Erau odata într-un sat doi frați: unul harnic, grijuliu și chiabur, iar celălalt,

Dănilă, era leneș și sărac. Într-o zi, cel mare îi spune lui Dănilă să se ducă la
târg cu cei doi boi ai săi, să îi vândă și să cumpere un car și doi boi mai mici.
Zicând acestea, Dănilă ia boii și se duce cu ei spre târg. Pe drum însă el
întâlnește un om cu un car nou care mergea singur la vale.

Impresionat, eroul dă boii în schimbul carului, dar văzând că la deal nu merge așa
ușor, hotărăște să scape de el și îl dă în schimbul unei capre. Însă capra se
smucea în toate părțile, încât îi era acum lehamite de ea. Astfel ajunge să dea
capra pe o gâscă și gâsca pe o pungă goală. Dănilă îi povestește fratelui său cum a
ajuns ca dintr-o pereche de boi să se aleagă cu o pungă. Dar acesta îi dă carul
încă o dată în speranța că va face ceva bun, însa cel mic distruge carul și îi
omoară boii.

Fratele se supară și îi spune că mai bine s-ar fi călugărit, ca să nu mai

necăjească oamenii și să nu-și mai chinuie familia.

Pe drum, Dănilă își dă seama de sfatul fratelui și se hotărăște să ridice o

mânăstire lângă un helesteu. Acolo, însă, locuiau niște draci care încearcă să îl
alunge. Întâi îi oferă bani dar se răzgândesc, punându-l la diferite încercări.
Prima dată se întrec în putere, cărând o iapă de trei ori în jurul helesteului.
Dracul reușește să care iapa în spate, dar Dănilă îl păcălește suindu-se pe iapă și
înconjurând lacul călare.

În a doua încercare, eroul îl păcălește pe drac în a prinde un iepure, dar acesta

nu reușește. A treia oară, Dănilă îl păcălește pe drac legându-l la ochi și
lovindu-l cu un ciomag în cap. Ultima încercare era o întrecere în înjurături, iar
Dănilă îl trimite pe drac acasă unde îl aștepta nevasta și copiii care reușeșc să
îl alunge. Astfel Dănilă s-a ales cu banii dracilor și a trăit fericit până la
adânci bătrâneți.