FIGURI DE STIL ȘI IMAGINI ARTISTICE.

RECAPITULARE

Scrie definiția figurii de stil în prima coloană. Subliniază figura de stil corespunzătoare, în a doua coloană.

PERSONIFICARE Codrul cântăreții-și culcă,

Doarme trestia bolnavă,
Dorm doi pui de nevăstuică
Sub o brazdă de otavă. (O. Goga, Sara)
În vaduri ape repezi curg
și vuiet dau în cale,
Iar plopi în umedul amurg
Doinesc eterna jale. (G. Coșbuc, Mama)
Râul, strălucind în soare,
Ceartă sălciile, care
Toată ziulica dorm. (George Topârceanu, Zi de vară)
Ce linistit surâde lacul
Sub caldul razelor de soare (Cincinat Pavelescu, Adâncuri)
EPITET „În păduri trăsnesc stejarii! E un ger amar, cumplit” (V. Alecsandri)
Sub verdeața drăgălașă dispar crengile pe rând
Și sub crengile umbroase mierla sare șuierând. (Vasile Alecsandri, Lunca
din Mircești)
Pe țărmuri, iarba-i scurtă, mătăsoasă;
Poteci, nici urme într-acolo nu-s. (Magda Isanos, Lacul)
Noaptea era neagră şi mohorâtă, noapte de toamnă, tristă şi năbuşitoare.
(L. Rebreanu, Ion)
COMPARAȚIE Bolta și-a cernit năframa
Ca o mamă întristată (O. Goga, Sara)
Copii, cu ochii mari și limpezi
Ca raza nopților albastre,
De ce purtați și voi osânda
Ce-a scris ursita firii noastre? (O. Goga)
Ca un glas domol de clopot
Sună codrii mari de brad;
Ritmic valurile cad,
Cum se zbate-n dulce ropot
Apa-n vad. (G. Coșbuc, Noapte de vară)
Ca un palat pustiu, cu geamuri sparte,
Pădurea noastră tace părăsită (Șt. O. Iosif, Toamna)
REPETIȚIE Torcea, torcea, fus dupa fus.
Din zori si pâna-n seara;
Cu furca-n brâu, cu gândul dus,
Era frumoasa de nespus
în portu-i de la țară...(Șt. O. Iosif, Bunica)
Trec nori după nori în veci călători
Pe-ntinsele șesuri în zboruri deșarte. (Ion Pillat, Cântec de toamnă)

ENUMERAȚIE Bate vânt de primăvară și pe muguri îi deschide;

Vântul bate, frunza crește și voioasa luncă râde. (Vasile Alecsandri, Lunca
din Mircești)
Dar sufletul, întocmai ca livada,-i greu
 De ramuri frânte, frunze putrede și spini (Magda Isanos, Toamna)
Bătălia a fost lungă şi grea. Surprinşi, izbiţi puternic de unde nu se
aşteptau, hitleriştii au început să se retragă, totuşi ţinându-se cu ghearele
şi cu dinţii de fiecare palmă de pământ, de fiecare copac, de fiecare casă,
de fiecare movilă. (D. Viscol – Ultima brazdă)
HIPERBOLĂ Iar la ospăţ! Un rîu de vin!
Mai un hotar tot a fost plin
De mese, şi tot oaspeţi rari,
Tot crai şi tot crăiese mari,
Alăturea cu ghinărari
De neam străin. (G. Coșbu, Nunta Zamfirei)
METAFORĂ A tale brațe obosite putere n-ar avea s-adune
Troienele de flori bogate, culese zilnic din gradina. (D. Anghel, Crizanteme)
Soarele, lacrima Domnului, cade în mările somnului (Lucian Blaga)
O! Tablou măreț, fantastic…! Mii de stele argintii
În nemărginitul temple ard ca vecinice făclii (V. Alecsandri)
Oceane mari de apă pe-a cerului genuni (Nicolae labiș, Nourii)
ANTITEZĂ ea bogată, eu sărac, ea curtenită, eu izgonit şi dispreţuit,- ea slabă, mică şi
palidă, eu voinic, mare şi rumen [...]" (B. Delavrancea, Linişte)