Textul Narativ

CENTRUL JUDEȚEAN DE EXCELENȚĂ, VRANCEA
LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ

TEMA: TEXTUL NARATIV – NARAȚIUNE. NARATOR. AUTOR
TEXTUL NARATIV
Exercițiu pentru spargerea gheții
Se va prezenta elevilor ”Povestea încâlcită”. Li se va cere să recunoască titlul, autorul

și personajele fiecărei povești descoperite.
”A fost odată o capră care a mâncat un lup. Capra avea trei urși fără coadă. Când s-
a întors capra din pădure, a început să cânte la ușă:
- Trei ursi cucuieți
Ușa mamei descuieți.
Scufița Roșie a mușcat din mărul otrăvit oferit de vrăjitoare si apoi l-a împușcat pe
lup. Un cocoș a găsit o punguță cu șapte pitici. Găina babei a înghițit toată apa dintr-o
fântână și a început să cânte:
- Cucuriguu, boieri mari!
Mi-a căzut punguța din buzunar…
Povestea se încheie așa:
Albă ca Zăpada a încălecat pe-o șa și v-a spus povestea așa".
Joc: Creați-vă propria poveste încâlcită!
Subiecte elaborate de: Mihaela Cornienco - Şcoala Gimnazială „Ion Basgan” Focșani
Tudorela Butunoi - Şcoala Gimnazială „Ion Basgan” Focșani Pagină 1
I. DESCOPĂR!
1. Citește cu atenție textul:
„Era odată un moşneag şi o babă; şi moşneagul avea o fată şi baba iar o fată. Fata
babei era slută, leneşă, ţâfnoasă şi rea la inimă, dar pentru că era “fata mamei”, se alinta
cum se alintă cioara-n laţ, lăsând tot greul pe fata moşneagului.
Fata moşneagului însă era frumoasă, harnică, ascultătoare, bună la inimă şi muncea
cât era ziulica de mare. Dar această fată bună era horopsită şi de sora cea de scoarţă şi de
mama cea vitregă; noroc că era o fată muncitoare şi răbdătoare, căci altfel ar fi fost vai şi-
amar de pielea ei.
Când se duceau amândouă la şezătoare, fata moşului torcea câte un ciur plin de fuse,
iar fata babei îndruga şi ea câte un fus. Ş-apoi, când veneau amândouă acasă, fata babei,
vicleană cum era, lua ciurul şi fugea în casa spunând că ea a tors toate acele fuse.”
(după Ion Creangă – „Fata babei şi fata moşneagului”)
2. Steluța întrebărilor
Formulează întrebări în legătură cu textul citit care să înceapă cu unul dintre cuvintele date.
Cine?
Ce? Unde?
Când? De ce?
3. Completează următoarele enunţuri cu expresiile găsite în text:
a) A fost odată ……………………………………………………………………….

b) Fata mamei se alinta ……………………………………………………………..
……………………………………………………………………………………….
c) La şezătoare fata ………………………………………………………………….
……………………………………………………………………………………….
4. Explică înţelesul următoarelor expresii:
a) „cât era ziulica de mare”
………………………………………………………………………………………………….
b) „ţâfnoasă şi rea la inimă”
………………………………………………………………………………………………….
c) „ar fi fost vai şi amar de pielea ei”
……………………………………………………………………………………………….
5. Scrie:
A. Însuşiri fizice desprinse din text, pentru:
a) fata babei
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
b) fata moşului
…………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………...
B. Însuşiri sufleteşti desprinse din text, pentru:

a) fata babei
b) fata moşului
C. Formează perechi între însuşirile care au sens opus:
…………………………………………………………………………………………………
…………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………….
AM DESCOPERIT!
Textul literar narativ prezintă o întâmplare imaginară care:
- este istoristă de un povestitor (un narator)

- se desfășoară într-un anume timp și spațiu
- antrenează personaje ce participă la acțiune și se schimbă în urma acesteia
- implică acțiune, adică o înșiruire de fapte, întâmplări.
Autorul relatează evenimentele prin narațiune, surprinde legăturile dintre personaje prin
dialog și evidențiază trăsăturile personajelor, ale locurilor sau ale obiectelor prin descriere.
Textul literar narativ poate fi scris atât în proză, cât și în versuri.
În introducere citim cum era situația la început, unde și când are loc întâmplarea și cine
participă la aceasta.
În cuprins are loc desfășurarea acțiunii: acțiunea începe cu acel moment care schimbă
situația de la început și continuă cu peripețiile prin care trec personajele din această cauză.
Ajungem neapărat la un moment de suspans, momentul cel mai tensionat, care va duce la
finalul întâmplării.
În final citim cum stau lucrurile după evenimente și cum s-au schimbat personajele.
Pofta vine citind

după Ioana Bot
Cele mai vechi amintiri ale mele sunt populate de cărți. obiecte
grele, îndesate în doua rafturi lungi, cât pereții camerei mele, cărțile
îmi colorau lumea. Cândva, demult, am început să le țin minte după
desenele cotoarelor, și nu după autori și titluri.
În anii '60 ai veacului trecut, la librăria mare din orașul meu,

cărțile se serveau la tejghea, ca mezelurile în supermarketuri. Tata
găsea mereu ceva interesant, acolo sus, unde eu nu ajungeam cu nasul,
vorbea cu alți oameni, răsfoia, citea, povestea. Mă plictiseam enorm
până când a început să îmi dea și mie câte un obiect din acelea, cu foi
pe care erau povești și ilustrații; nu știu de ce le-a trebuit atâta timp să
o facă, dar îmi amintesc foarte bine fericirea cu care am priceput,
primind cartea în mână, că n-o să mă mai plictisesc așteptându-l pe
tata.
……………………………………………………………………………………………………………………
Înainte de a avea amintiri despre primele cărți citite de mine, singură,
am foarte limpezi amintirile încrâncenării cu care mă uitam la pagina plină de
semne ce nu-mi spuneau nimic. Tot cam atunci, probabil răspunzând
insistențelor mele legate de litere, mama a început să-mi scrie numele cu miere
pe feliile de pâine de dimineața. așa a început scris-cititul meu, care nu s-a mai
oprit, cum se vede. Literele au pentru mine gust de miere aromată: lectura, ca
mierea, înseamnă dulceață, leac și poftă.
Între altele îmi amintesc cum ajunsesem, destul de repede, să urmăresc
semnele negrepe pagină, cu degetul. Mă poticneam, uitam, încurcam, trebuia
să o iau de la capăt.
Dar primele lecturi adevărate – adică ale unor istorii lungi, cu personaje
și învățăminte – sunt altele pentru mine. Erau două ediții pentru copii, a două
povești superbe – în orice caz eu le consider cele mai frumoase care s-au scris
vreodată. Le-am citit, le-am purtat după mine între casa bunicilor și cea
părintească, copertele se scămuiau și se subțiau, lipite cu hârtie mare de
tâmplărie (bunicul, restauratorul, a trebuit să intervină spre a le salva), le
luam la culcare așa cum îmi luam păpușile, ca o poartă spre liniște și spre mine
însămi.
Tot ce am învățat de atunci încoace, despre literatură și despre natură,
tot ce știu să fac în meseria mea (de profesor de literatură, când pentru oameni
mari, când pentru copii mici), nu a venit decât să-mi confirme acea experiență
primară. Lizuca din Dumbrava minunată, de Mihail Sadoveanu, și Eliza din
Povestea celor unsprezece lebede, de Hans Christian Andersen, sunt primele
mele prietene imaginare , măștile cele mai durabile pe care Ioana-cititoarea le
poartă, când iese în lume. Uneori lumea e aspră ca urzicile din care împletea
Eliza (dar nicio durere nu e prea mare dacă asta îl va ajuta pe fratele meu să
scape de blestem…), alteori sfaturile mele de taină o au ca parteneră pe Sora
Soarelui, ce îi ieșise în cale și Lizucăi. Din când în când mă simt purtată spre
rug , în văzul batjocoritor al lumii (și știu din poveste că pot îndura și asta ,
până la capăt, ca Eliza pentru fratele ei…), alteori aud păsărelele strigându-mă
ca pe Lizuca-îmbufnata, ”chiorchioșeto, hăi!” (încercați să pronunțați cuvântul
repede-repede, ca pițigoii: vă ia îmbufnarea cu mâna, e o vrăjitorie a poveștii!).
indiscutabil, am devenit ceea ce citeam: asta mă liniștește pe mine, neliniștita,
nemulțumita, neostenita…
De atunci mi-a rămas plăcerea de a vârî pe ascuns degetul în chiseaua
cu dulceață (chiar și când nu mai am a mă ascunde de nimeni, și am și lingurițe
la îndemână!), de aceea pe primul meu calculator l-am botezat Patrocle. Pe cel
de pe care vă scriu aceste amintiri îl cheamă Ulise: dar asta este o altă
minunată poveste…”
(din volumul Care-i faza cu cititul?)
1. OBSERVĂ!
Când autorul povestește despre sine și despre viața sa, devine personajul povestirii
(narațiunii).
Deseori, textele autobiografice (despre viața proprie) transmit emoții puternice și idei
personale despre o anumită temă.
2. TURNIRUL ÎNTREBĂRILOR
Lucrați împărțiți în două echipe.

Prima echipă va formula întrebări legate de text. Cealaltă echipă va răspunde. După
câteva întrebări se schimbă rolurile.
3. Diagrama ” T ”
În text, autoarea afirmă că ”lectura, ca mierea, înseamnă dulceață, leac și poftă”.

Completează o diagramă asemănătoare celei date cu argumente pro și contra pentru ideea
transmisă.
PRO CONTRA
…….. …….
4. CASETA CU GÂNDURI
Completează enunțul: Pentru mine, lectura înseamnă…

Textul Narativ

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Textul Narativ

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CENTRUL JUDEȚEAN DE EXCELENȚĂ, VRANCEA

LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ

Exercițiu pentru spargerea gheții

Se va prezenta elevilor ”Povestea încâlcită”. Li se va cere să recunoască titlul, autorul

Joc: Creați-vă propria poveste încâlcită!

(după Ion Creangă – „Fata babei şi fata moşneagului”)

3. Completează următoarele enunţuri cu expresiile găsite în text:

a) A fost odată ……………………………………………………………………….

B. Însuşiri sufleteşti desprinse din text, pentru:

C. Formează perechi între însuşirile care au sens opus:

Textul literar narativ prezintă o întâmplare imaginară care:

- este istoristă de un povestitor (un narator)

Textul literar narativ poate fi scris atât în proză, cât și în versuri.

Pofta vine citind

În anii '60 ai veacului trecut, la librăria mare din orașul meu,

Lucrați împărțiți în două echipe.

În text, autoarea afirmă că ”lectura, ca mierea, înseamnă dulceață, leac și poftă”.

Completează enunțul: Pentru mine, lectura înseamnă…

S-ar putea să vă placă și