LUCRARE DE LICENȚĂ
Coordonator Științific: Prof. Dr. Săndesc Dorel
Timișoara
2015
UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE
Coordonator științific:
Prof. Dr. Dorel Săndesc Absolvent:
Vulpe V. Adrian
Timişoara
2015
CUPRINS
INTRODUCERE…………………………………………………………….. 1
CAPITOLUL I
1.3.2. Problemă…………………………………………………………………… 12
1.4. Defibrilarea…………………………………………………………………………… 16
CAPITOLUL II
Introducere………………………………………………………………. 26
2.1. Material şi metodă………………………………………………………………… 27
2.2. Obiective .................................................................................................................. 27
2.3. Rezultatele studiului ............................................................................................... 29
2.4. Numărul total de pacienţi admişi in Clinica de Anestezie şi Terapie Intensivă a
Spitalului Clinic Judeţean de Urgentă Timişoara cu diagnostic de STOP CARDIAC
RESUSCITAT……………………………………………………………………….. 29
2.5. Distribuţia pe sexe a pacienţilor admişi în Clinica de Anestezie şi Terapie Intensivă a
Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara cu diagnostic de STOP CARDIAC
RESUSCITAT………………………………………………………………………. 31
2.6. Distribuţia pe categorii de vârstă a pacienţilor admişi în Clinica de Anestezie şi
Terapie Intensivă a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţa Timişoara cu diagnostic de
STOP CARDIAC RESUSCITAT…………………………………………………. 32
2.7. Distribuţia pe categorii de vârstă a pacientelor de sex feminin admise în Clinica de
Anestezie şi Terapie Intensivă a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara cu
diagnostic de Stop Cardiac Resuscitat în perioada Septembrie 2014-Aprilie 2015... 33
2.8. Distribuţia pe categorii de vârstă a pacienţilor de sex masculin admişi în Clinica de
Anestezie şi Terapie Intensivă a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara cu
diagnostic de Stop Cardiac Resuscitat în perioada Septembrie 2014-Aprilie 2015… 34
2.9. Rata mortalităţii globale a pacienţilor admişi în Clinica de Anestezie si Terapie
Intensivă a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara cu diagnostic de STOP
CARDIAC RESUSCITAT………………………………………………………… 35
3.0. Rata mortalităţii globale pe sexe a pacienţilor admişi în Clinica de Anestezie si
Terapie Intensivă a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara cu diagnostic de
STOP CARDIAC RESUSCITAT………………………………………………….... 36
3.1. Rata mortalităţii pe categorii de vârstă,indiferent de sex,a pacienţilor admişi în
Clinica de Anestezie si Terapie Intensivă a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă
Timişoara cu diagnostic de STOP CARDIAC RESUSCITAT…………………. 37
3.2. Rata mortalităţii pe categorii de vârstă şi sex a pacienţilor admişi în Clinica de
Anestezie si Terapie Intensivă a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara
cu diagnostic de STOP CARDIAC RESUSCITAT………………………………. 38
3.3. Numărul mediu de zile de staţionare în Terapie Intensivă-global la pacienţii
cu diagnostic de SCR………………………………………………………………. 40
3.4. Evoluţia supravieţuirii din spital a pacienţilor diagnosticaţi cu Stopul Cardiac
Resuscitat…………………………………………………………………………… 41
3.5. Rezultate şi discuţii……………………………………………………………….. 42
3.6. Concluzii …………………………………………………………………………. 44
3.7. BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………. 45
LISTA ABREVIERILOR
8. I.O.- Intraosos
INTRODUCERE
-1-
1.1. Epidemiologia și efectul stopului cardiac.
Este foarte probabil ca mult mai multe victime prezintă F.V. sau T.V. rapidă în timpul
colapsului, dar până când este efectuată prima electrocardiogramă (ECG), de personalul
medical al serviciului de ambulanță, ritmul se poate deteriora până la asistolie.(10).Când ritmul
cardiac este întregistrat imediat după colaps, proporția pacienților prezentând F.V. poate fi
între 59% pana la 65%.(11). Incidența raportată a stopului cardiac intraspitalicesc este mult mai
variabilă, dar este în limita a 1-5 din 1000 de internări. Datele recente întregistrate la Registrul
Național al Asociației Americane de Cardiologie privind R.C.P. indică supraviețuirea
externării după un stop cardio respirator intraspitalicesc ca fiind de 17,6%(toate ritmurile).
Ritmul inițial fiind F.V. sau T.V. fără puls în 25% din cazuri, dintre care 37% supraviețuiesc
externării iar după activitate electrică fără puls sau asistolie, 11,5% supraviețuiesc externării
din spital.
-2-
1.2. Suportul vital de bază la adult.
1.2.1. Lanțul supraviețuirii
Acțiunea care leagă victima de stopul cardiac precoce cu supraviețuire se numește‖ Lanțul
supraviețuirii‖ (Fig. 1.1).
Prima figură a acestui lanț indică importanța recunoașterii celor care
riscă să intre în stop cardiac și strigarea după ajutor în speranța că tratamentul imediat poate
preveni stopul cardiac. Figura centrală reprezintă integrarea R.C.P. și defibrilarea ca
componente fundamentale ale resuscitării imediate în încercarea de a reda viața. R.C.P.
imediată poate dubla sau chiar tripla șansa la viață în caz de F.V.-S.C.R.S.(Fibrilația
Ventriculară-Stopul cardio respirator în afara spitalului). Efectuarea compresiunilor toracice
este mai bună decât a nu efectua deloc R.C.P. (13-14)
. Urmărind F.V.-S.C.R.S.,R.C.P. plus
defibrilarea în primele 3-5 minute de la colaps pot determina rate de supraviețuire între 49-
75% (15). Cu fiecare minut întârziat al defibrilarii se reduce probabilitatea supraviețuirii cu 10-
12%(14-16).
Legătura finală în Lanțul Supraviețuirii; îngrijirea post resuscitare efectivă, are ca scop
păstrarea funcțiilor, în special cea a creierului și a inimii. Importanța recunoașterii precoce în
spital a pacienților critici și activarea unei urgențe medicale sau a unei echipe de răspuns rapid,
cu tratament pregătit pentru prevenirea stopului cardiac, este acum bine acceptată(1). În ultimii
ani importanța tratamentului post-stop cardiac a reprezentat Lanțul supraviețuirii, al celor 4
faze care au fost recunoscute tot mai mult. Diferențele tratamentului post-stop cardiac pot fi
responsabile pentru variațiile rezultatelor intraspitalicești după stopul cardiac.
-3-
Lanțul supraviețuirii.
Suportul vital de bază cuprinde următoarele secvențe de acțiuni ce sunt prezentate şi în figura
1.2. (după Consiliul Naţional Român de Resucitare)48.
1. Se asigură zona: Se asigură că salvatorul, victima sau orice alt martor sunt cu toții în
siguranță (trafic, apă, current electric, substranțe toxice,etc.).
-4-
2. Se verifică starea de constiență a victimei:
o prin stimuli verbali și fizici (se mişcă cu blândețe umerii victimei și se adresează cu
voce tare: ‖Sunteți bine?‖
o nu răspunde la stimuli => pacient inconștient.
o Se lasă victima în poziția în care s-a găsit, dacă s-a asigurat zona de orice alt pericol.
o Se încearcă aflarea motivului și se strigă după ajutor dacă e nevoie.
o Se reevaluează cu regularitate starea pacientului.
În primele minute după instalarea stopului cardiac, s-ar putea ca victima abea să poată
respira, sau poate avea gaspuri neregulate, rare și zgomotoase, nu se va confunda asta cu
respirația normala. Se priveşte, se ascultă și se simte pentru nu mai mult de 10 secunde pentru
a determina dacă victima respiră normal. Dacă există vreo îndoială că victima respiră normal
se acţionează ca și cum nu ar fi normal.
-5-
o Se trimite sau se deplasează după ajutor-se alertează serviciile 112 sau numărul local
de urgențe pentru solicitarea unei ambulanțe.
o Se continuă evaluarea respirației acestuia, se urmăreşte dacă aceasta rămâne normală.
-6-
o Se menține capul în hiperextensie și bărbia ridicată, se indepărtează de gura pacientului
și se privește toracele cum revine în poziția inițială ca într-un expir normal.
o Se repetă acțiunea înca odata, pentru a obține 2 ventilații/insuflații eficiente. Cele 2
insuflații nu trebuie să dureze mai mult de 5 secunde, amăndouă.
o Se revine la poziția inițială pentru reluarea celor 30 de compresiuni.
o Se continuă efectuarea compresiilor toracice și a insuflațiilor într-un raport de 30:2.
o Se va opri resuscitarea pentru a reevalua victima doar dacă aceasta arată semne de
revenire: se miscă, deschide ochii sau respiră normal. Altfel nu se întrerupe
resuscitarea.
Dacă primele încercari de ventilare nu fac ca toracele să iși revină la forma inițială, normală,
atunci înainte de următoarea încercare:
Dacă sunt 2 salvatori prezenți, celălalt ar trebui să preia compresiile toracice la fiecare 2
minute pentru prevenirea extenuării. Se asigură că întreruperea compresiilor toracice este
minimă în decursul schimbului între salvatori.
6b. Resuscitarea doar cu compresii toracice se poate efectua după cum urmează:
o dacă persoana care efectuează resuscitarea nu este antrenată sau nu este dispusă să
administreze insuflații gură la gură, atunci va efectua doar compresii toracice;
o compresiile toracice trebuiesc efectuate în continuu, cu o rată de cel puțin 100/min.
(dar să nu depășească 120)
-7-
1.2.2. Recunoașterea stopului cardiac
Verificarea pulsului carotidian este o metodă inexactă de confirmare a prezenței sau absenței
circulației sanguine atât pentru salvatorii neinstruiți cât și pentru cei cu pregătire medicală.17
Atât salvatorii cu pregătire medicală cât și cei nepregătiți au dificultăți în a determina absența
sau prezența unei respirații adecvate sau normale la pacienții inconștienți.18 Acest lucru se
poate datora gaspurilor ocazionale ale victimei care se intâmplă în primele minute după
stabilirea stopului cardiac în 40% din cazuri.19 Persoanele nepregătite ar trebui învățate să
înceapă R.C.R. dacă victima este inconștientă și nu respiră normal. În timpul instruirii trebuie
pus accent pe prezența gaspurilor agonice, care sunt un indicator al începerii imediate a
R.C.R..
În cazul adulților care necesită R.C.P., cauza cea mai probabilă a stopului ar fi problemele
cardiace -este recomandat ca R.C.P. să se înceapă cu compresiile toracice. Nu ar trebui irosit
timpul pentru verificarea obstrucției cavității bucale decăt dacă primele ventilații nu produc
ridicarea toracelui.
1.2.4. Ventilația
În timpul R.C.P. circulația sângelui spre plămâni este substanțial redusă, o ventilație –
perfuzie adecvată poate fi menținută cu o rată mai mică decât normalul. Hiperventilația este
dăunătoare deoarece crește presiunea intra toracică, cu o întoarcere venoasă scăzută către
inimă și reducerea debitului cardiac. Întreruperile compresiilor toracice reduc supraviețuirea.20
-8-
1.2.5. Compresiile toracice
Compresiile toracice generează o cantitate mică de flux sanguin dar critică pentru creier și
miocard și cresc ratele ca defibrilarea să aibă succes. Tehnicile optime pentru compresiile
toracice cuprind: Comprimarea toracelui cel puțin 5 cm (pentru adult), dar să nu depășească
21,22
6cm; permiterea toracelui să revină complet după compresie ;compresia să fie egală cu
decompresia (reculul).
Poate fi ușoară (pacient conștient) sau severă (pacient inconștient). Se utilizează manevra
Heimlich pentru eliberarea căilor aeriene. Algoritmul de intervenție în caz de OCACS la adult:
-9-
1.2.2. Terapia electrică: defibrilatoarele externe automate,defibrilarea (după
Consiliul Naţional Român de Resucitare)48.
DEA sunt dispositive sigure și eficiente atunci când sunt folosite de persoanele necalificate
(permite defibrilarea cu multe minute înainte de sosirea ajutorului calificat) sau de salvatorii
profesioniști (în spital sau în afara lui).
Algoritmul de utilizare a DEA este prezerntat în figura 1.4. (după Consiliul Naţional Român
de Resucitare)48
- 10 -
Trebuie asigurată siguranța salvatorului, a victimei și a celor din jur. Defibrilarea se face
atașând padelele pe toracele dezgolit al victimei, cu indicație de soc al defibrilatorului (FV sau
TVfp). Salvatorul se va asigura că nimeni nu atinge victima. RCP trebuie continuat atât în
timpul atașării padelelor cât și imediat dupa ce s-a efectuat defibrilarea, utilizând un raport de
30:2.
Fibrilația ventriculară:
Tahicardia Ventriculară:
- 11 -
1.3.Suportul vital avansat
Recunoașterea rapidă a deteriorării unui pacient și prevenirea unui stop cardiac este prima
verigă din Lanțul Supraviețuirii.
Odată ce stopul cardiac are loc, mai puțin de 20% din pacienții internați vor supraviețui până
la externare.(12) Prevenirea intraspitalicească a stopului cardiac presupune educația
personalului medical, monitorizarea pacienților, recunoașterea deteriorării unui pacient, un
sistem pentru a chema ajutor și un răspuns efficient
1.3.2. Problema
- 12 -
1.3.4. Monitorizarea și recunoașterea pacienților critici
Pentru a ajuta în detectarea precoce a pacienților critici, fiecare pacient trebuie să dețină un
plan documentat al monitorizării funcțiilor vitale care identifică care variabile necesită
măsurate și frecvența măsurătorilor.30 Multe spitale folosesc în prezent scoruri de avertizare
precoce sau criteriul de alarmare pentru a identifica nevoia de a crește monitorizarea,
tratamentul sau chemarea unui ajutor calificat.31-32
Răspunsul pentru pacienții critici sau care prezintă riscul de a deveni pacienți critici este
deobicei asigurat de Echipele medicale de urgență (EMU), Echipele de răspuns rapid (ERR)
sau Echipele de terapie intensivă (ETI).33 Aceste echipe înlocuiesc sau co-există împreună cu
Echipele tradiționale ale stopului cardiac, care răspund deobicei la pacienții deja aflați în stop
cardiac.
EMU/ERR cuprind deobicei echipaj medical și asistentă din îngrijirea intensivă și medicină
generală și răspund la criteriul de apelare specific lor. ETI sunt formate din echipe de mai
mulți asistenți medicali sau doar unul singur. O meta-analiză recentă a arătat că sistemele
EMU/ERR au fost associate cu o scădere a ratei SCR în afara secțiilor de terapie intensivă, dar
nu sunt associate cu o scădere a mortalității în spital.34
EMU au un rol important în a decide începerea RCP sau în luarea deciziei de a nu începe
RCP, care este responsabilă pentru reducerea ratei stopului cardiac. 35-36
- 13 -
c. Ghidarea clară/reguli clare (în legatură cu criteriile de alertare sau a scorurilor de avertizare
precoce) pentru a ajuta personalul medical în detectarea precoce a deteriorării pacienților.
1. Îngrijirea potrivită pentru pacienții critici sau cu risc de deteriorare clinică în arii
corespunzătoare cu nivelul de îngrijire potrivit nivelului de boală al pacientului.
2. Pacienții critici au nevoie de supraveghere regulată; fiecare pacient ar trebui să aibă un plan
documentat pentru monitorizarea semnelor vitale ce identifică care variabile trebuiesc
măsurate și frecvența măsurătorilor în funcție de gravitatea bolii sau probabilitatea deteriorării
clinice și instalării SCR. Ghidurile recente sugerează monitorizarea variabilelor fiziologice
simple care includ pulsul, T.A, rata respiratiilor, nivelul de constiență, temperatura și SpO2 .37
5. Stabilirea unei politici clare și specifice care necesită un răspuns clinic la anormalitățile
fiziologice, bazate pe sistemul ‖urmărește și activează‖. Acesta ar trebui să includă indicații
despre managementul clinic ulterior al pacientului și responsabilitățile specifice ale
personalului medical și al asistenților.
6. Spitalul ar trebui să dețină un răspuns clar pentru pacienții critici. Asta ar putea include o
echipă de serviciu răspunzătoare sau o echipă de resuscitare (ex. EMU,ERR) capabilă să
răspundă într-un timp eficient la crizele clinice acute identificate de sistemul ―urmărește și
activează‖ sau alți indicatori.Acest serviciu trebuie să fie disponibil 24h pe zi. Echipa trebuie
să includă personal adecvat, cu aptitudini, pentru situații acute sau critice.
- 14 -
7. Instruirea personalului clinic în recunoașterea, monitorizarea și managementul pacienților
critici. Asta include indicații în managementul clinic al pacientului până la sosirea
personalului cu experiență. Asigurați-vă că cei din personalul medical iși știu rolul în sistemul
de răspuns rapid.
8. Spitalele trebuie să permită personalului de orice disciplină să strige după ajutor când
identifică un pacient cu risc de deteriorare sau de SCR. Personalul ar trebui instruit în folosirea
38
sistemelor structurate de comunicare (ex. Situatie-Istoric-Evaluare-Recunoastere) pentru a
asigura transmiterea eficientă a informațiilor între doctori, asistenți medicali și alte profesii de
îngrijire medicală.
9. Identificarea pacienților pentru care SCR este un eveniment anticipat terminal și pentru care
RCP este inadecvată și pacienții care nu doresc să fie resuscitați. Spitalele ar trebui să dețină o
politică DNAR, bazată pe ghidurile naționale, care este înțeleasă de tot personalul clinic.
10. Trebuie asigurat un bilanț precis stopului cardiac ‖stopurile false‖, decesele neașteptate și
neanticipate folosind seturile de date commune pe ATI. Deasemenea un audit al
antecendentelor și răspunsurilor clinice la aceste evenimente.
Boala coronariană este cauza cea mai frecventă a MCS. Cardiomiopatia non ischemică și
boala valvulară sunt responsabile pentru restul de MCS. Un procentaj mic al MCS sunt
cauzate de anormalități moștenite (ex. Sidromul Brugada,Cardiomiopatia hipertrofica) sau
boala cardiacă congenitală. Semnele cele mai frecvente sunt: durerea toracică în ora dinaintea
instalării SCR, sincopă, palpitații.
- 15 -
1.4. Defibrilarea
1. Se asigură siguranța atât a persoanei care efectuează procedura cât și a victimei și a celor
din jur.
4. După sosirea DEA, se pornește, se așează padelele pe toracele dezgolit, dacă există al doilea
salvator, RCP se continuă până se așează padelele, se urmează comenzile vocale sau cele
afișate, salvatorul se asigură că nimeni nu atinge victima în timp ce DEA analizează ritmul.
5. Dacă există indicație de șoc, se asigură că nimeni nu atinge victima înainte de a se apăsa
butonul de şoc. Ideal ar fi ca primul șoc să fie administrat cu 150J. După șoc se va relua
imediat RCP utilizând acelați raport (30:2). Se continuă conform comenzilor DEA.
Pauza pre-șoc trebuie minimalizată prin începerea precoce a RCP imediat după administrarea
șocului, chiar și o pauză de 5-10 secunde va scădea rata reușitei șocului. Defibrilarea în sine
nu trebuie să întrerupă RCP mai mult de 5 secunde.
RCP se face incontinuu, exceptând pauza de maxim 5 secunde când se administrează șocul.
Dacă nu există indicație de șoc se urmează protocolul SVB, până la afișarea a noi comenzi a
DEA.
Resuscitarea va continua până când sosește ajutor calificat, victima se trezește, se mișcă,
deschide ochii, respiră normal sau salvatorul este epuizat.
DEA ar trebui asigurate în locurile publice precum aeroporturile, sălile de sport, birouri,
cazinouri, aeronave, pentru prevenirea stopurilor cardiace deseori observabile. Deși între 60-
80% dintre stopuri se petrec acasă, programele publice de folosire și educație a DEA pot crește
rata supraviețuirii SCR în afara spitalului.
- 16 -
1.5. Resuscitarea în spital
Un algoritm al stopului cardiac intraspitalicesc este explicat în figura 1.5. (după Consiliul
Naţional Român de Resucitare)48.
- 17 -
O persoană începe RCP și cealaltă folosește sistemul de alarmă și aduce echipamentul
de resuscitare. Dacă este doar o persoană prezentă, atunci va părăsi pacientul.
Se urmarează protocolul 30:2, se minimalizează întreruperea RCP și se asigură o bună
calitate a acestuia. Se evită epuizarea personalului prin folosirea unui schimb la fiecare
2 minute.
Se mențin căile aeriene deschise, se ventilează cu cel mai adecvat echipament care
există la îndemană, poket mask-ul este deobicei valabil. Alternativ se folosește un
dispozitiv supraglotic, balon autogonflabil sau masca cu balon. Intubația traheală ar
trebui efectuată doar de cei instuiți și experimentați.
- 18 -
1.6. Algoritmul Suportului Vital Avansat este prezentat în figura 1.6. (după Consiliul
Naţional Român de Resucitare)48.
- 19 -
Deși algoritmul Stopului cardiac –S.V.A. din figura de mai sus este aplicabil tuturor
stopurilor cardiace, în situațiile speciale de stop cardiac ar putea fi indicate intervenții
adiționale. Intervențiile care contribuie incontestabil la supraviețuirea stopului cardiac sunt
S.V.B. efectiv și precoce, neîntrerupt, compresiile toracice de înaltă calitate și defibrilarea
precoce pentru F.V. și T.V.fp. Folosirea adrenalinei a arătat că ar ajuta la restabilirea
circulației spontane, dar nici un drog al resuscitării sau intervențiile avansate ale căilor aeriene
39-40
nu au dus la creșterea supraviețuirii externării din spital după instalarea stopului cardiac .
Medicamentele folosite pentru RCP și managementul avansat al căilor aeriene sunt secundare
defibrilării precoce și compresiilor toracice de înaltă calitate.
Algoritmul S.V.A. este împărțit în ritmuri șocabile și non șocabile, fiecare ciclu al
protocolului este similar, cu un total de 2 minute de RCP efectuat înainte de sesizarea ritmului
și unde este indicată verificarea pulsului. Adrenalina 1mg este administrată la fiecare 3-5
minute până ce circulația spontană este restabilită, momentul dozei administrate inițial de
adrenalină este descris mai jos:
Primul ritm monitorizat este FV/TV în aproximativ 25% din cazurile de SCR,atât în afara
spitalului cât și în spital.24. FV/TV va apărea deasemenea în 25% din cauzurile de SCR în
timpul RCR cu un ritm inițial de asistola sau DEM.12 Odată stabilit SCR se ca cere ajutor
(inclusive defibrilatorul) și se va începe RCR, începând cu compresiunile toracice cu un raport
de 30 cu 2 ventilatii. La sosirea defibrilatorului, se vor continua compresiile toracice în timp
ce sunt aplicate padelele. Se identifică ritmul și se acordă tratament conform algoritmului
SVA.
O singură lovitură precordială are o rată de succes foarte scazută pentru cardioversia unui
ritm şocabil , este probabil sa fie cu success doar acordată în primele secunde de la instalarea
unui ritm şocabil. Rata de success este mai mare când este instalată TVfp decât atunci când
este FV. Livrarea loviturii precordiale trebuie sa nu intârzie chemarea ajutorului sau accesarea
defibrilatorului. Este prin urmare adecvată doar atunci când sunt prezenti mai mulţi clinicieni,
stopul fiind monitorizat şi când un defibrillator nu este disponibil imediat. În practică, această
situaţie este intalnită in unitaţile de terapie intensivă sau unităţile de urgenţe. 44
Se stabileste accesul intravenous dacă acesta nu a fost deja stabilit. Canularea venoasă
periferică este mai rapidă, mai uşor de stabilit şi mai sigură decat cea centrală. Drogurile
injectate periferic trebuie urmate de o spalatură de cel puţin 20ml de fluide. Dacă accesul
intravenous este dificil sau imposibil, se ia în considerare ruta IO. Injectarea intra osoasă a
drogurilor atinge concentraţia plasmatică compatibilă în timp cu cea a injectării prin cateterul
venos central. Valabilitatea dispozitivelor mecanice recente de IO a crescut tehnica utilizării
acestora cu mai multă usurinţă.45
Concentraţiile plasmatice imprevizibile sunt atinse când drogurile sunt administrate prin tubul
tracheal şi doza traheală optimă a majoritaţii drogurilor este necunoscută, astfel, ruta traheală
pentru droguri nu mai este recomandată.
Adrenalina.
- 23 -
îmbunatatească sau să prevină supravieţuirea neurologică. Pe baza consensului experţilor,
pentru FV/TV se administrează adrenalină după al treilea şoc, odată ce compresiile toracice s-
au reluat, după care se încearcă la fiecare 3-5 minute în timpulul stopului cardiac (cicluri
alternative). Nu se întrerupe RCP pentru a se administra droguri.
Drogurile Anti-aritmice.
Magneziu.
Bicarbonatul.
Se administrează fluide rapid daca este suspectata hipovolemia, se foloseşte ser fiziologic
0,9% sau soluţie Hartmann. Trebuie asigurată normovolemia în timpul SCR, dar nu trebuie
administrate fluide în exces, deoarece pot fi nocive.46
- 24 -
PARTEA SPECIALĂ
- 25 -
CAPITOLUL II
Introducere
Deşi resuscitarea initial este reuşită. Rata mortalităţii la nivel global este una extrem de
mare( doar 7% din pacienţii resuscitaţi supravieţuiesc la un an), iar din cei care supravieţuiesc
o mare parte rămân cu leziuni neurologice ireversibile. De asemenea, costurile legate de
spitalizarea de lunga durată şi in clinici de recuperare sunt semnificative.
- 26 -
2.1. Material şi metodă
Designul studiului
Pentru culegerea datelor au fost analizate atât registrul de evidentă cât şi foile de
observaţie a pacienţilor diagnosticaţi cu S.C.R. şi s-au urmărit următorii parametri:
- 27 -
Distribuţia pe categorii de vârstă a pacienţilor de sex masculin admişi în Clinica de
Anestezie şi Terapie Intensivă a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara cu
diagnostic de Stop Cardiac Resuscitat în perioada Septembrie 2014-Aprilie 2015.
Rata mortalităţii globale a pacienţilor admişi în Clinica de Anestezie si Terapie
Intensivă a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara cu diagnostic de STOP
CARDIAC RESUSCITAT.
Rata mortalităţii globale pe sexe a pacienţilor admişi în Clinica de Anestezie si Terapie
Intensivă a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara cu diagnostic de STOP
CARDIAC RESUSCITAT.
Rata mortalităţii pe categorii de vârstă, indiferent de sex, a pacienţilor admişi în
Clinica de Anestezie si Terapie Intensivă a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă
Timişoara cu diagnostic de STOP CARDIAC RESUSCITAT.
Rata mortalităţii pe categorii de vârstă şi sex a pacienţilor admişi în Clinica de
Anestezie si Terapie Intensivă a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara cu
diagnostic de STOP CARDIAC RESUSCITAT.
Numărul mediu de zile de staţionare în Terapie Intensivă-global la pacienţii cu
diagnostic de SCR.
Evoluţia supravieţuirii din spital a pacienţilor diagnosticaţi cu Stop Cardiac Resuscitat.
Pacienţii
- 28 -
Stopul Cardiac Resuscitat (SCR)
Metode statistice
Analiza statistică a datelor s-a efectuat prin colectarea datelor pacienţilor din Registrul
de evidenţă şi din foile de observaţie a Clinicii de Anestezie si Terapie Intensivă. Statistica a
fost creată apoi in Microsoft Excel şi au fost studiaţi parametrii enumeraţi în capitolul de
material si metodă de includere în studiu.
- 29 -
Caracteristicile demografice ale celor 97 de pacienţi incluşi în studiu sunt prezentate în
tabelul I.
Tabelul I
Rata mortalității pe categorii de vârstă, indiferent de sex, a Între 20-30 de ani – 100%
pacienților admiși in A.T.I. cu diagnostic SCR . Între 31-40 de ani- 75%
Sexul masculin-predominantă:
Între 41-50 de ani= 90%
Între 51-60 de ani= 85%
Între 61-70 de ani= 100%
Între 71-80 de ani= 89%
Între 81-92 de ani= 100%.
Numărul mediu de zile de staționare în TI-global Între 1 și 30 de zile.
Evoluţia supravieţuirii din Spital 14% Amelioraţi, 2% Staţionari.
- 30 -
2.5. Distribuţia pe sexe a pacienţilor admişi în ATI, SCJUT cu diagnostic de STOP
CARDIO RESPIRATOR in perioada Septembrie 2014-Aprilie 2015 este prezentat in figura
2.
Figura 2.
Femei
42%
Bărbaţi
58%
Predominanţa sexului masculin în studiu se explică prin faptul că incidenţa bolii cardiace
ischemice, cauza principală a Stopului Cardio Respirator, este mai mică la femei inainte de
vârsta de 50 de ani. Riscul cardiovascular creşte progresiv la femei după instalarea
menopauzei.
- 31 -
2.5.Distribuţia pe categorii de vârstă a pacienţilor admişi în A.T.I. a S.C.J.U.T. cu
diagnostic de STOP CARDIAC RESUSCITAT în perioada Septembrie 2014-
Aprilie 2015 este ilustrată în figura 3.
Figura 3.
20
15
10
0
Intre Intre Intre intre Intre Intre Intre
Vârsta 20-30 31-40 41-50 51-60 61-70 71-80 81-92
de ani
Numărul pacienţilor 3 5 13 13 23 20 20
Începând cu vârstele cuprinse între 61-70 pacienţii s-au dublat la număr, aceştia
ajungând la un număr de 23 de pacienţi, acesta fiind cel mai crescut număr din tot graficul.
Vârsta este un important predictor pentru apariţia a diverse boli de organe si sisteme
care pot evolua spre un eventual Stop Cardio Respirator, după cum se poate vedea şi in Figura
3, începând cu vârstele cuprinse între 61-70 de ani s-au internat 23 de pacienţi care au fost
resuscitaţi.
- 32 -
2.7. Distribuţia pe categorii de vârstă a pacientelor de sex feminin admise în
Clinica de Anestezie şi Terapie Intensivă a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă
Timişoara cu diagnostic de Stop Cardiac Resuscitat în perioada Septembrie 2014-Aprilie
2015 este ilustrată in figura 4.
Figura 4.
12
12
11 11
10
4
2
2 2
1 2
0
20-30 ani
31-40 ani
41-50 ani
51-60 ani
61-70 ani
71-80 ani
81-92 ani
- 33 -
2.8. Distribuţia pe categorii de vârstă a pacienţilor de sex masculin admişi în
Clinica de Anestezie şi Terapie Intensivă a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă
Timişoara cu diagnostic de Stop Cardiac Resuscitat în perioada Septembrie 2014-Aprilie
2015 este ilustrată in figura 5.
Figura 5.
14
13
12 12
10
10
8 9
6 8
4 3
2 1
0
20-30 ani
31-40 ani
41-50 ani
51-60 ani
61-70 ani
71-80 ani
81-92 ani
Predominanţa sexului masculin in studiu se poate explica prin faptul că incidenţa bolii
cardiace ischemice, cauza principală a Stopului Cardio Respirator, este mai mică la femei
înainte de vârsta de 50 de ani.Riscul cardiovascular creşte progresiv la femei dupa instalarea
menopauzei.
- 34 -
2.9. Rata mortalităţii globale a pacienţilor admişi în ATI, SCJUT cu diagnostic de
STOP CARDIAC RESUSCITAT in perioada Septembrie 2014-Aprilie 2015 este prezentată
in figurea 6.
Figura 6.
Ameliorati
16%
Decedati
84%
- 35 -
3.0. Rata mortalităţii globale pe sexe a pacienţilor admişi în Anestezie şi Terapie
Intensivă Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara cu diagnostic de STOP
CARDIAC RESUSCITAT in perioada Septembrie 2014-Aprilie 2015 este reprezentată în
figura 7.
Figura 7.
Figura 8.
40%
Decese
20%
0%
Între 20-Între 31-
30 Între 41- Între 51-
40 50 Între 61-
60 Între 71-
70 Între 81-
80
92
- 37 -
3.2. Rata mortalităţii pe categorii de vârstă şi sex a pacienţilor admişi in Anestezie
şi Terapie Intensivă a S.C.J.U.T. cu diagnostic de STOP CARDIAC RESUSCITAT în
perioada Septembrie 2014- Aprilie 2015 este prezentată in figurile 9 si 10.
Figura 9.
Procentele din Figura 9 figurează in funcţie de numărul de pacienţi şi decesele lor, astfel voi
prezenta în tabelul următor numărul de paciente decedate şi numărul total de paciente.
- 38 -
Figura 10.
100%
95%
90%
85%
80%
75%
Între Între Între Între Între Între Între
20-30 31-40 41-50 51-60 61-70 71-80 81-92
de ani de ani de ani de ani de ani de ani de ani
Rata mortalităţii pe categorii
100% 100% 90% 85% 100% 89% 100%
de vârstă la sexul masculin.
Procentele din Figura 10 figurează in funcţie de numărul de pacienţi şi decesele lor, astfel
voi prezenta în tabelul următor vârsta pacienţilor, numărul de pacienţi decedaţi si numărul
total de pacienti de sex masculin.
- 39 -
3.3. Numărul mediu de zile de staţionare in Terapie Intensivă-global la pacienţii cu
diagnostic de STOP CARDIAC RESUSCITAT este reprezentat in figura 11.
Figura 11.
50% 47%
45%
40%
35%
30% 29%
25%
22%
20%
15%
10%
5%
0% 2%
1
Zile de stationare între 2 şi 10
între 10 şi 30 peste 30
Cel mai mare procent a fost atins la pacienţii care au staţionat doar 1 zi în Clinica de
Terapie Intensivă, aceştia fiind in procent de 47% ,după care au urmat un procent de 29% care
au staţionat între 2 şi 10 zile, iar cei cu un număr de zile de staţionare între 10 şi 30 au avut un
procent de 22%.
- 40 -
3.4. Evoluţia supravieţuirii spre externare a pacienţilor internaţi pe secţia de
Anestezie si Terapie Intensivă a Spitalului Clinic de Urgentă Judeţean Timiţoara cu
diagnosticul de Stop Cardiac Resuscitat este prezentată in Figura 12.
Figura 12.
Staţionari
Ameliorati 2%
14%
Decedati
84%
Rata de success a fost de doar 14% (13) pacienţi care au fost amelioraţi iar 2% (2) pacienţi
au rămas staţionari după acordarea primului ajutor în conformitate cu ghidurile de resuscitare
europene (stare vegetativa). Restul de 84% (82 de pacienţi) au decedat in pofida respectării
normelor ghidurilor europene.
- 41 -
3.5. REZULTATE ŞI DISCUŢII
Rezultatele si discuţiile pe care le-am strâns în urma efectuării acestui studiu prospectiv în
vederea evoluţiei cazurilor care au prezentat Stop Cardiac Resuscitat în Clinica de Anestezie şi
Terapie Intensivă a Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara sunt urmatoarele:
Cazurile care au prezentat vârsta mai mică de 35 de ani au fost internate in urma
diagnosticării cu intoxicatie voluntară sau traumatism cranio cerebral. Pacienţii care au avut
vârstele cuprinse între 36 şi 92 au fost de regulă internaţi în urma consecinţelor, bolilor cu un
stadiu avansat, ajungând chiar până la Stop Cardio Respirator.
S-a observat că sexul masculin a fost prezent în studiu într-un număr mai mare decât cel
feminin, acesta având un procent de 58%(56 de pacienţi), spre deosebire de doar 42%(41 de
pacienţi). Predominanţa sexului masculin in studiu se poate explica prin faptul că incidenţa
bolii cardiace ischemice, cauza principală a Stopului Cardio Respirator, este mai mică la sexul
feminin înainte de vârsta de 50 de ani, riscul cardiovascular crescând progresiv şi la sexul
feminin după instalarea menopauzei.
Rata mortalităţii împărţită pe sexe a avut un rezultat semnificativ mai mare pentru sexul
masculin, acesta având un procent de 91%(51 de pacienţi decedaţi), iar cel feminin având un
procent relativ mai mic, acesta fiind de 75%(31 de pacienţi decedaţi).
- 42 -
Rata mortalităţii pe categorii de vârstă la sexul masculin devine predominantă începând cu
categoria de vârsta între 41-50 de ani, unde numărul pacienţilor şi a deceselor cresc
semnificativ, fiind urmată de categoria între 51-60 de ani cu un număr de 13 pacienţi, dintre
care 11 au decedat, dar atingând un număr maxim al mortalităţii între vârstele 61-70 de ani,
aceştia având o mortalitate de 100%.
- 43 -
3.6. CONCLUZII
Studiul s-a realizat pe o perioadă de 7 luni, cuprinsă între Septembrie 2014- Aprilie
2015 şi a inclus un număr de 97 de pacienţi ( 41 femei şi 56 bărbaţi) cu diagnostic de
STOP CARDIAC RESUSCITAT.
Stopul Cardio Respirator este foarte des asociat cu bolile cardiovasculare sau cele
respiratorii, incidenţa acestora fiind mai crescută la pacientii varstnici care au un risc
mai crescut de a cumula boli.
Este evidentă predominenţa sexului masculin şi a vârstei crescute.
Recunoaşterea precoce a Stopului Cardio Respirator si instituirea precoce a masurile
de resucitare cardio-respiratorie este crucială pentru succesul terapeutic.
Bolnavul trebuie internat de la început în Terapie Intensivă şi monitorizat clinic si
paraclinic.
În ciuda progreselor, mortalitatea în Stopul Cardio Respirator rămâne ridicată, aceasta
fiind într-un procent de 84%, dar in concordanţă cu datele internaţionale.
Asistentul medical trebuie să mențină o atitudine corectă și promptă, recunoaşterea
rapidă a stopului cardio-respirator fiind esenţială pentru creşterea şanselor de
supravieţuire a pacientului.
Asistentul medical are un rol important în aplicarea măsurilor de nursing pacienților
cu STOP CARDIAC RESUSCITAT.
Identificarea STOPULUI CARDIO RESPIRATOR cât mai precoce este un factor
important pentru supravieţuirea pacientului.
Incidenţa Stopului Cardiac Resuscitat la persoane cu vârste sub 30 de ani este de regulă
intalnită în situaţii speciale, precum :
o intoxicaţii voluntare/involuntare
o înec
o elecrocutaţi
o traumatisme, etc.
- 44 -
BIBLIOGRAFIE
1. Deakin CD, Nolan JP, Soar J, et al. European Resuscitation Council Guidelines
for Resuscitation 2010. Section 4. Adult advanced life support. Resuscitation
2010;81:1305–52
2. Atwood C, Eisenberg MS, Herlitz J, Rea TD. Incidence of EMS-treated out-of-hospital
cardiac
arrest in Europe. Resuscitation 2005;67:75-80.
10. Ringh M, Herlitz J, Hollenberg J, Rosenqvist M, Svensson L. Out of hospital cardiac arrest
outside home in Sweden, change in characteristics, outcome and availability for public access
- 45 -
defibrillation. Scand J Trauma Resusc Emerg Med 2009;17:18.110
11. Weisfeldt ML, Sitlani CM, Ornato JP, et al. Survival after application of automatic
external
defibrillators before arrival of the emergency medical system: evaluation in the resuscitation
outcomes consortium population of 21 million. J Am Coll Cardiol 2010;55:1713-20.
12. Meaney PA, Nadkarni VM, Kern KB, Indik JH, Halperin HR, Berg RA. Rhythms
and outcomes of adult in-hospital cardiac arrest. Crit Care Med 2010;38:101–8.
15. Caffrey S. Feasibility of public access to defibrillation. Curr Opin Crit Care
2002;8:195–8.
16. Waalewijn RA, de Vos R, Tijssen JG, Koster RW. Survival models for out-ofhospital
cardiopulmonary resuscitation from the perspectives of the bystander,
the first responder, and the paramedic. Resuscitation 2001;51:113–22.
19. Bobrow BJ, Zuercher M, Ewy GA, et al. Gasping during cardiac arrest in
humans is frequent and associated with improved survival. Circulation
2008;118:2550–4
- 46 -
21. Aufderheide TP, Pirrallo RG, Yannopoulos D, et al. Incomplete chest wall
decompression: a clinical evaluation of CPR performance by EMS personnel
and assessment of alternative manual chest compression–decompression
techniques. Resuscitation 2005;64:353–62.
22. Yannopoulos D, McKnite S, Aufderheide TP, et al. Effects of incomplete chest
wall decompression during cardiopulmonary resuscitation on coronary and
cerebral perfusion pressures in a porcine model of cardiac arrest. Resuscitation
2005;64:363–72.
23. Edelson DP, Abella BS, Kramer-Johansen J, et al. Effects of compression depth
and pre-shock pauses predict defibrillation failure during cardiac arrest. Resuscitation
2006;71:137–45.
24. Bradley SM, Gabriel EE, Aufderheide TP, et al. Survival Increases with CPR by
Emergency Medical Services before defibrillation of out-of-hospital ventricular
fibrillation or ventricular tachycardia: observations from the resuscitation
outcomes consortium. Resuscitation 2010;81:155–62.
25. National Confidential Enquiry into Patient Outcome and Death. An acute problem?
London: NCEPOD; 2005.
30. DeVita MA, Smith GB, Adam SK, et al. ―Identifying the hospitalised patient in
crisis‖—a consensus conference on the afferent limb of rapid response systems.
Resuscitation 2010;81:375–82.
31. Armitage M, Eddleston J, Stokes T. Recognising and responding to acute illness
in adults in hospital: summary of NICE guidance. BMJ 2007;335:258–9.
32. Hillman K, Chen J, Cretikos M, et al. Introduction of the medical emergency team
(MET) system: a cluster-randomised controlled trial. Lancet 2005;365:2091–7.
33. Devita MA, Bellomo R, Hillman K, et al. Findings of the first consensus conference
on medical emergency teams. Crit Care Med 2006;34:2463–78.
34. Chan PS, Jain R, Nallmothu BK, Berg RA, Sasson C. Rapid response teams: a
systematic review and meta-analysis. Arch Intern Med 2010;170:18–26.
35. Smith GB. Increased do not attempt resuscitation decision making in hospitals
with a medical emergency teams system—cause and effect? Resuscitation
2008;79:346–7.
36. Chen J, Flabouris A, Bellomo R, Hillman K, Finfer S. The Medical Emergency
Team System and not-for-resuscitation orders: results from the MERIT study.
Resuscitation 2008;79:391–7.
37. Excellence NIfHaC. NICE clinical guideline 50 acutely ill patients in hospital:
recognition of and response to acute illness in adults in hospital. London:
National Institute for Health and Clinical Excellence; 2007.
39. Stiell IG, Wells GA, Field B, et al. Advanced cardiac life support in out-of-hospital
cardiac arrest. N Engl J Med 2004;351:647–56.
40. Olasveengen TM, Sunde K, Brunborg C, Thowsen J, Steen PA, Wik L. Intravenous
drug administration during out-of-hospital cardiac arrest: a randomized trial.
JAMA 2009;302:2222–9.
- 48 -
41. Rea TD, Shah S, Kudenchuk PJ, Copass MK, Cobb LA. Automated external
defibrillators: to what extent does the algorithm delay CPR? Ann Emerg Med
2005;46:132–41.
42. van Alem AP, Sanou BT, Koster RW. Interruption of cardiopulmonary resuscitation
with the use of the automated external defibrillator in out-of-hospital
cardiac arrest. Ann Emerg Med 2003;42:449–57.
43. Pytte M, Kramer-Johansen J, Eilevstjonn J, et al. Haemodynamic effects of
adrenaline (epinephrine) depend on chest compression quality during cardiopulmonary
resuscitation in pigs. Resuscitation 2006;71:369–78.
44. Pellis T, Kette F, Lovisa D, et al. Utility of pre-cordial thump for treatment of out
of hospital cardiac arrest: a prospective study. Resuscitation 2009;80:17–23.
45. Shavit I, Hoffmann Y, Galbraith R, Waisman Y. Comparison of two mechanical
intraosseous infusion devices: a pilot, randomized crossover trial. Resuscitation
2009;80:1029–33.
46. Price S, Uddin S, Quinn T. Echocardiography in cardiac arrest. Curr Opin Crit Care
2010;16:211–5.
47. http://en.wikipedia.org/wiki/Cardiopulmonary_resuscitation
48. http://www.cnrr.org/pantelimon/Ghiduriresuscitare2010V2.pdf
- 49 -