CIVILIZAȚIA CELȚILOR

Proiect realizat de Costea Răzvan si Ghercă Paul

 Cuprins
1.Informații generale
2.Diviziuni
3.Religia
4.Celții din Transilvania
5.Bibliografia
 1.Informații generale
Celții au fost grupuri de triburi antice care foloseau una
dintre limbile celtice (care formează o ramură a limbilor
indo-europene). În decursul ultimelor cinci secole î.Hr.
celții s-au răspândit în toată Europa Centrală. Astfel, există
urme arheologice de așezări celte din secolul al III-lea
î.Hr. și în spațiul carpato-dunărean, de exemplu
în România, în Transilvania la Fântânele, Oradea,
Ciumești, Silivaș, Apahida,dar și în Peninsula
Iberică,Insulele Britanice,nordul
Italiei,Anatolia(Turcia),Franța,Cehia și în sudul Gemaniei.
 2.Diviziuni
În funcțiie de zonele geografice celții se împart
în :
a)celtiberi (în Peninsula Iberică)
b)britani (în Insulele Britanice)
c)gali (pe teritoriile actuale ale Franței , Cehiei și
în sudul Germaniei)
d)galați (în Anatolia)
e)golasseci (în nordul Italiei).
 2.a)Celtibari
 Regiunea pe care o colonizeazã se aflã în centrul
şi în vestul Spaniei de azi, dar nu şi în pãrţile sud-
estice sau pe coastele Mediteranei. Unul dintre
cele mai importante triburi celtiberice era cel al
aravacilor, care îşi stabilesc capitala la Numantia.
Oraşul beneficiazã de ziduri groase de şase metri
şi adãposteşte mai bine de 8000 de locuitori.
LOCUINȚĂ A TRIBURILOR CELTIBERE
 2.b)Britani
Britonii au fost un trib celtic, care a format populația principalǎ
a Marii Britanii din secolul al VIII-lea î.Hr. pânǎ în secolul al V-lea.
Înainte de cucerirea romană au trăit preponderent într-un sistem
comunal tribal. Opunându-se romanizǎrii, britonii de multe ori se
răzvrăteau împotriva romanilor. Între secolele V-VI are loc
invazia anglo-saxonă a Marii Britanii. În urma acestei invazii,
dintre supraviețuitori, mai mulți britoni s-au amestecat cu nou-
sosiții, iar restul au migrat spre Țara Galilor,Scoția,Cornwall și
peninsula  Armorica (Bretania franceză). Numărul probabil al
britonilor la începutul cuceririi a fost de 2 milioane, pe când
numărul invadatorilor era de numai 200 de mii.
Marea Britanie în a doua jumǎtate
a secolului al V-lea - între
sfârșitul dominației romane și
cucerirea anglo-saxonǎ   
   Teritoriu preponderent Briton
     Teritoriu preponderent Galic
     Teritoriu preponderent Pict
 2.c)Gali
Strămoșii francezilor au fost galii. Aceștia se ocupau cu agricultura și cresterea animalelor. Erau vestiți pentru armele, uneltele și podoabele făcute de ei. Le plăcea curățenia
(potrivit lui Pliniu cel Batrân, ei au fost primii utilizatori de săpun în Europa occidentală). Locuințele lor erau mai ales de formă rotundă, construite din lemn și acoperite cu
stuf. Galii purtau pantaloni făcuți din diverse materiale. Obișnuiau să se împodobească cu brățări și fibule. Realizau lucrări artistice, cum ar fi minunate bijuterii, sculpturi
etc. Erau războinici faimoși; în anii 400 î.Hr., ei cuceriseră Roma.
Așezare
-în Europa de Vest, pe teritoriul Franței de azi;
-patria lor, Galia, era numită și "țara pădurilor" (erau foarte multe păduri în această țară);
Ocupații
agricultura și creșterea animalelor;
-galii erau buni meșteșugari, cunoșteau roata olarului și prelucrarea fierului (în această privință geto-dacii au luat exemplu de la gali);
-făceau comerț în toată Europa și în regiuni mai îndepărtate;
-uneltele, armele și podoabele lor erau cunoscute și bine apreciate;
Locuințe
-colibe de lemn acoperite cu paie;
-lângă casă aveau locuri speciale pentru animale;
Îmbrăcăminte
-foloseau țesături din lână și in;
-bărbații purtau pantaloni largi legați cu o centură, iar femeile rochii lungi prinse la mijloc;
-peste o tunică (îmbrăcăminte închisă până la gât) purtau o manta mai lungă din lână;
-îmbrăcămintea era frumos vopsită cu ajutorul plantelor;
-în picioare purtau opinci din piele, asemănătoare țăranilor români de altădată;
Obiceuri
-galii erau fără frică, uneori se duceau la luptă fără îmbrăcăminte sau obiecte de protecție, dorind să își arate astfel curajul;
-mai târziu și-au confecționat îmbrăcăminte de protecție pentru corp și coifuri pentru protecția capului;
-trăiau organizați în familii și triburi conduse de un șef care era numit pe timp de un an;
-la tinerii războinici exista obiceiul să poarte barbă și plete cel puțin până la înfrângerea primului dușman;
-erau preocupați mult și de curățenia corpului;
Căpetenie a galilor in fața imparatului roman Caeser
 3.Religia
În urma războaielor duse împotriva celților , Caesar menţiona în amintirile sale cu nume romane
următoarele divinităţi celtice: Teutates (Mercur), Belenos (Apollo), Esus (Marte), Taranis (Jupiter). Zeiţa
înţelepciunii, corespondentă Minervei, a rămas necunoscută ca nume. Iată cum scrie Caesar despre zeii
celţilor: „Cel mai mult îl cinstesc pe zeul Mercur (Teutates, n.n.): idolii săi sunt cei mai numeroşi; pe el îl
socotesc descoperitorul tuturor meşteşugurilor, călăuza tuturor drumurilor şi a călătoriilor, pe el îl cred cel
mai puternic îndobândirea câştigurilor şi în negoţ. După el îl cinstesc pe Apollo (Belenos, n.n.), pe Marte
(Esus), pe Jupiter (Taranis) şi pe Minerva. Despre aceştia cred cam aceleaşi lu­cruri ca şi celelalte popoare: că
Apollo vindecă bolile, că Minerva transmite cunoştinţe primordiale despre lucrări şi meşteşuguri, că Jupiter
ţine stăpînirea împărăţiei cereşti, că Marte cârmuieşte războaiele. Lui îi consacră de obicei, atunci când
hotărăsc să înceapă lupta, prada pe care o vor lua în război; dacă biruie, îi jertfesc prada vie, iar restul e
îngrămădit într-un singur loc.
 Celţii erau învăţaţi de druizi să creadă puternic în continuarea vieţii dincolo de moarte. Această credinţă era
atât de viguroasă şi convingătoare încât celţii împrumutau bani în viaţa de aici, pentru a fi rambursaţi în viaţa
viitoare.
          Viaţa de dincolo se afla undeva spre apus, sub pământ sau în „Ţara de sub valuri”, „Ţara tinereţii” sau
„Ţara Fericirii”. Aici, pe tărâmul fericirii veşnice, solul fertil şi natura abundentă şi darnică ofereau plăceri de
nedescris. Toţi câţi pătrundeau aici se îndulceau de muzică, ospeţe, dragoste şi întreceri în luptă. Cine se
rănea azi într-o luptă, mâine era cu totul vindecat de rănile primite, iar cei răpuşi reveneau la viaţă.
Îndeosebi eroii erau chemaţi să petreacă aici cu zeii şi să-i ajute în isprăvile lor extraordinare.
           Exista însă şi un tărâm al temerii şi al plângerii, ca de exemplu Ysbaddaden sau împărăţia lui Scathach.
Teutates(zeul Marte)
 4.Celții în Transilvania
Celţii ajung în spaţiul carpato-danubiano-pontic aproximativ în anul 300 î. Hr. În procesul lor de migrare, celţii au
urmat două rute, una de-a lungul Dunării, iar cealaltă de-a lungul munţilor Carpaţi. Prin urmare, ei se apropie de Dacia
din două părţi şi se aşează la marginile acesteia, iar unele populaţii, cum ar fi anarţii şi britolagii, pătrund chiar în
interiorul Daciei.
În sud-vestul Daciei se vor aşeza scordiscii, care vor întemeia oraşul Singidunum, Belgradul de azi. Terminaţia
numelor în -dunum este specific de origine celtă şi s-a păstrat în unele localităţi franceze precum Verdun, Chateaudun
etc. În nordul Moldovei se vor aşeza tauriscii, inclusiv în Galiţia, şi ei vor întemeia
oraşele Carrodunum, Maetonium, Vibantavarium şi Eractum.
În Bucegi se stabileşte tribul britolagilor, având ca centru mai important aşezarea numită Aliobrix, iar pe malul
dobrogean al Dunării, pe locul Isaccei de azi, Noviodunum.
În Transilvania s-au aşezat anarţii între Tisa şi Someş, iar în estul Munteniei cotensii, până la hotarul cu Moldova.
Celţii au fost însoţiţi în migraţia lor şi de alte neamuri, ca de exemplu bastarnii de origine germanică, care se vor stabili la
nord de Nistru şi care vor da multă bătaie de cap dacilor.
Stăpânirea celţilor a durat cam două sute de ani, timp în care dacii au dus lupte împotriva lor şi a aliaţilor lor
bastarni, după cum în unele momente se pare că dacii le-au fost aliaţi împotriva altora. Oricum, nu se cunosc prea multe
date certe despre această epocă. O referinţă aminteşte pe regele dac Oroles care şi-a pedepsit luptătorii pentru că nu
luptaseră bine împotriva bastarnilor. Drept pedeapsă luptătorii daci au fost puşi să facă muncile femeilor lor şi să doarmă
cu picioarele pe căpătâi, până când şi-au spălat ruşinea într-o altă luptă.
În secolul al II-lea î. Hr. are loc în Peninsula Balcanică începutul cuceririi romane, iar dacii vor lupta împotriva
romanilor aliaţi cu celţii şi ilirii. În urma acestor lupte prelungite, puterea celţilor va scădea din ce în ce mai mult, până
când nu va mai putea domina spaţiul dacic, ieşind astfel din istorie din această parte de lume.
Coif celt găsit în Transilvania
 5.Bibliografia
https://ro.wikipedia.org/wiki/Cel%C8%9Bi
https://ro.wikipedia.org/wiki/Celtiberi
https://ro.wikipedia.org/wiki/Britoni
https://ro.wikipedia.org/wiki/Gali
https://biblioteca.regielive.ro/licente/religie/cultura-si-civilizatia-celtilor-304492.html
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/cine-erau-celtiberii
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Cel%C5%A3i
 2.Mama și tata

Marcelino
VDP
Bucale
Șordobâl
Gagicanuare
4 Degete
Mâl
Broscoi
Jesus
Moise
Sandukan

1.Blindații retardați
Mulțumiri speciale

prof. Furtună Cezar