'Amintiri din copilarie''

de I.Creanga Amintiri din copilarie, de Ion Creanga

(fragmentul Pupaza din tei)
- apartenenta la genul epic, specia literara amintiri -
- caracterizarea personajului principal - Amintirile sunt specia literara in care autorul infatiseaza, in esenta, fapte si
intamplari, momente si impresii din viata sa particulara, fara a se expune unor rigori si exigente compozitionale. Pe
langa intamplari, amintirile pot infatisa si locuri, chipuri de oameni sau aspecte din viata sociala. Contextul literar.
Roman autobiografic, in patru parti, Amintiri din copilarie, de Ion Creanga se remarca prin umor, limbajul viu si
prin placerea de a povesti a naratorului. Titlul – face trimitere directa la continutul operei. Ion Creanga prezinta
„pataniile” lui Nica de la anii de scoala pana la despartirea de satul natal. Amintirile din copilarie sunt prezentate cu
umor, dar si cu nostalgie. Tema textului. Tema fragmentului Pupaza din tei prezinta una dintre nenumaratele
„patanii” ale lui Nica, o intamplare comica „ca multe altele ce mi s-au intamplat in viata”. In Amintiri din copilarie
nu este important ceea ce se prezinta, intamplarile fiind chiar banale, ci cum sunt prezentate acestea. Farmecul lor
rezulta din felul in care sunt povestite, arta narativa a lui Creanga presupunand un public imaginar caruia i se
adreseaza. Structura – compozitie. Partea a doua a Amintirilor prezinta cateva intamplari comice ca: smantanitul
oalelor, la scaldat, la cirese, prinderea pupezei.
Intamplarea in sine este obisnuita, chiar banala: ca sa nu mai fie sculat cu noaptea-n cap din pricina pupezei, Nica se
gandeste sa-i faca de petrecanie acestui „ceasornic al satului”. Ba, mai mult, fiindca „era oleaca de negustor”,
planuieste s-o vanda chiar in iarmaroc. Frumusetea fragmentului rezulta din modul cum este spusa aceasta
intamplare dintre cele mai obisnuite, din totala dezinvoltura cu care omul matur povesteste propria-i copilarie,
identificandu-se pana la un punct cu mentalitatea varstei respective, dar privind-o cu nemarginita simpatie si umor.
Episodul cu pupaza din tei are mai multe momente: Prinderea pupezei;
Discutia dintre matusa Mariuca si mama lui Nica;
Incercarea copilului de a vinde pupaza in targ;
Reaparitia pupezei si o alta discutie intre Smaranda si matusa Mariuca. Din primul moment, textul are o compozitie
dialogata, pentru ca Nica se adreseaza unui interocutor imaginar, caruia ii povesteste si ii explica, prin gesturi, toata
intamplarea. Pentru a atrage atentia cititorului/ ascultatorului imaginar, eroul foloseste o formula interogativa: „Eu,
atunci, sa nu-mi caut de drum tot inainte?”.
Dialogul propriu-zis, intre doua personaje, dinamizeaza actiunea si are rol in caracterizarea personajelor, constituind
unul dintre mijloacele indirecte de caracterizare, alaturi de fapte, intamplari. Astfel, matusa Mariuca a lui mos
Andrei „a doua zi dupa asta... vine la noi, c-o falca-n ceriu si cu una-n pamant, si se ia la ciondanit cu mama din
pricina mea”.
Caracterizarea matusii continua prin prezentarea atitudinii si a gesturilor din timpul discutiei: matusa zicea „cu jale”,
era „ grozav... de tulburata” si „numa nu-i venea sa lacrameze”. Smaranda, „sarmana”, „nu stia de asta nici cu
spatele” si „l-ar ucide in bataie” pe Nica, dac-ar afla „ca el a prins pupaza s-o chinuiasca”, dar, oricum, o sa-l ia la
„depanat”.
Ajuns in targ si fiind „oleaca de fecior de negustor”, Nica intra in discutie cu un mosneag cu scopul de a-i vinde
pupaza. Dialogul se desfasoara prin intrebari si raspunsuri scurte, precise, ca intre negustori: De vanzare-ti e gainusa
ceea... mai baiete?
De vanzare, mosule
Si cat cei pe dansa?
Cat crezi si dumneata ca face!
Ia ad-o-ncoace la mosul, s-o dramaluiasca!”.
Dupa ce mosul da drumul pupezei, Nica devine „negustorul” agresiv care si-a pierdut marfa si cere despagubiri: „ –
Ce gandesti dumneata, mosule? Te joci cu marfa omului? Daca nu ti-a fost de cumparat, la ce i-ai dat drumul? Ca nu
scapi nici cu giunca asta de mine! Inteles-ai? Nu-ti paie lucru de saga!”.
Ajuns acasa, Nica afla ca matusa Mariuca „a sculat mai tot satul in picioare din pricina pupazai din tei”. Dupa ce
pupaza incepe din nou sa cante in tei, Smaranda isi cheama cumnata la masa, ca sa piara „vrajba”. Nivelul morfo –
sintactic. Se observa preferinta autorului pentru imagini auditive redate cu ajutorul interjectiilor „Pu-pu-pup”;
„Pupaza, zbrr! pe-o dugheana”, cat si pentru imagini motrice: „Apoi ma dau jos, caut o lespede potrivita ma suiu cu
dansa iar in teiu, imi ieu caciula si in locul ei pun lespedea, (...). Dupa aceea ma dau iar jos si pornesc rapede cu
demancarea la lingurari...”. Utilizarea pronumelor, a adjectivelor pronominale si a verbelor la persoana I evidentiaza
relatia afectiva stabilita intre personaj si narator: „ma trezeste”, „ma trimite”, „m-oiu intoarce”. La nivel sintactic, se
observa ordinea cuvintelor diferita de cea din limbajul curent: „Ma trezeste mama intr-o dimineata din somn cu vai-
nevoie”; „Caci asa ne amagea mama cu o pupaz,”; „indata ma si trimite mama cu demancare in tarina”; „grozava
ciuda”; „a iesi ea pupaza pe undeva pana m-oiu intoarce eu din tarina.”; „Grozav era tulburata”; „dar cand am auzit
eu de tata, pe loc mi s-a muiet gura”; „L-as lasa eu, dar vezi ca nu ma lasa el acum”; „Cand a-ti sti voi cate a patimit,
sireaca”; „Vazut-ai dumneata?”. (...). Dupa aceea ma dau iar jos si pornesc rapede cu demancarea la lingurari...”; „Si
scapand eu cu obraz curat, imi ieu traista cu blidele, pornesc spre sat, ma abat iar pe la teiu, ma suiu intr-insul, pun
urechea la gura scorburei si aud ceva zbatandu-se inauntru. Atunci ieu lespedea cu ingrijire, bag mana si scot
pupaza, (...). Dupa asta vin acasa, leg pupaza de picior c-o ata s-o indosesc de mama vro doua zile in pod prin cele
putini harbuite.”; „Eu, fiind ascuns in camara, cum aud unele ca aceste, iute ma suiu in pod, umflu pupaza de unde
era, saiu cu dansa pe sub stresina casei si ma duc de-a dreptul in targul vitelor s-o vand”. In vederea aceluiasi
dinamism, predicatul se realizeaza uneori prin cate o interjectie: „Iaca pozna, c-am scapat-o!”, „Eu atunci, hat! de
sumanul mosneagului...”. Nivelul lexico – semantic. In opera lui Ion Creanga apar numeroase cuvinte si expresii din
limba vorbita care au rol de a da expresivitate textului literar: „anapada”, „s-aista”, „ti-l iau eu la depanat”,
„diniorea”, „ian stai oleaca”, „baiet”, „macar”, „rale”. Proverbele si zicatorile „L-as lasa eu, dar vezi ca nu ma lasa el
acum”, „Cele rale sa se spele, cele bune sa s-adune; vrajba dintre noi sa piara, si neghina din ogoare!” si portretele
ironice: matusa „nu-i o femeie de inteles” si „scoate mahmurul din om”, iar mosul din targ este „un mosneag nebun”
sau „javra dracului” sunt marci ale oralitatii limbii, una dintre sursele originalitatii scriitorului. Nivelul figurilor de
stil. Desi modul de expunere predominant este naratiunea, autorul intrebuinteaza ori de cate ori are prilejul diverse
mijloace de realizare artistica: enumeratii „Si cum ajung in dreptul teiului, pun demancarea jos in carare pe muchia
dealului, ma suiu incetisor in teiu, care te adormea de mirosul floarei, bag mana in scorbura, (...) gabuiesc pupaza pe
oua si zic plin de multamire:”; „Apoi ma dau jos, caut o lespede potrivita ma suiu cu dansa iar in teiu, imi ieu caciula
si in locul ei pun lespedea, (...). Dupa aceea ma dau iar jos si pornesc rapede cu demancarea la lingurari...”; „Si
scapand eu cu obraz curat, imi ieu traista cu blidele, pornesc spre sat, ma abat iar pe la teiu, ma suiu intr-insul, pun
urechea la gura scorburei si aud ceva zbatandu-se inauntru. Atunci ieu lespedea cu ingrijire, bag mana si scot
pupaza, (...). Dupa asta vin acasa, leg pupaza de picior c-o ata s-o indosesc de mama vro doua zile in pod prin cele
putini harbuite.”; „Eu, fiind ascuns in camara, cum aud unele ca aceste, iute ma suiu in pod, umflu pupaza de unde
era, saiu cu dansa pe sub stresina casei si ma duc de-a dreptul in targul vitelor s-o vand” si repetitii: „iacata-ma-s si
eu de dupa un damb, cu mancarea sleita, veneam, nu veneam, auzindu-i lalaind asa de cu chef...”; „Apoi incet-incet
m-am furisat printre oameni”; „«Lasa-l, mai! L-as lasa eu, dar vezi ca nu ma lasa el acum!»”; „«Cand ati sti voi cate
a patimit, sireaca, din pricina mea, si eu din pricina ei, i-ati plange de mila!»”. Daca enumeratia are rolul de a detalia
imaginea prezentata, facand din cititor un adevarat spectator al faptelor relatate, repetitia accentueaza expresivitatea
textului punand accent asupra aspectelor considerate importante de narator.
Comparatiile, epitetele si inversiunile folosite au rol in crearea atmosferei specific moldovenesti: „teiu foarte batran
si scorburos”; „grozava ciuda”; „sfanta dreptate”; „cuptior zdravan”; „draga inima”; „faceam un taraboiu, de se
stransese lumea ca la comedie imprejurul nostru”; „batandu-mi-se inima, ca-ntr-un iepure, de frica si de osteneala”;
„Ma trezeste mama intr-o dimineata din somn cu vai-nevoie”; „Caci asa ne amagea mama cu o pupaz,”; „indata ma
si trimite mama cu demancare in tarina”; „grozava ciuda”; „a iesi ea pupaza pe undeva pana m-oiu intoarce eu din
tarina.”; „Grozav era tulburata”; „dar cand am auzit eu de tata, pe loc mi s-a muiet gura”; „L-as lasa eu, dar vezi ca
nu ma lasa el acum”; „Cand a-ti sti voi cate a patimit, sireaca”; „Vazut-ai dumneata?”.
In Amintiri din copilarie toate trasaturile speciei amintiri isi gasesc o gratioasa ilustrare. Caracterizarea personajului
principal. Nica, eroul amintirilor, este caracterizat direct de catre narator (prin autocaracterizare) si de alte personaje.
Indirect, Nica se prezinta prin fapte, vorbe si relatiile cu celelalte personaje.
„Nazdravaniile” lui Nica nu sunt neobisnuite, ele par firesti la varsta copilariei. Romanul prezinta, cu nostalgie si
umor, sufletul copilului care descopera lumea, reactiile lui specifice, adesea contradictorii in fata evenimentelor
vietii.
Intamplarile sunt povestite la persoana I; de aceea, naratorul este intelegator cu eroul aflat la anii copilariei.
Implicarea afectiva in povestire a autorului este evidenta si in episodul Pupaza din tei. Trimis de acasa cu demancare
la niste lingurari, Nica se abate pe la tei, cu gand de a prinde pupaza „pentru ca ma scula in toate zilele cu noaptea-n
cap”. Motivarea actiunii reprezinta intriga actiunii. Nica este prezentat mai mult din interior, prin vorbe si prin
atitudini, monologul devenind un procedeu tipic de caracterizare.
Nica este o fire curioasa. Gasirea pupezei este o intamplare de cunoastere, de formare „Si cand aproape sa scot
pupaza afara, nu stiu cum se face, ca ma spariu de creasta ei cea rotata de pene, caci nu mai vazusem pupaza pana
atunci, si-i dau drumul in scorbura”.
In aceasta experienta, el apreciaza, analizeaza si intelege: „ma chiteam in capul meu ca serpe cu pene nu poate sa fie,
dupa cum auzisem, din oameni, ca se afla prin scorburi cateodata...”. Nica nu e lipsit de imaginatie si se adapteaza
repede situatiei: in tei, el se urca „incetisor”, iar dupa ce pupaza dispare prin cotloane, acopera „gura scorburei” cu o
lespede potrivita, pana se va intoarce de la tarina. Fiind „oleaca de fecior de negustor”, Nica, ajuns cu pupaza in targ,
incepe a se purta „tantos”. Comunicativ, el intra repede in discutie cu un mosneag pentru a-i vinde pasarea.
Amenintat de mosneagul care-i cunostea tatal si pe care spunea ca tocmai il vazuse pe acolo, ca a „spurcat” targul,
copilul o ia la sanatoasa spre casa. Cu sinceritate, el recunoaste: „Caci imi era acum a scapare de dansul, drept sa va
spun. Vorba ceea: «Lasa-l, mai! L-as lasa eu, dar vezi ca nu ma lasa el acum!»”. Prin monolog, personajul se
dedubleaza cu ironie: „Mai asa surioara!... Dar in gandul meu: «Cand ati sti voi cate a patimit, sireaca, din pricina
mea, si eu din pricina ei, i-ati plange de mila.»”.
Eroul este caracterizat, direct, si de catre alte personaje. Matusa Mariuca il numeste „zbantuit”, mama ii zice
„duglis”, iar mosneagul il vede „amarnic la viata”. I.Creanga Sfarsit!