Ultima carte citita de mine a fost ,,Amintiri din copilarie'' de Ion Creanga.

Este o carte placuta, usor

de citit si amuzanta. Am citit-o pe neresuflate, intotdeauna eram curioasa sa vad ce mai facea
poznasul Nica. Mi-a placut, de asemenea, descrierea plina de respect si admiratie a parintelui Ioan si
ale baditei Vasile. Cel mai mult mi-a placut ca autorul povesteste cu haz intamplarile petrecute,
starnindu-mi veselia. Limbajul personajelor este plin de savoare, utilizand apelative de genul ,,mai
porcane'', ,,spanzuratule'', ,,ghiavole'' etc. Faptele sunt comentate cu mult haz ,, Cat pe ce sa puie
mana pe mine''. Intamplarile sunt prezentate ca si cand autorul ar sta asezat pe o lavita si ar
povesti. Povestirea este insotita de gesturi, mimica si comentarii. Personajul meu preferat era
desigur Nica. Mi-a placut pentru ca era un copil istet , care gasea intotdeauna modalitatea de a-si
pune planul in aplicare. Stia sa se prefaca si prin siretenie putea convinge pe oricine de bunele sale
intentii, mai ales pe matusa Marioara. Era mereu constient de pagubele facute si spera mereu la o
iertare. Am apreciat mult faptul ca autorul a recunoscut ca a facut multe nazbatii in copilare, desi
s-a straduit intotdeauna sa fie cuminte. Parca povestea copilaria ,,copilului universal'' reusind sa ma
faca sa-mi amintesc de unele nazbatii facute de mine. Cel care nu a facut o nazbatie nu a avut
copilarie. A fost o carte frumoasa pe care as recitio oricand.

Citește mai multe pe Brainly.ro - https://brainly.ro/tema/169087#readmore

Cu siguranta cartea copilariei mele a fost cea a lui Ion Creanga, si anume ,,Amintirile''. O carte
scrisa intr-un limbaj simplu, pe intelesul tuturor, mai ales al copiilor, o carte ce starneste hazul si
interesul de a citi chiar si atunci cand esti obosit sau plictisit. Pentru bine, care imi petreceam
vacantele de vara la bunica, la tara, si apoi intorcandu-ma acasa, unde stateam la bloc, ,,Amintirile
din copilarie'' ale lui Ion Creanga erau o sursa de a-mi aminti de momentele frumoase petrecute la
tara si ma ajutau sa retraiesc clipele frumoase petrecute in cadrul natural minunat al mediului
taranesc. ,,Amintirile'' lui Creanga au fost cele care m-au insotit in copilaria mea si care mi-au adus
un plus de bucurie si de imaginatie.

artea mea preferata este "Amintiri din copilarie", deoarece in ea este povestita
viata unui copil nazdravan, in care ma regasesc si eu oarecum si a familiei
acestuia.
Sunt povestite cu lux de amanunte toate intamplarile si necazurile in care
acesta a intrat de-a lungul copilariei lui, dar si etapele lui de maturizare. Familia
acestuia era o familie modesta. Personajul principal al povestirii este Nica.
Parintii acestuia erau niste oameni simpli de la tara, muncitori, dar cu o educatie
si cu principii alese pentru a putea sa le transmita mai departe copiilor lor. Desi
de-a lungul catilor Nica intalneste diferite obstacole pe care nu orice copil de
varsta lui le poate depasi, el intelege acele lucruri si incearca in felul lui sa rezolve
si sa treaca peste toate greutatile care ii ies in cale. Era un copil foarte destept si
iscusit, desi nu se prea impaca cu scoala sau cu " Calul Balan". Calul Balan era un
fel de banca pe care preotul satului ii batea pe cei care nu invatau si nu erau
interesati de scoala. Spre sfarsitul cartii, Nica trebuie sa-si paraseasca plaiurile
natale in care a copilarit pentru a merge la o scoala mai renumita, pentru a putea
studia.
Dupa parerea mea, "Amintiri din copilarie" ar trebui citita de fiecare copil si
adult care nu a citit-o, deoarece Nica poate fi un exemplu pentru toti cititorii!!!
Prima carte care m-a marcat cu adevărat a fost Moromeții – povestea lui Nicușor
Moromete m-a impresionat până la lacrimi. Am găsit-o la bunici, când eram în
școala primară, printre cărțile lui tata. M-a impresionat cât de mult își dorea să
meargă la școală Nicușor, câte piedici avea de înfruntat și câtă muncă de
convingere trebuia să ducă cu tatăl său. Și mi-am dat seama că eu sunt
privilegiată, că părinții mă susțin, că nu trebuie să muncesc și să lupt atât pentru
a-mi face timp de școală. M-am rușinat și mi-am dat seama că nu trebuie să mă
mai plâng de teme sau alte lucruri ce țin de școală – pentru că alții și-ar dori și
nu au ocazia asta.

Cel mai important lucru pe care l-am învățat din cărți este acela de a ști să mă pun în pielea

altcuiva. Am învățat că fiecare om are propriul set de valori după care se ghidează, propria

poveste și am scăpat de obiceiul de a judeca. Citind multă literatură, am luat contact cu un

million de povești diferite, am învățat să apreciez diversitatea, am fost expusă unor moduri

diferite de a gândi și acționa.

Apoi, tot citind, mi-am dat seama cât de puțin știu de fapt, câte lucruri noi am de învățat zi de

zi. Am realizat că viața înseamnă evoluție și, cu cât citești mai mult, cu cât ești mai informat,

cu atât înveți să-ți gestionezi mai bine propria viață. Cu atât te apropii mai mult de cea mai

bună versiune a ta.

“Toți acei ce au acces la o bibliotecă, la cărți, sunt niște inși mai buni decât alții, mai
fortificați, iar durerile îi ating mai puțin și nefericirile trec mai repede.” [Mircea Eliade] Ai
simțit-o pe pielea ta