Poveste cu morală: Toţi

sunteți importanţi!

Într-o zi, leul, regele animalelor, se ocupa să

le ofere animalelor din pădure câte o
funcţie.Ghepardul a fost numit Comandantul Armatei pentru că este ager şi aleargă
cel mai repede, înţeleptul elefant a fost numit Prim-Ministru. Aproape de finalul
zilei toate animalele primiseră câte o funcţie.La final, au rămas doar iepurele,
ţestoasa şi măgăruşul.Când au auzit aşa ceva, celelalte animale au început să râdă.
Zebra a spus:
„Iepurele se sperie imediat, iar ţestoasa se mişcă foarte
încet. Măgarul este cam prostuţ! Ei nu pot primi nicio
funcţie la Curtea Regală a leului.”

Dar leul s-a îndreptat spre animalele care erau de faţă şi

spune:

„Nu, prieteni! Nu îi mai necăjiţi. Toate

animalele sunt diferite şi fiecare are calităţile sale. Iepurele poate fi
mesagerul nostru pentru că aleargă repede. Ţestoasa se poate
ascunde şi poate supraveghea graniţa. Vocea puternică a măgarului
poate fi folosită ca alarmă. Trebuie să învăţăm să ne respectăm
reciproc.”
Şi în acest fel, toate animalele din pădure au mai învăţat o
nouă lecţie de viaţă în acea zi.
 Povestea printului broscoi

Trăia odată că niciodată un rege care avea

o fiică foarte frumoasă. Ei trăiau într-un castel
lângă pădure. De ziua ei, prințesa a primit în dar o minge de aur.
De atunci, de fiecare dată când se plictisea, prințesa pleca în
pădure și se juca cu mingea de aur, care devenise jucăria ei preferată.
Doar că, într-o zi, din neatenție, prințesa a scăpat mingea în lacul adânc
din mijlocul pădurii.Fata a început să plângă, însă dintr-o dată a auzit o
voce:
-De ce plângi, prințesă?
Când s-a uitat în jos a văzut o broască mare și urâtă în apă.
-Am scăpat mingea de aur în apă, a spus ea.
-Nu mai plânge, îi spune broasca. Dacă promiți că vom fi prieteni și mă
vei lăsa să mănânc din farfuria ta și să dorm în paul tău, te ajut să îți
găsești mingea.
-Da, promit!, a spus prințesa în timp ce se gândea cât de naivă poate fi
broasca astfel incât să creadă că va părăsi vreodată lacul.
Broasca i-a adus mingea și imediat prințesa, în culmea fericirii,
a plecat în fugă spre casă.
-Stai, nu poți să pleci fără mine!, s-a auzit broasa.
Dar prințesa nu a ascultat pentru că nu își dorea să fie prietenă cu
o broască urâtă.
Spre seară, când prințesa lua cina, a auzit o bătaie în ușă.
- Deschide ușa și lasă-mă să intru! s-a auzit o voce.
Prințesa a deschis ușa și a rămas uimită să vadă, din nou, broscoiul
cel urât.Când regele a întrebat cine e la ușă, prințesa i-a povestit imediat
despre promisiunea pe care o făcuse mai devreme. Atunci, regele îi
spune fiicei sale:
-Ce ai promis, aia trebuie să faci. Du-te și poftește broasca în casă.
Prințesa a lăsat broasca să intre și imediat aceasta a început să
se înfrupte din bunătățile pe care fata le avea în farfurie. Sătul, broscoiul
a spus că îi este somn și vrea să meargă în pat. Prințesa a început atunci
să plângă pentru că nu își imagina că poate dormi în pat cu o asemenea
arătare, însă regele a continuat să insiste amintindu-i fiicei sale că
întotdeauna trebuie să își tină promisiunile.
-Acum, trebuie să mă săruți de noapte bună!, a spus broscoiul cel urât.
-Îngrozitor! și-a zis prințesa în gând, însă și-a amintit de mingea sa de
aur și de promisiunea pe care trebuie să o țină. Așa că a închis ochii și a
sărutat broasca.
Atunci, broscoiul cel urât s-a transformat într-un prinț frumos.
Acesta i-a povestit prințesei că a fost transformat în broscoi de o
vrăjitoare și că doar ea îl putea salva. Cei doi au devenit buni prieteni și
au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.

Morala: Întotdeauna trebuie să îți ții promisiunile!

O poveste despre obiceiurile rele

 Un tată era foarte îngrijorat din cauza obiceiurilor rele pe care le
avea fiul său de la o vreme. Căutând o soluție pentru a-l face pe acesta să
revină pe drumul cel bun, bărbatul s-a gândit să ceară ajutorul unui
bătrân înțelept.Tatăl i-a făcut cunoștință fiului sau cu bătrânul respectiv
și acesta l-a invitat pe băiețel la o plimbare prin pădure.

Cei doi au pornit prin pădure și la un moment dat, bătrânul i-a

arătat băiatului un mic copăcel pe care i-a cerut să îl scoată din pământ.
Băiatul a reușit să scoată ușor copăcelul și cei doi și-au continuat
drumul.

Din nou, bătrânul i-a arătat băiatului o mică plantă și i-a spus să o
scoată din pământ, iar copilul nu a stat pe gânduri și a scos respectiva
plantă din pământ, fără niciun efort.

Pe măsură ce înaintau prin pădure, înțeleptul i-a spus băiatului să

scoată un tufiș din pământ și el așa a și făcut. A urmat apoi un mic copac
pe care băiatul s-a chinuit puțin să îl scoată. În cele din urmă, bătrânul i-
a arătat un copac mai mare și i-a spus copilului să îl scoată. Băiatul s-a
chinuit cât s-a chinuit, încercând să scoată copacul din pământ în diferite
feluri, însă nu a reușit.

Atunci, bătrânul s-a uitat la băiat și i-a spus zâmbind: “Așa stă
treaba și cu obiceiurile pe care le avem, bune sau rele.”

Morala:De obiceiurile rele este greu să mai scapi

odată ce acestea s-au împământenit în
comportamentul tău. Cel mai bine este să scapi
de acestea cât mai repede cu putintă.
 Pisicile si maimuta

Într-o zi două pisici s-au furişat într-o casă şi au furat o bunătate de prăjitură
pe care gospodina o pusese la răcit, la fereastră. După ce au ajuns într-un loc ferit,
cele două pisici au început să se certe pentru că nu mai doreau să împartă prăjitura.
Fiecare dintre ele pretindea că ea o merită şi nu erau deloc dornice să
împartă prada. Tocmai când cearta lor a atins apogeul, o maimuţă şi-a făcut apariţia
în zonă.
Văzând cum se ceartă cele două pisici, maimuţa s-a oferit să le ajute să facă
pace. Aceasta a ascultat ambele variante, apoi a spus că prietenia lor nu merită
sacrificată, de aceea prăjitura trebuie împărţită în mod egal. Tot ea s-a oferit acum
să împartă prăjitură în părţi egale.
Pisicile au fost de acord. Apoi, maimuţa a luat prăjitura şi a rupt-o în două.
Când a cântărit fiecare bucată, a văzut că una era mai grea decât cealaltă, aşa că a
muşcat din bucata mai grea pentru a o face mai mică şi le-a cântărit din nou.
Acum a constatat că cealaltă bucată era mai grea, aşa că a muşcat din nou
din bucata această mai grea. Pentru că, din nou, una dintre bucăţi era mai grea, a
muşcat din ea pentru a face cele două bucăţi identice. Dar bucăţile de prăjitură nu
păreau să fie, din nou, perfect egale.
Maimuţa cea vicleană reuşise să mănânce în acest fel aproape toată
prăjitură. Pisicile i-a cerut bucăţile de prăjitură înapoi, doar că acum maimuţa le-a
spus că nu poate să le mai dea nimic înapoi, pentru că bucăţile rămase sunt
recompensa sa pentru serviciul pe care l-a făcut pentru ele.
Cum a zis asta, maimuţa a înfulecat ultima bucată de prăjitură care a
rămas şi apoi a sărit în cel mai înalt copac unde nici pisicile nu l-ar fi putut ajunge.

Morala: Cand doi se bat, al treilea castiga.