De cateva saptamani am inceput sa citesc mai des! Desi la inceput nu suportam sa
citesc, pe parcus, am observant ca ma atrag cartile dramatice, thrillerele, in special cele psihologice. Acum cateva zile am terminat cartea “Fata din Tren” de Paula Hawkins, o prietena mi a recomandat, o carte pe acelasi tipar, “Pacienta tacuta” de Alex Michaelides . La inceput mi am zis ca poate nu imi va place, si ma voi plictisi de ea, dar, spre surprinderea mea, am reusit sa o termin destul de rapid. Pot spune ca aceasta carte m-a naucit! Cu cateva pagini inainte de final eram sigura ca am dselusit misterul, dupa care….am ramas pur si simplu socata!- autorul a schimbat brusc perspectiva povestii. Cartea este scrisa la persoana I, din perspectiva lui Theo Faber, un psihoterapeut in varsta de patruzeci si doi de ani, fiind imbinat cu cateva capitole ce prezinta si insemnari din jurnalul Aliciei Benson. Aceasta este o artista, ce a devenit cunoscuta in urma cu sase ani, cand isi impuscase sotul in fata de cinci ori, fara motiv , refuzand sa ofere vreo explicatie. Acesta este convins ca ca Alicia nu mai vorbeste din pricina traumei suferite in urma uciderii sotului ei. Si totusi motivul taceri…..este unul incredibil. Imediat dupa moartea lui Gabriel, Alicia picteaza un tablou, acesta fiind si motivul tacerii acesteia, dar nimeni nu este in stare sa-l descifreze. Tablul este intitulat “ALCESTA”. Este un autoportret, ce ilustreaza o eroina a unui mit grecesc, sacrificandu-se pentru sotul ei, care era condamnat la moarte. Ulterior, Alcesta este adusa din morti, langa sotul ei, insa refuza sa mai vorbeasca, ramanand tacuta pentru tot restul vietii. Dar oare care este legatura dintre cele doua? Acest detaliu il veti afla pe parcursul cartii, daca o veti citi! Theo Faber, terapeutul Aliciei, duce o adevarata lupta incercand sa o ajute sa vorbeasca din nou, iar totul sa redevina ca la inceput. Incearca toate metodele posibile si imposibile , riscandu-si viata pentru ea, dar intr-un final reuseste sa obtina mici reactii din partea Aliciei, incat sa isi puna slujba in pericol….ceea ce pentru mine a fost putin cam suspect pentru ca desi incerca sa o ajute devenise obsedat de ea. Ei bine, daca ar fi sa vorbim despre un singur lucru pe care cei doi il au ar fi ca Theo se rageseste cumva in povestea pacientei sale tacute. Mi-a plăcut foarte mult stilul în care cartea este redactata, fiind foarte usor de citit si structurată pe capitol scurte . Din momentul în care intri in univerul cartii lui Alex, nu vei mai dori sa o lasi deoparte până nu o termini. Fiecare capitol are cate o doză de suspans, exact cât să te convinga ca trebuie sa citesti inca un capitol, și încă unul, până când realizezi ca ai terminat cartea. Autorul iti da senzatia ca stii exact ce se intampla, ca mai apoi sa-ti dovedeasca ca te-ai inselat. Acesta te face sa fii foarte atent in privinta personajelor , sa devii suspicios, sa ai indoieli despre personaje, mai presus de atat, pe tot parcursul cartii, in fiecare capitol in parte, sunt momente in care te face sa stai cu sufletul la gura, sa incepi sa tii la acel personaj. Pot spune ca au fost momente in care aceasta carte m-a emotionat, si mi-au dat lacrimile. Iar finalul……nu mai am cuvinte! Este bestial, total neasteptat de terifiant si surprinzator. Te loveste in punctul tau cel mai sensibil si te face sa te intrebi “ Cum de nu mi-am dat seama de la bun inceput”. La inceput iti da indicia, ce te duc la un anumit raspuns, dupa schimba complet firul narativ si te induce in eroare exact in cel mai important moment, ca dupa sa- ti dai seama ca raspunsul era fix sub nasul tau, inca de la bun inceput, dar te-ai lasat pacalit de frumusetea si impecabilitatea cu care descrie fiecare mic detaliu al tot povestii. Recomand aceasta carte cu toata inima, chiar daca acest gen nu se regaseste in preferintele tale, deoarece te va surprinde oricum