Rezumatul ( Dănila Prepeleacă )

Trăiau cândva într-un mic sat, doi frați, ambii implicați în viața de familie.
Cel mai în vârstă era harnic și grijuliu, în timp ce cel mai tânăr era sărac,
leneș și avea o familie numeroasă. Soția celui mai tânăr era blândă la suflet,
pe când soția fratelui mai în vârstă era zgârcită și nu aveau copii.

Fratele mai mic deținea o pereche de boi puternici pentru a ajuta în muncă,
însă lipsea o căruță. Prin urmare, el întotdeauna îl ruga pe fratele său dacă
poate folosi căruța lui. Soția fratelui mai mare îl îndemna să nu mai
împrumute căruța, susținând că o va strica. În cele din urmă, într-o zi, la
sfaturile soției sale, fratele mai mare i-a propus fratelui său cel mic să vândă
boii și să-și cumpere alții mai mici, apoi să-și procure o căruță din banii
rămași. Fratele mai mic a acceptat și și-a dus boii la târg.

Pe drum, a dat peste un bărbat care se întorcea din târg cu o căruță nouă și
care i-a propus un schimb: boii săi pentru căruța bărbatului, căruță care se
deplasa ușor la vale. Au făcut schimbul, iar bărbatul cu boii s-a întors la
casa sa, în timp ce Dănilă Prepeleac, căci așa îl numea satul, a rămas blocat
pe drum, deoarece căruța nu se deplasa la deal.

Curând, a întâlnit un alt localnic care se duce spre târg pentru vinde una
dintre capre. Au făcut un alt schimb, de data aceasta mai complicat,
deoarece omul era convins că a sa capră sa dădea lapte bun. Capra s-a
dovedit a fi neascultătoare, trăgând în toate direcțiile pe Dănilă Prepeleac
pe drumul său. Dar aventura lui nu s-a oprit aici, pentru că a dat peste un
alt localnic care ducea o gâscă. Au făcut un alt schimb, iar omul l-a convins
că era de fapt un gâscan. După o serie de negocieri, Prepeleac s-a despărțit
de capră, a luat gâscanul și a continuat călătoria.

Ajuns în piață, gâscanul a început să scoată sunete, iar Dănilă, simțindu-se

inconfortabil din cauza zgomotului, a decis să-l schimbe. A primit în loc o
pungă cu nisip pe care și-a prins-o la gât.

După o scurtă rătăcire prin târg, Dănilă s-a întors acasă și i-a povestit
fratelui său despre aventurile sale și cum a ajuns să aibă o pungă. Fratele
său l-a numit naiv. Însă, gândindu-se la nevoile familiei sale, Dănilă a cerut
din nou permisiunea de a-i împrumuta boii și căruța ca să își ia niște lemne
de foc de la pădure. Fratele său l-a avertizat că aceasta este ultima oară
când acceptă.

În pădure, Dănilă a ales un copac mare, l-a tăiat și l-a încărcat în căruță,
peste boii pe care, din neatenție, i-a omorât. Realizând greșeala sa, Dănilă a
gândit un plan: să ia iapa fratelui său, să fugă în lume și să uite de soție și
copii. În haosul deciziei pe care a luat-o, a dat peste un eleșteu, unde a
văzut niște lișițe, încercând să le nimerească cu toporul. Toporul a căzut în
apă și a dispărut. Ajungând la fratele său, Dănilă a inventat o poveste
despre ploaie, noroi și gheață în pădure, spunând că boii trebuie să fie uciși.

Fratele său, supărat de ceea ce i-a povestit Dănilă, i-a dat iapa, iar Dănilă a
plecat imediat spre eleșteu. Acolo, și-a imaginat că va construi o mănăstire,
așa cum îi spusese fratele său că ar fi potrivit pentru el. A făcut o cruce din
lemn și a început să caute lemn pentru construcție.

Totul era în regulă până când un drac a ieșit din iaz, susținând că acea zonă,
pădurea și iazul îi aparțin. Dracul, văzând că nu reușește să se înțeleagă cu
Dănilă, s-a dus la Scaraoschi și a primit un burduf de bani doar pentru a îl
convinge să plece. În timp ce Dănilă își făcea planuri să plece cu banii
acasă, Tartorul a schimbat ideea și i-a propus o provocare: să-și testeze
puterile. Cine câștigă, ia banii. Prima provocare a fost să înconjoare iazul de
trei ori cu iapa. A doua a fost o cursă, pe care Dănilă a câștigat-o cu un
iepure. A treia provocare, trânta, l-a adus pe Dănilă în fața lui Moș Ursilă.

A patra provocare, aleasă de drac, a fost urletele, dar Dănilă a ales să-și facă
pe surdul și nu a auzit cât de tare a chiuit dracul. În schimb, l-a legat pe
drac la ochi și l-a lovit cu un par peste urechi. Dracul, înspăimântat, a fugit
la Scaraoschi înapoi.

Când Dănilă a vrut să plece acasă cu banii, a apărut un alt drac din iaz și i-a
propus o altă provocare: aruncarea buzduganului. Dracul a aruncat
buzduganul atât de puternic încât acesta a căzut pe pământ după trei zile și
trei nopți. Dănilă a stat și a meditat o zi întreagă, apoi i-a spus dracului să
se uite la lună, spunându-i că acolo locuiau frații săi care aveau nevoie de
fier pentru a-și potcovi caii și o să arunce buzduganul acolo. Buzduganul
era moștenire a dracilor și acesta nu l-a lăsat să-l arunce.

Scaraoschi, supărat, le-a spus dracilor că cel care îl va învinge pe Prepeleac

va fi considerat unul de mare calitate. Unul dintre draci s-a oferit să se
confrunte cu Dănilă într-o cursă de blesteme. Dintre toate blestemele unul,
cel cu ochiul, l-a făcut să sufere mult. Dănilă l-a păcălit și i-a zis că
blestemele sale se aflau acasă.

Ajuns acasă, Dănilă a pus copiii să aducă blestemele părintești, precum un

pieptene, o sticlă și un tăvălug. Dracul a fugit de copii. Astfel, Dănilă
Prepeleac a păstrat toți banii și a trăit cu multă fericire până la adânci
bătrâneți.