Cartea , după cum afirmă majoritatea din cei care o cunosc în mare măsură este o comoară.

Eu
însă sunt de părerea că ea este mai mult decît atît , ea este ceva măreț ce nu poate fi definit în
cuvinte.

Am îndrăgit lectura de mică, practic din momentul în care am început a citi. În mare măsură
pasiunea mea pentru lectură i-o datorez mătușii mele, care mereu îmi sugera cărți noi și astfel mă
făcea să mă regăsesc în multe dintre ele. Iar această regăsire pentru mine deseori era scăparea,
deoarece într-o oarecare măsură înțelegeam că numai cartea mă putea compătimi, îmi putea oferi
acel sfat de care eu aveam nevoie și pe care ea permanent îl tăinuia.O carte permanent este o
enigmă, iar taina cred eu că o pot afla doar cei ce citesc.

Am reușit pînă acum să citesc multe cărți și să îmi aleg și un gen preferat. Spun asta pentru că
este bine știut faptul că sunt cărți diferite cum ar fi : romane, detective, romane științifico-
fantastice,cărți cu conținut istoric etc. Astfel nu poți fi pasionat de toate genurile, te poți regăsi
doar în cîteva,pe care și le vei îndrăgi. Cineva afirmat că „Cărțile sunt făcute pentru oamenii care
își doresc să trăiască într-o altă dimensiune a realității”. Și într-adevăr, cărțile au o lume a lor, în
care noi am putea să călătorim în timpul lecturii. Deseori ne prindem de ideia că noi înșine ne
asemănăm cu personajul cărții pe care o ținem în mînă. Această asemănare sau dragostea pentru
personaj, deseori ne face să ne modelăm după schiță propria noastră personalitate.

Citind mult am devenit foarte pasionată de lectură. Cel mai mult m-au fascinat operele
scriitorilor literaturii universale. Am reușit deja să citesc aproape toate creațiile lui Jules Verne.
Iar din ele nu aș putea alege un roman care mi-a plăcut îndeosebi, pentru că pe toate le-am
îndrăgit nespus de mult și le-aș lectura în continuu. La fel pot să spun și despre
„ Aventurile lui Sherlok Holmes ” de sir Arthur Conan Doyle. Acest roman detectiv ,cred că nu-
l voi uita niciodată, deoarece aceasta a fost cartea cu personajul ce și-a pus amprenta cea mai
mare în modelarea personalității mele. Acestei cărți și acestui autor simt dorința de a le mulțumi.
Cred că deja s-a înțeles că iubesc să lecturez romane SF și detective. Din categoria detectivelor și
a aventurilor, practic, am lecturat deja și toate cărțile din seria „James Bond” de Ian Fleming.
Personajele create de acești autori au reușit să-mi dezvolte mult abilitățile și gîndirea logică.
Fiind în multe situații aproape de realitate, ele mi-au „sugerat” multe sfaturi și idei. Lista
creațiilor universale nu se termină aici, însă aș dori să vorbesc și despre operele marilor scriitori
români pe care am avut plăcerea să le îndrăgesc. La acest capitol vreau să remarc, în primul rînd,
romanele și nuvelele lui Ion Druță. Chiar dacă romanul „Povara bunătății noastre” nu are un final
fericit pe care cu toți îl așteptăm la finele unei cărți, el vine cu o istorie foarte interesantă, o
istorie a neamului nostru ce ne determină să revizuim ceea ce am făcut și ce trebuie încă să
facem. Protagonistul acestui roman ne învață cum să fim diferiți, să ducem lumea spre schimbare
și progres, dar totodată să rămînem oameni. Mai există o carte la care țin foarte mult și pe care
nu doresc a o lăsa în umbră, este vorba despre „Copii în cătușele Siberiei” de Spiridon Vangheli.
Aceasta a fost a doua carte care m-a emoționat nespus de mult și m-a lăsat cu lacrimi în ochi.
Spun a doua deaorece prima a fost „Temă pentru acasă” de Nicolae Dabija. Două cărți ce au ca
temă viața grea a basarabenilor ce au fost deportați în Siberia.
La final aș dori să vin cu un sfat pentru toți oamenii , indiferent de vîrstă sau categorie socială.
Cărțile sunt poate cel mai bun lucru creat de omenire,ele educă,ele modelează oameni și
personaliăți de valoare, de aceea merită să citim,merită să găsim timp pentru a lectura o carte.
Timpul pierdut pentru lectura unei cărți niciodată nu este în zadar.