Imaginea copilăriei
„ Copil fiind, știam o grămadă de avantaje: nu
trebuie să muncești, nu trebuie să vorbești, să
faci o conversație, să pierzi o grămadă din
viața ta întâlnindu-te cu tot soiul de nesărați.”
(„Exuvii”, de Simona Popescu)
„ Eram convinsă pe la șase ani că am puteri.
Când mama întârzia pe undeva, ajungea să-i
rostesc numele de trei ori ca să-și facă
apariția.”(„Exuvii” ,de Simona Popescu)
„Basmele s-ar fi revărsat asupra copilăriei
mele ca dintr-un corn al belşugului […]. Nu
ştia Mama prea multe, dar nimereafără greş
tonul lumii ireale.”(„Hronicul și cântecul
vârstelor”, de Lucian Blaga)
„În schimb, am profitat total de privilegiul
copilăriei, care presupune căfrumuseţea,
luxul, fericirea sunt lucruri care se mănâncă.”
(„Amintirile unei fete cuminți”, de Simone de
Beauvoir)
„Aşa mi-am petrecut începutul copilăriei. La
adăpost, priveam,pipăiam, mă învăţam cu
lumea.”(„Amintirile unei fete cuminți” de
Simone de Beauvoir)
„În odăița mea plina de unelte proprii,
borcane și eprubete, rafturi de cărți, micul
meu muzeu, uit toate amărăciunile și peste
puțin sunt cel mai fericit om. În lumea celor
care nu grăiesc, în lumea instinctului și a
inteligenței, în lumea mută în aparenta, care-ți
oferă fără răutate tot ce are ea mai frumos și
mai sfânt, în lumea aceasta îmi petrec eu cele
mai frumoase clipe ale copilăriei!”
(„Romanul adolescentului miop”, de Mircea
Eliade)
„Tu să mâhneşti astfel pe mama ta? Pe mama ta,
care ar da un an de fericire, ca să-ţi cruţe o durere
de un ceas! Care ar cerşi pentru tine! Care s-ar
lăsa să fie omorâtă, ca să-ţi scape viaţa! Ascultă,
Enrico, întipăreşte bine în minte zisele mele!”
(„Cuore. Inimă de copil” de Elmondo de Amicis)
„Toată copilăria mea am băut cafea cu lapte
dintr-o frumoasă ceaşcă de porţelan, cu flori
roşii şi albastre. Mişcările mîinilor mamei,
cînd mi-o punea înainte, erau atît de încetinite
şi îmi sugerau atît de curios sentimentul că
această ceaşcă nu e un simplu obiect care
putea fi schimbat.”(„Cel mai iubit dintre
pământeni” ,de Marin Preda)
„ “Dacă ar fi atât de naivă din nou, să simtă
Ideea de lectură
„ La început n-a fost cuvântul. La început a
fost ... o cărticică de pudră. Chiar așa. Nici nu
știam pe atunci ce rost au obiectele alea ca
niște cărămizi de carton din biliotecă.”
(„Exuvii”, de Simona Popescu)
Cărţile te silesc să-ţi pierzi inteligent timpul.
Şi, totuşi, această pierdereinteligentă nu e mai
puţin absurdă, prin faptul că te consumă şi te
înstreinează.” („Romanul adolescentului
miop” ,de Mircea Eliade)
„Azi am citit cartea lui Ionel Teodoreanu:
Ulita copilariei si am plâns.”
(„Romanul adolescentului miop”, de Mircea
Eliade)
„- Ei, vezi, d-aia n-ai tu vocabular… Păi, măi
Tase, cânddai de un cuvânt dintr-ăsta opreşte-
te din citit, scrie-l,învaţă-l… Aşa se citeşte o
carte.” („Recreația mare”, de Mircea
Sântimbreanu)
„Profesorul adusese o pagină dintr-o carte, ca
să i-o citească, să-l facă să mai prindă inimă,
să-i mai aline durerea.” („Cuore. Inimă de
copil”,de Elmondo de Amicis)
„ Am aflat mai tîrziu că însăşi lectura acestor
cărţi ― "care i-au revelat o altă lume dincolo
de simţuri" ― fusese plină de peripeţii şi de
mistere. O dată visase numele unei librării pe
care nu o cunoştea; chiar a doua zi,
automobilul ei a avut un accident pe una din
străzile puţin populate, şi cînd a ridicat ochii,
a văzut că se află în faţa librăriei din vis! ”
(„Maitreyi”, de Mircea Eliade)
„Toţi sîntem oameni, eu le-am citit, aceste
cărţi, să le citească şi alţii... Egoismul ăsta al
meu e insuportabil.” („Cel mai iubit dintre
pământeni”, de Marin Preda)
"Prima discuţie cu Maitreyi. De remarcat
primitivismul gîndirii ei. Un copil care a cetit
prea multe.” („Maitreyi”, de Mircea Eliade)
„Dar bătrânului îi plăcea să se gândească la
dragostea fară să știe, să o confunde cu râsul.” toate lucrurile care aveau le- Pagină 56 din 67
(„Hoțul de cărți”, de Markus Zusak.) gătură cu el si, de vreme ce nu își adusese cu
el nimic de citit şi nici aparat de radio, medita
mult şi continua să se gândească la păcat.”
(Bătrânul și marea”, de Ernesc Hemingway)
„E tare la toate materiile, dar la ortografie n-o „Citeam o carte pe care o luasem de la
întrece nimeni. Sub îndreptarul ortografic se bibliotecă din greşeală. Mă pomenisem cu
afla un teanc de caiete. Are vreo cinci mii de altceva decît cerusem, şi nu-mi dădusem
caiete. Niciodată n-am văzut un copil cu atîtea seama de asta decît după ce mă întorsesem în
caiete. L-am deschis pe primul, pe cel de cameră. Cartea era Din adîncurile Africii de
deasupra, şi m-am uitat la prima pagină.” Isak Dinesen. Mi-am închipuit că trebuia să
( „De veghe în lanul de secară”, de J.D. fie o porcărie. Dar nu era! Era o carte foarte
Salinger) bună.” ( „De veghe în lanul de secară”, de
J.D. Salinger)
„Întocmai cum era cînd, copil fiind, „Pe cînd aveam şase ani am văzut odată o
luminiţele pomului de Crăciun, muzica slujbei imagine nemaipomenită, într-o carte despre
de la miezul noptii, blîndeţea zîmbetelor, pădurile virgine şi care se numea “Întîmplări
toate acestea creau bucuria cadoului de trăite”. Imaginea reprezenta un şarpe boa care
Crăciun pe care îl primeam.” („Micul Prinț”, înghiţea o fiară.” („Micul Prinț”, de Antonie
de Antonie de Saint Exupery) de Saint Exupery)
„Mai târziu, a încercat să- şi imagineze cum o „Alice se săturase să şadă lângă sora ei pe
să se transforme surioara ei, cu timpul, într- o tăpşan, fără nimic de făcut; o dată sau de două
femeie matură; 137 şi cum, de- a lungul anilor ori a tras cu ochiul la cartea pe care o citea
de maturitate, o să- şi păstreze sufletul simplu sora ei, dar era o carte fără poze şi fără
şi duios al copilăriei; şi cum o să adune în dialoguri, „şi ce rost are o carte fără poze şi
jurul ei alţi copii, care o să asculte cu ochi fără dialoguri?“ şi- a spus Alice în sinea ei.”
ageri şi lu - minoşi numeroase poveşti („Alice în țara minunilor”, de Lewis Caroll)
ciudate, poate chiar acel fan - tastic vis din
Ţara Minunilor,, avut cu multă vreme în
urmă; şi cum o să se întristeze la toate micile
lor amă - răciuni copilăreşti şi cum o să se
veselească la micile lor bucurii simple,
amintindu- şi de propria copilărie şi de
însoritele zile de vară.” („Alice în țara
minunilor”, de Lewis Caroll)