castiga la
Austerlitz una dintre cele mai stralucite victorii ale sale. Rusii si austriecii au pierdut pe campul de
lupta mai mult de 15.000 de morti si raniti, la care se adaugau si 30.000 de prizonieri si numai buna
credinta a maresalului Davout l-a scutit pe Alexandru I de umilinta captivitatii.

Prin infrangerea Austriei si Rusiei, Anglia a ramas singura pe continent. Victoria navala de la
Trafalgar (21 octombrie 1805) asupra flotelor reunite franco-spaniole n-a ameliorat situatia de pe
continent. In acest moment s-a produs insa o schimbare brusca in atitudinea Prusiei, care in ciuda
tratatului cu Franta, Friederich-Wilhelm al II-lea adreseaza Frantei un ultimatum ca sa-si retraga
armatele dincolo de Rin. Infrangerea Prusiei a facut din Napoleon stapanul incontestabil al intregii
Germanii.
Prin tratatul de la Fontainebleu (27 octombrie 1807) Napoleon va imparti cu Spania regatul
Portugaliei, ca sa-si extinda controlul asupra blocadei. Dar vrand sa-si asigure comunicatiile cu
noua achizitie, a fost nevoit sa ocupe si o parte din Spania, ceea ce a provocat abdicarea lui Carol
al IV-lea .

https://ro.wikipedia.org/wiki/Revolu%C8%9Bia_francez%C4%83#Societatea_francez%C4%83
https://www.storyboardthat.com/ro/biography/napoleon-bonaparte
https://www.storyboardthat.com/ro/biography/napoleon-bonaparte Page 2
,,Istoria lumii din preistorie pana astaza” de Imanuel Geniss