Dănilă Prepeleac

prezentare generală

Povestirea Dănilă Prepeleac are ca temă lupta dintre bine şi rău, ca în poveştile populare.
Ideea este că omul are mai multă minte de la Dumnezeu, decât demonii.
Subiectul este comic, fiindcă povestitorul, adică autorul, are umor, iar eroul său Dănilă
Prepeleac este un hâtru. La început el este sărac, leneş, avea o mulţime de copii, dar „ori fugea
el de noroc şi norocul de dânsul", fiindcă era „nechibzuit la trebi". Fiindcă-i lipseau cele
necesare pentru gospodărie, se ducea mereu la fratele său să împrumute ba carul, ba uneltele
de muncă la câmp. Acesta-i spune să-şi ducă boii la târg să-i vândă şi să-şi cumpere car şi alţi boi
mai mici.
Dănilă Prepeleac, fiind „ nechibzuit la trebi", schimbă boii pe un car, apoi carul pe o capră,
capra pe un gânsac, gânsacul pe o pungă goală şi se întoarce acasă. îi spune fratelui său ce a
păţit şi-1 roagă să-i mai dea o dată carul cu boi, ca să-şi aducă lemne din pădure. Fiind leneş, trage
carul lângă copacul, pe care-1 doboară, şi distruge carul, omoară boii fratelui său şi, disperat, se
gândeşte să-i ceară şi iapa ca să fugă în lume. De aceea fratele său îi spune: „se vede că tu ai
fost bun de călugărit iar nu de trăit în lume, să necăjeşti oamenii şi să chinuieşti nevasta şi
copiii!" După ce ia şi iapa fratelui său, se
Povestirea Dănilă Prepeleac are ca temă lupta dintre bine şi rău, ca în poveştile populare.
Ideea este că omul are mai multă minte de la Dumnezeu, decât demonii.
Subiectul este comic, fiindcă povestitorul, adică autorul, are umor, iar eroul său Dănilă
Prepeleac este un hâtru. La început el este sărac, leneş, avea o mulţime de copii, dar „ori fugea
el de noroc şi norocul de dânsul", fiindcă era „nechibzuit la trebi". Fiindcă-i lipseau cele
necesare pentru gospodărie, se ducea mereu la fratele său să împrumute ba carul, ba uneltele
de muncă la câmp. Acesta-i spune să-şi ducă boii la târg să-i vândă şi să-şi cumpere car şi alţi boi
mai mici.
Dănilă Prepeleac, fiind „ nechibzuit la trebi", schimbă boii pe un car, apoi carul pe o capră,
capra pe un gânsac, gânsacul pe o pungă goală şi se întoarce acasă. îi spune fratelui său ce a
păţit şi-1 roagă să-i mai dea o dată carul cu boi, ca să-şi aducă lemne din pădure. Fiind leneş, trage
carul lângă copacul, pe care-1 doboară, şi distruge carul, omoară boii fratelui său şi, disperat, se
gândeşte să-i ceară şi iapa ca să fugă în lume. De aceea fratele său îi spune: „se vede că tu ai
fost bun de călugărit iar nu de trăit în lume, să necăjeşti oamenii şi să chinuieşti nevasta şi
copiii!" După ce ia şi iapa fratelui său, se întoarce în pădure să caute toporul, ce-1 aruncase după
nişte lişiţe. Aici îşi aduce aminte de cuvintele fratelui său, că ar fi bun de călugăr şi începe să
însemne locul, să aleagă copacii,, ca să dureze un schit. Este ispitit de un diavol ieşit din iaz, care,
aflând ce vrea să facă,. dă de ştire lui Scaraoschi. Acesta îl ispiteşte cu un burduf de bivol, plin cu
bani, ca si-. dea „pusnicului Dănilă " şi să-1 poată „ mătura de-acolo ". Ispita este mare şi Dănilă
recunoaste: „—Aveţi noroc, spurcaţilor, că-mi sunt mai dragi banii decât pusnicia, ca v-aş
arăta eu vouă ". Scaraoschi este tare mâhnit pentru pierderea unei comori atât de mari cu care
„ar fi putut dobândi o mulţime de suflete" şi de aceea trimite un alt drac şi-i zice lui Dănilă, ca
să-şi încerce mai întâi puterile şi apoi să ia banii. Prima încercare propusă de drac era să
înconjoare iazul cu iapa în spate de trei ori, fără s-o pună jos, ca să
răsufle. Dracul înconjoară iazul cu iapa în spate, iar Dănilă o încalecă, zicând că el o duce între
picioare. A doua încercare la fugă îl pune pe drac să se ia la întrecere cu un iepure, zicând că
acela-i copilul lui cel mai mic. Dracul este depăşit de iepure şi propune să se ia la trântă. Dănilă îl
duce la bârlogul unui urs şi-i spune că acolo stă un unchi de-al lui şi să se bată cu el. A patra
încercare este care chiuie mai tare. Dănilă ascultă felul în care dracul chiuie de se cutremură
pământul. El îi leagă ochii şi urechile cu un ştergar, ca să nu-i sară creierii din cap, şi-i trage „cu o
drughineaţă groasă de stejar" una la stânga, alta la tâmpla dreaptă şi alta în frunte. Dracul fuge
în iad, dar vine altul cu un buzdugan mare de fier, care-1 aruncă de nu se mai vede trei zile şi trei
nopţi şi când cade, „s-a cufundat în adancul pământului", de s-au zguduit temeliile lumii.
Dănilă se preface că vrea să-1 arunce în lună şi dracul se sperie, ia buzduganul şi sare în iaz.Vine
alt drac şi-i spune să se întreacă în blesteme. Dracul îl blestemă şi-i plesneşte un ochi în cap. Dănilă
îl pune să ia burduful cu bani şi să-1 ducă acasă, unde-i pune pe copii „să ia ragila şi pieptenii
de pieptănat câiţi" şi „să tabere pe el să-l schingiuiască după placul lui Dănilă".
Umorul se împleteşte cu fantasticul, cu expresivitatea limbajului popular. întâmplările au o
succesiune şi-1 determină pe cititor să-1 asculte pe povestitor, care ca un hâtru şuguieşte pe
seama eroului său Dănilă, făcându-1 să piardă boii, apoi reabilitându-1, făcându-1 să câştige
întrecerea cu dracii, spre a sublinia ideea că şi un oarecare om, nu tocmai isteţ, poate ieşi
învingător în lupta cu forţele răului.
Oralitatea stilului este realizată prin interjecţii:,, u! ia! na! na!", „ Măi, măi, măi!" şi
substantive la cazul vocativ: „Doamne!" „Sărmanul!" „băieţi!", „dă, dă," „Măi omule", „A...
leu", „V...leu", „Bun!", „Mă, Michiduţă!", prin expresii ale limbii vorbite: ., Ce vrei să faci aici,
măi omule?", „Na-ţi-o frântă că ţi-am dres-o", „Mai şede el cât şede, de cască gura prin târg,
ş-apoi îşi ia tălpăşiţa spre casă", „ Bine v-am găsit, bădiţă!", „Apoi dă, bădiţă, m-ampornit
cu graba şi m-am întors cu zăbava".
Prin poveştile şi basmele sale, Ion Creangă se alătură marilor scriitori Mihail Eminescu,
I.L.Caragiale, Ioan Slavici în sensul că ei pun bazele prozei fantastice în literatura română.