Au fost odată trei purceluşi care au plecat de-acasă.

Aşa au ajuns într-o pădure de

la marginea unui câmp cu grâne, un loc numai bun să-ţi ridici o căsuţă.
— Eu o să-mi fac o căsuţă din paie, spuse primul purceluş. O să fie
călduroasă şi o s-o termin iute!
Şi, cum era de aşteptat, în vreo două ore îşi ridică o căsuţă din paie.
Cel de-al doilea purceluş, la rându-i, spuse:
— Căsuţa mea o să fie din lemn. O să mă apere de vânt şi de ploaie, iar
dacă s-o arăta lupul cel rău prin preajmă, o să fiu la adăpost!
De data asta însă, lucrul la ridicatul casei ţinu cât fu ziulica de lungă. Cel de-
al treilea purceluş se apucă să-şi construiască o casă din cărămizi, la care munci
neîntrerupt, vreme de două zile.
— Vreau şi eu să mă simt la adăpost, atunci când o veni lupul cel mare şi
rău!
Şi, rostind vorbele astea, intră în căsuţă şi încuie uşa. Chiar "in ziua următoare,
lupul cel mare şi rău se duse la căsuţa din paie şi răcni:
— Deschide uşa, purceluşule, că de nu, o să îţi pun căsuţa la pământ
dintr-o suflare!
— Nu-ţi deschid, pentru că tu vrei să mă mănânci! îi strigă purceluşul,
speriat.
Umflându-şi pieptul, lupul suflă din răsputeri înspre căsuţă, iar paiele din care
fusese făcută zburară cât colo. Numaidecât purceluşul alergă să se adăpostească în
căsuţa de lemn a fratelui său mijlociu.
Când ajunse şi acolo, lupul răcni din nou:
— Daţi-mi drumul înăuntru, purceluşilor, că de nu, o să vă dobor şi casa
asta dintr-o suflare!
— Nu-ţi deschidem, pentru că tu vrei să ne mănânci! Îi răspunseră
purceluşii.
Atunci, lupul îşi umflă şi mai abitir pieptul şi se puse pe suflat: o
dată, de două ori, de trei ori... A treia oară, lemnele din care fusese construită
căsuţa zburară care încotro, iar cei doi purceluşi îşi căutară adăpost în casa de
cărămidă a fratelui lor. Casa asta îi veni însă de hac lupului, căci nici nu putea
fi vorba s-o spulberi numai suflând asupră-i. Văzând că nu izbândeşte, lupul se
căţără pe acoperiş. Apoi îşi dădu drumul să lunece pe horn, în casă. Numai că jos,
pe focul din vatră, se afla un ceaun plin cu apă clocotită! Urlând de durere, lupul

ţâşni prin horn în sus, căzu de pe acoperiş şi se pierdu în pădure. Şi de atunci

nu-l mai văzu nimeni prin acele locuri!