TEMA FAMILIEI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ

17 MAI 2021 BIBLIOTECA PUBLICĂ „MIHAI SADOVEANU” LASĂ UN COMENTARIU

Toate familiile fericite seamănă una cu alta. Fiecare familie nefericită e nefericită în felul ei.
L.N. Tolstoi „Ana Carenina”
Familia este o temă foarte importantă a literaturii române dar și universale. Este o temă a
identității. Autorii români, prin operele lor, înfățișează familia în diferite ipostaze ale trecutului și
prezentului. Fiecare familie este ca un fundal, un cadru de desfășurare a evenimentelor. În
povestiri, nuvele sau romane, personajele au întotdeauna în spatele lor o familie, un trecut care să
le dezvăluie originile.

În literatură, familia este o temă cu o arie de propagare pe atât de vastă pe cât de diversă este
modalitatea de evidențiere a ei; ea reprezintă o preferință a scriitorilor, indiferent de epoca sau
curentul în care au fost integrați, dar este specifică curentului realismului. Această temă pune în
lumină relațiile dintre membrii familiei dar și diferite mentalități. Dacă familia tradițională avea
un set de reguli nescrise, dar riguroase, evidențiind devotamentul soților și respectul copiilor
pentru părinți, tipul familiei patriarhale, în familia modernă, se prezintă ideea de îndepărtarea de la
normele tradiționale, câștigarea unei oarecare independențe sau conflictul dintre generații.

În antiteză cu lumea rurală a lui Preda, Creangă tinde către o evocare nostalgică a copilăriei și,
implicit a familiei din Humulești, prin romanul autobiografic „Amintiri din copilărie”. Acesta
surprinde unitatea în familia lui Nică: tatăl – Ștefan a Petrei-, mama – Smaranda-, și cei șapte
copii, dintre care sunt amintiți viitorul Ion Creangă și Zahei. Spre deosebire de Ilie, Ștefan a Petrei
este tipul tatălui autoritar, stâlp al casei, protector, gospodar, conservator, pragmatic, dar și
indulgent cu odraslele sale iar relațiile familiale sunt bazate pe afectivitate, respect reciproc,
atmosfera creată este una plăcută, în care copiii sunt educați corect și se dezvoltă armonios. Ion
Creangă zugravește o lume în care familia apare ca spațiu afectiv și protector.

În viziunea lui Slavici, Mara reprezintă prototipul femeii puternice, asemenea Victoriei Lipan din
romanul „Baltagul” de M. Sadoveanu. Spre deosebire de alte romane, acesta pune la baza familiei
– iubirea. După mai bine de două decenii de convieţuire, Vitoria Lipan îşi iubea bărbatul ca în
tinereţe şi recunoştea asta cu ruşine, căci, după legile nescrise, vârsta iubirii trecuse, de vreme ce
aveau copii mari, aflaţi ei înşişi în pragul căsătoriei. Dragostea ei de douăzeci şi mai bine de ani
nu a fost lipsită de furtuni, pentru că Nechifor era petrecăreţ şi nestatornic uneori, ceea ce stârnea
gelozia aprigă a Vitoriei. Bărbatul reacţiona din când în când la îndârjirea nevestei sale, încercând
să-i scoată unii din demonii care o stăpâneau, dar muierea îndura fără să crâcnească puterea
omului ei şi rămânea neînduplecată, cu dracii pe care îi avea.

Vitoria Lipan își crește copii în spiritul respectării tradițiilor. Ea dezvoltă în Gheorghiţă un demn
urmaş al tatălui dispărut prematur, conducându-l pe un traseu de iniţiere. Tânărul, cu mama lângă
el şi cu imaginea tatălui în faţa sa, parcurge un drum în care învaţă despre forţa iubirii, despre
sensul dreptăţii şi despre valoarea datoriei. În privința educației Minodorei, Vitoria se dovedește o
păstrătoare a tradițiilor arhaice: „Îţi arăt eu coc, valţ şi bluză, ardă-te para focului să te ardă! Nici
eu, nici bunică-ta, nici bunică-mea n-am ştiut de acestea – şi-n legea noastră trebuie să trăieşti şi
tu”.
Romanul „Ion” a lui Lviu Rebreanu este o monografie a satului ardelenesc de la ]nceputul
secolului XX și urmărește destinele mai multor familii din satul Pripas ca: familia lui Ion Pop al
Glanetașului, familia învățătorului Herdelea, familia Baciu, familia Bulbuc, și familia Floricăi
Oprea. Astfel, aceste familii sunt statificate pe plan social în țărani bogații, cu mult pământ
(Baciu, Bulbuc) și țărani săraci, fără pământ (Ion, Florica). Tema familiei este prezentată prin
tehnica contrapunctului, ilustrând, prin comparație, și familiile de intelectuali, precum familia
învățătorului Zaharia Herdelea.

Ion Pop al Glanetașului este un personaj ce capătă caracter de simbol pentru că ilustrează
concepția potrivit căreia țăranul este catalogat, în lumea satului, în funcție de cât pământ deține. El
trebuie să aleagă între glasul pământului, reprezentat de Ana cea bogată dar urâțică a lui Vasile
Baciu, și glasul iubirii, reprezentat de Florica cea frumoasă dar care scăpătase.

Paul Georgescu, în prefața romanului „Ion” din 1967, afirma: „ Prin căsătoria cu Ana, Ion vrea să
obţină pământ. E un ideal mai înalt care reprezintă mai multa decât înavuţirea. Pentru Ion,
pământul însemna şi situaţie socială, demnitate umană, posibilitatea de a munci cu folos… El
încearcă să depăşească starea de mizerie, de inferioritate socială şi morală în care e ţinut…
Ţăranului sărac îi era interzis, practic, orice acces la altă situaţie socială… El nu se poate afirma în
limitele rigide ale colectivităţii sale…”

Căsătoria din motive financiare se regăsește și în familia Herdelea, Laura îndrăgostită de Aurel se
căsătorește cu Pintea, care nu-i pretinde zestre, dar, spre deosebire de Ion, căsnicia Laurei va fi
una reușită, ea ajungând să-și iubească soțul.

În concluzie, tema familiei este una dintre temele recurente și cele mai importante din literatura
română, regăsindu-se în operele foarte multor scriitori, care încearcă să o înfățișeze sub diferite
forme, fie ele tradiționale sau moderne, și care nu își va pirde nicicând din strălucire, atâta timp
cât scriitorul va încerca să țină pasul cu vremurile, înfățișând o lume veridică.
Familia și valorile familiei ocupă locul principal în viața unei persoane, deoarece printre oamenii
apropiați și dragi are loc formarea personalității, insuflând astfel de calități precum bunătatea,
munca grea, responsabilitatea, patriotismul, dragostea pentru aproapele și compasiunea. . Dacă în
familie domnește o atmosferă de iubire, înțelegere reciprocă și respect, iar părinții îi învață pe
copii să muncească și să fie responsabili, atunci cresc indivizi armonios dezvoltati, gata să lucreze
pentru binele societății și al oamenilor, capabili de milă și compasiune.
Familia ocupă un loc important în viața fiecărei persoane. Ea este cea care oferă sprijin în orice
situație dificilă. Aproape de cei dragi, o persoană învață dragostea, încrederea și respectul. Cred că
aceste valori ale familiei definesc apoi pe toată lumea ca persoană. Și, de asemenea, într-o familie
adevărată, oamenii sunt apropiați nu numai prin sânge, ci și prin spirit. În ficțiune există multe
exemple de valori familiale, descrieri ale locului pe care îl ocupă în viața unei persoane. Să ne
uităm la lucrări specifice.

Cred că familia este cel mai important lucru din viața unei persoane, deoarece părinții sunt primii
oameni pe care îi vedem imediat după naștere. Ei ne educă, ne prezintă lumea din jurul nostru, ne
spun ce este important și valoros și cu aceste cunoștințe ne trăim toată viața. Dacă o persoană are
valorile potrivite în familia sa, va aduce lumină și bunătate lumii.

n concluzie, aș vrea să spun că este foarte important ca fiecare familie să aibă valorile potrivite.
Dacă unui copil este crescut cu dragoste și bunătate din copilărie și i se spune cât de important
este să ai grijă de ceilalți, el va crește pentru a deveni o persoană bună.

Ce rol joacă familia în viața unei persoane și cum îi influențează valorile înrădăcinate în copilărie
caracterul și destinul viitor? . Eu cred că familia este un sprijin moral care nu permite să renunți în
fața dificultăților; este acea lumină dătătoare de viață care ghidează pașii unei persoane în direcția
virtuților și nu permite să se abată de la adevărata cale. . Familia pune baze spirituale în suflet,
insuflă calități morale și determină vectorul acțiunilor unei persoane: săvârșite în conformitate cu
conștiința sau contrar acesteia. Soarta lui viitoare va depinde de ce valori sunt insuflate în sufletul
copilului în copilărie.
Astfel, am ajuns la concluzia că valorile familiei sunt fundamentale în viața fiecărei persoane. Ei
sunt cei care determină care vor fi credințele, idealurile și principiile sale: egoiste sau care vizează
beneficiul altora.
Știm cu toții cu ce preț se obține orice victorie semnificativă. Triumful este imposibil fără fapte,
mari și mici, care fac imposibilul posibil și inspiră oamenii să lupte. Sunt adevărate minuni, făcute
cu propriile mâini și care vizează atingerea unui obiectiv bun. Toate rămân în memoria oamenilor
multă vreme. Dar omenirea nu va uita niciodată tocmai acele fapte care sunt asociate cu sacrificiul
de sine, pentru că a te sacrifica este cea mai dificilă și mai puternică decizie din viața fiecăruia
dintre noi. Astfel de acțiuni au fost descrise de mulți autori.

sprava eroinelor nu va fi niciodată uitată, pentru că au dat dovadă de putere, în ciuda slăbiciunii
fizice, și s-au sacrificat de dragul viitorului nostru. La finalul povestirii va fi instalată o placă
memorială în cinstea lor.

Astfel, de neuitat pot fi numite acele fapte care se manifestă prin sacrificiu de sine în numele unor
scopuri nobile. Oamenii care își dau viața pentru a-și salva Patria, familia și tovarășii vor fi
întotdeauna eroi venerați pentru țara lor și pentru întreaga umanitate. Exemplul lor ne inspiră să
luptăm cu răul.

Orice familie are propriile tradiții, care sunt onorate și respectate din generație în generație.
Familia mea are și o serie de obiceiuri foarte pline de suflet, frumoase și interesante. În familia
noastră, și avem una mare: mama, eu, bunica, bunicul meu iubit, Zhenya - fratele mamei și,
desigur, numeroase rude, au propriile lor tradiții. Cele mai importante sunt ospitalitatea și
respectul față de oameni. Întotdeauna primim oaspeții cu bucurie și răsfățuri. Întotdeauna vom
oferi o ceașcă de ceai! Și am fost învățați să respectăm oamenii din copilărie. Poate că nu merge
întotdeauna, dar încercăm. Respectul a fost predat de străbunica Shurupova Maria Ivanovna.
Bunica - mama, mama - eu, iar eu trebuie sa-mi invat copiii asta. Întreaga noastră familie, așa cum
spune mama mea, „se ține de tradiții”. Ea crede că este foarte important. Îmi place totul și sunt de
acord cu el. Avem multe tradiții diferite. Sunt mari și importante, sunt mici, dar foarte plăcute.
Prima tradiție este să sărbătorim toate evenimentele mici, chiar nesemnificative. Bunica pune
mereu pe masă o față de masă frumoasă, scoate șervețele frumoase și bem ceai sau pur și simplu
luăm o cină delicioasă, sau chiar micul dejun. Totul depinde de ce s-a întâmplat. Așa că am
sărbătorit, de exemplu, pe 1 septembrie, când am fost pentru prima dată la școală, vizita fratelui
bunicului meu, zilele de naștere, sau doar vreun eveniment pe care îl așteptam de foarte mult timp.
Printre aceste tradiții se numără ceaiul de seară. Ritmul vieții de astăzi nu permite familiei noastre
să se adune la cină, iar toți cei care se întorc de la serviciu sau de la școală pot mânca în propriul
ritm. Dar oricât de târziu este timpul pentru adunarea generală a familiei, băutul de ceai nu este
niciodată anulat. Ne adunăm în bucătărie, stând confortabil într-un colț moale. Și serviciul
obișnuit de ceai este așezat pe masă. Aroma ceaiului nostru fierbinte preferat se tartina, dulciurile
tentante sunt așezate în vaze. Bând încet ceai, ne împărtășim impresiile din ziua trecută, ascultăm
sfaturile bunicilor, ne bucurăm de gustul și liniștea păcii. Îmi plac foarte mult aceste seri. Această
lumină fină, căldură și confort par să protejeze de complexitățile vieții de astăzi. Printre tradițiile
familiei mele, se numără, de exemplu, prăjirea unei gâște pentru Anul Nou. Mama spune mereu că
a luat această tradiție de la mama ei, bunica mea Gali. Toată lumea sărbătorește sărbătorile în
moduri diferite, dar în familia noastră în fiecare an totul arată cam la fel. Sărbătorim cu toții Anul
Nou împreună la masă, ne uităm la televizor, mergem la pomul de Crăciun. Iar după ceasul care
sună, Moș Crăciun îmi pune mereu cadouri sub brad. Este atât de cool și magic! Este bine că nu
ne punem niciodată întrebarea cum să petrecem Ziua Internațională a Femeii și toată lumea este
infinit de fericită în această zi. Ne felicităm reciproc de Ziua Internațională a Femeii, Ziua
Apărătoarei Patriei, faceți-vă cadouri reciproc. Eu și bunicul îi dăm mereu buchete mamei și
bunicii. Știm că mama iubește crinii, iar bunica Galya iubește crizantemele. Fiecare tradiție este
bună chiar și pentru că reunește întreaga familie, iar când toată lumea este împreună este mai ușor
și mai distractiv de trăit. E atât de grozav să ai o familie aproape. În astfel de momente, uiți de
toate necazurile, iar sufletul tău devine cald, cald, de parcă soarele se încălzește cu razele lui. Și
nimic altceva nu mai contează și nu este nevoie. Îmi place faptul că nu doar respectăm aceste
tradiții de familie, ci și ne bucurăm de ele. Și cea mai importantă tradiție a familiei noastre este să
sărbătorim sărbătoarea strălucitoare a Paștelui. În ajun, curățăm toți împreună în casă, apoi gătim
multă mâncare delicioasă. O tradiție preferată în această sărbătoare este sosirea oaspeților, adică
surorile și frații bunici, și are mulți dintre ei. Este greu de spus de cât timp există acest obicei în
familia noastră. Dar această zi nu a fost aleasă întâmplător. Începutul lunii mai și sfârșitul lunii
aprilie este perioada celei mai capricioase vreme, iar această zi este întotdeauna imprevizibilă. În
fiecare an este foarte distractiv și emoționant să așteptăm dacă va ploua în acea zi, dacă un soare
timid se va uita printre ramurile verzi ale copacilor sau dacă natura ne va amenința cu un vânt
puternic și pătrunzător. Cu toate acestea, acest lucru nu este deloc un obstacol în calea plimbării în
aer curat și, după un mic dejun copios și delicios, mergem invariabil la cimitir pentru a vizita
mormintele străbunicului și străbunicii noastre, să ne bucurăm de viața sălbatică care se trezește și
vezi manifestările primăverii. O altă tradiție foarte importantă în familia noastră este sărbătorirea
zilei de 9 mai – Ziua Victoriei în Marele Război Patriotic. În ajunul zilei de 9 mai, ne uităm la
filme despre război, ascultăm cântece militare. De Ziua Victoriei, în familie, urmărim la televizor
parada din Piața Roșie, iar apoi deschidem sezonul estival cu grătar. Ne amintim mereu de
străbunicul și străbunica noastră. Și această zi este memorabilă pentru noi, precum și pentru toți
oamenii. Ne plac foarte mult activitățile în aer liber, așa că excursiile în pădure, la râu sunt și ele o
tradiție de familie. Ce minunat este să-ți pui jacheta, bocancii, să ridici un băț, o găleată și un cuțit
într-o dimineață răcoroasă de toamnă și să mergi în pădure după ciuperci! Nu știi niciodată ce te
așteaptă în spatele acelui ciot: un hribi gras, un agaric de muscă strălucitor sau o viperă mortală!
Și apoi toți se adună la mașină, își împărtășesc descoperirile și vorbesc despre locuitorii misterioși
ai pădurii. În pădure, încercăm să ne mișcăm mai mult pentru a nu îngheța. Apoi bem ceai sau
cafea dintr-un termos mare și ne împrospătăm cu sandvișuri aduse de acasă. Aceasta este o tradiție
minunată pe care familia noastră o respectă cu strictețe. Sunt mândru de familia mea, unde
tradițiile sunt respectate cu atenție, încerc să fiu ca bunicul meu Vladimir Grigoryevich Shurupov.
Să fii la fel de curajos și demn să poarte titlul de „Om adevărat”. De la el învăț să duc la
îndeplinire fiecare sarcină, învăț să-mi determin scopul în viață și să mă străduiesc să-l ating. Da,
chiar dacă nu avem un pedigree „până la a cincisprezecea generație”, o stemă de familie și un imn,
dar avem tradițiile familiei mele, pe care le cinstesc și le respect.