Cartea si lectura in viata personalitatii

BRUMA ANA
„Sunt două lucruri esențiale care te vor face înțelept – cărțile pe care le citești și oamenii pe care-i
întâlnești.“
 Viața omului e strâns legată de carte. Generarea și transmiterea culturii este de neconceput înafara acestui
obiect. Raportul omului cu cartea e unul fundamental, permanent, necesar și adesea complicat.O carte poate
fi o alta lume de evadare.Cartile sunt o sursa de inspiratie.o sursa de cunostinte sau o sursa de liniste si
pace,cartea actioneaza diferit la fiecare dintre noi.Cartea este un dar pe care il poti deschide iar si
iar.Lectura are un rol hotărâtor în îmbogățirea și dezvoltarea cunoștințelor elevilor, în formarea gustului
pentru citit, în cultivarea și îmbogățirea limbajului prin formarea și dezvoltarea unui vocabular adecvat
Lectura are beneficii precum:Cititul îmbogățește vocabularul; Lectura lărgește orizonturile; Cititul face
bine sufletului și psihicului; Lectura îmbogățește cultura generală:Cititul te ajută să cunoști viața; Lectura
reduce stresul;Cititul îmbunătățește concentrarea; Cărțile fac cunoscută iubirea si multe altele.
 Lecturile lui Mihai Eminescu
' Citește! Citind mereu, creierul tău va deveni un laborator de idei și imagini, din care vei întocmi
înțelesul și filosofia vieții. '
Lectura cărţilor Mihai a deprins-o de acasă, din familie, pe când avea doar cinci ani. Fiind al şaptelea
copil al soţilor Gheorghe şi Raluca Eminovici, Mihai a avut o copilărie fericită. Părinţii îşi vedeau copiii
oameni cu studii. Cei patru fraţi mai mari făceau studiile la Gimnaziul superior din Cernăuţi. În toamna
anului 1855 soseşte la Ipoteşti profesorul ambulant de limbă germană Scarlat Wojacek de Voiuski, pentru
a-l pregăti şi pe Mihăiţă de şcoală, la fel ca şi pe ceilalţi copii mai mari. Pe parcus , tânărul Mihai evocă
acele timpuri în poemul Copii eram noi amândoi... (1871): „...Şi el citea pe Robinson, mi-l povestea şi
mie…”. Mai ca toţi copiii curioşi şi amatori de peripeţii şi aventuri, fraţii Eminovici nu se deosebeau cu
nimic de ceilalţi copii. Romanul Robinson Crusoe a scriitorului englez Daniel Defoe, tradus în româneşte
de serdarul Vasile Drăghici (Iaşi, 1835), îi ademenea pe copii să citească, să călătorească în lumea
aventurilor. Cărţile fraţilor au trecut la Mihai, de atunci pasiunea cititului l-a dominat toată viaţa. Averea,
bogăţia lui o alcătuiau cărţile. Acestea probabil erau împrumutate din biblioteca tatălui său.Mihai din
noiembrie 1865, când Pumnul îi încredinţase biblioteca. Acest “Cumsemnăciunar...” ar putea fi o mărturie
grăitoare, despre cărţile pe care posibil lea citit Mihai. Tânărul consulta chiar şi biblioteca personală a lui
Aron Pumnul, cu învoirea profesorului bineînţeles, acele cărţi care l-au ajutat la alcătuirea Lepturariului...
La acea vreme, Mihai a dobândit o pregătire spirituală serioasă. Având o pasiune mare pentru cărţi,
Eminescu făcea economii chiar şi din puţinii bani ce-i poseda, ca să-şi procure cărţi vechi de la buchinişti.
Astfel şi-a format o bibliotecă personală, ce deveni apoi ambulantă. La început cărţile erau rânduite pe
podea, iar la plecarea spre Blaj cărţile au fost ticsite într-un geamantan. În biblioteca ambulantă nu lipseau
cărţile preferate scrise de Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Ion Heliade-Rădulescu şi alţii; dintre
poeţii străini pe Friedrich von Schiller, J.W. Goethe, N. Lenau şi H. Heine. Lecturile lui Eminescu la
Cernăuţi au fost un început de bază de lectură sistematică şi de formare intelectuală a poetului. Tot la
Cernăuţi debutează cu poezia „La moartea lui Aron Pumnul” ce este publicată în broşura Lăcrimioarele
învăţăceilor gimnazişti din Cernăuţi la mormântul preaiubitului lor profesor Aron Pumnul (1866).
 Aurelian Silvestru-un pedagog stăpânit de fiorul creaţiei
" Părinţii ne ajută să devenim oameni, cărţile să rămânem."
Ca scriitor și publicist, a tradus mai multe monografii și manuale de psihologie,
a publicat numeroase eseuri, broșuri și cărți pentru copii. Este autorul unei cărți
de aforisme și al unei cărți de cântece pentru copii. Activitatea sa literară a fost
înalt apreciată la Congresul IBBY din Mexic, fiind inclus în ”Honoris List 2014”
a IBBY, pentru cartea ”Fărâme de suflet”, drept una dintre cele mai bune cărți
pentru copii, care urmează să fie tradusă în toate limbile țărilor IBBY. Aurelian
Silvestru a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (2002), cu
Medalia de Aur ”ProInvest”, decernată la Salonul Internațional de Inventică din
Cluj-Napoca (2009), cu Premiul ”Cartea anului” în Moldova (2003, 2011) și cu
Premiul ”Simpatia Copiilor” (2004) la Salonul Internațional de Carte pentru
Copii și Tineret, cu Premiul ”Ion Creangă” pentru întreaga activitate în
domeniul cărții pentru copii, acordat de Institutul Cultural Român (2014),
”Ordinul Republicii” (2009) și cu Medalia ”Dimitrie Cantemir” a Academiei de
Științe a Moldovei.
" Credeam că voi scrie o poveste de iubire. Dar eroina principală s-a opus. Am intrat în lumea ei m-am
înspăimântat: era o lume a durerii, cu oameni părăsiţi şi trişti, adeseori neînţeles de cei apropiaţi. "
 Ion Creangă povestitor al amintirilor
"Dacă toată lumea ar învăţa carte, n-ar mai avea cine să ne tragă ciubotele."
Scriitorul Ion Creangă, un mare clasic al literaturii române,recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor
și povestirilor sale, Ion Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită
operei sale autobiografice Amintiri din copilărie. Fiu de țăran, este pregătit mai întîi de dascălul din sat, după
care mama sa îl încredințează bunicului matern. În 1853 este înscris la Școala Domnească de la Tîrgu Neamț
sub numele Ștefănescu Ion, unde îl are ca profesor pe părintele Isaia Teodorescu. După dorința mamei, care
voia să-l facă preot, este înscris la Școala catihetică din Fălticeni. Aici apare sub numele de Ion Creangă,
nume pe care l-a păstrat tot restul vieții. După desființarea școlii din Fălticeni, pleacă la Iași, absolvind cursul
inferior al Seminarului teologic «Veniamin Costachi» de la Socola. S-a despărțit cu greu de viața țărănească,
după cum mărturisește în Amintiri.La 19 decembrie 1860 se naște fiul său Constantin. În 1864, Creangă intră
la Școala de la Trei Ierarhi, unde l-a avut profesor pe Titu Maiorescu. Acesta îl aprecia foarte mult și l-a numit
învățător la Școala primară nr. 1 din Iași. După ce timp de 12 ani este dascăl și diacon la diferite biserici din
Iași, este exclus definitiv din rîndurile clerului, deoarece și-a părăsit nevasta și s-a tuns ca un mirean, lucruri
considerate incompatibile cu statutul de diacon. Dedică din ce în ce mai mult timp literaturii și muncii de
elaborare a manualelor școlare.În anul 1867 apare primul abecedar conceput de Ion Creangă, intitulat Metodă
nouă de scriere și citire.În 1871 apare în Columna lui Traian articolul Misiunea preotului la sate, semnat de
preotul Ion Creangă. Publică un manual de citire intitulat “Învățătorul copiilor” , unde inserează trei povestiri:
Acul și barosul , Prostia omenească și Inul și cămeșa.În poveştile si povestirile sale sunt satirizate cu lirism şi
umor moravurile si lacunele fiinţei umane: lenea, prostia, lacomia, credulitatea si multe altele.Povestile lui
Creanga incep cu formula obisnuita a basmului popular: a fost odata… si se incheie la fel: am incalicat pe o sa
si v-am spus povestea asa…Personajele sale provin si din randul animalelor ca in “Capra cu trei iezi” si
“Punguta cu doi bani”. In aceste situaţii deliciul si hazul este dat de isteţimea animalelor care, in plan simbolic,
gândesc, vorbesc, acţionează şi mai ales, simuleazâ ca şi oamenii. Ion Creangă este şi va rămâne expresia
monumentală a naturii umane in ipostaza ei istorică ce se numeşte poporul român, sau, mai simplu, e poporul
român însuşi într-un moment de genială expansiune. Alături de Eminescu, Caragiale și Coșbuc, Creangă a
devenit stâlp de temelie al literaturii românești.
Consider că pentru mine cartea este un izvor nesecat al cunoștințelor care-ți umple rezervorul , doar cu
lucruri utile. Ideea dată sugerează faptul că cunoștințele sunt sursa primordială a dezvoltării umane.
Datorită cărților fiecare persoană își dezvoltă intelectualitatea, creativitatea, gîndirea, exprimarea.
Cunosc si am citit o mare varietate de tipuri de cărți, precum: fantastice, artistice, dramatice, istorice,
științifice, financiare, mitologice. Apelez cel mai des la cărțile cu un conținut artistic, precum romanele
istorice,romatice,fantastice. Ador acest tip de cărți prin esența ce o redă cititorului.
Putem afla din cărți cunoștințe aprofundate ale unui domeniu preferat. Fiecare carte indiferent de
semnificație are o esență aparte ce o face deosebită.
În afara orelor de liceu eu lecturez romanele si carti despre educatie financiara si spsihologie . Am
deosebita plăcere să lecturez romanele. Atunci cînd le citesc simt că mă deplasez într-o lume paralelă,
o lume în care totul e perfect. Acolo mă simt în largul meu, în aceea lume sunt mereu plină de energie și
am dispoziție bună.
Dacă nu ar mai fi cărțile în viața mea nu ar mai
avea culoare fiind saraca.
Cartile ce au loc aparte in inima mea
 Concluzie
Pentru mine cartile sunt un dar si ma bucur ca am inceput sa citesc nu credeam ca o cartea
ma va face sa stau cu orele prin paginile ei.Citesc mereu cand am ocazia si ma bucur mai mult
de compania unei carti de a unei persoane.Fiecare carte are propriul farmec si cu cat il
descoperi mai mult cu atat mai greu te lasi de carte.
Cartea ma ajutat si ma ajuta enorm de mult sa ma dezvolt din punct de vedere
intelectual.Cartea este refugiul meu de a ma consola si de invata singura si exista mii de carti
care ajuta alti oameni inclusiv pe mine.