De modo divitiarum

Lucius Annaeus Seneca

“Honesta res est laeta paupertas” invenio apud Epicurum. Illa vero non est paupertas si laeta
est; cui cum pauperitate bene convenit, dives est. Non qui parum habet, sed qui plus cupit
pauper est. Quis sit divitiarum modus quaeris? Primus, habere quod necesse est; proximus,
quod sat est. Vale.

”Sărăcia fericită este un lucru cinstit”, am aflat aceasta de la Epicur. Acea sărăcie care este
fericită, nu este sărăcie; celui care îi șade bine cu sărăcia este bogat. Nu cine are puțin este
sărac, ci cine dorește mai mult. Mă întrebi care este măsura bogăției? Mai întâi, să ai parte de
ceea ce ai nevoie, apoi să îți fie îndeajuns. Mergi sănătos!

Carmina Burana

Versuri despre bani

In terra summus rex est hoc tempore Nummus.

Nummus bella gerit nec si vult pax sibi deerit.
Nummus corda necat sapientium, lumina caecat,
Nullus honoratur sine Nummo, nullus amatur.

Pe pământ rege este în această vreme, banul.

Banul poartă războiae, și nici, dacă ar vrea, nu ar lipsi pacea.
Banul înneacă inimile înțelepților, orbește ochii,
Nimeni nu este onorat fără ban, nimeni nu este iubit.

Veșnicia artei

Quintus Horatius Flaccus

Exegi monumentum aere perennius

Regalique situ pyramidum altius...
Non omnis moriar multaque pars mei
Vitabit Libitinam: usque ego postera
Crescam laude recens, dum Capitolim
Scandet cum tacita virgine Pontifex.

Eu am realizat un monument mai de durată decât arama

Și mai înalt decât așezarea regală a piramidelor.
Nu voi muri de tot, ci o mare parte din mine
Va ocoli moartea: voi crește în laude
Atâta timp cât preotul de pe Capitoliu
Își va duce menirea mai departe.

(Horatius vorbește despre veșnicia poeziei lui, și crede că va fi veșnic numai cât va dura
Capitoliul, adică Roma. Ceea ce astăzi nu mai există, în schimb poezia lui Horatius a rezistat
timpului mai mult decât imperiul Roman)