Activitate

Extracurriculara
1. Titlul activităţii: „În lumea basmelor”

2. Coordonatorul activităţii:

3. Data desfăşurării: 22 septembrie 2014

4. Durata activităţii: 1 ora

5. Grupul ţintă: elevii clasei a II-a

Argument

,,Cartea este un dar pe care-l poţi deschide iar şi iar”

Ea, cartea, este o comoară, un izvor de înțelepciune, un prieten bun și devotat al nostru,
de aceea trebuie iubită și respectată.
Lectura are o valoare deosebită în viața omului.
Cand vad o carte, elevii trebuie sa aiba puțină răbdare s-o răsfoiasca atent, să-si aplece
privirea peste randuri și vor găsi neapărat o fereastră deschisă spre lume, un sprijin, un scump
povățuitor, un prieten de neînlocuit.

Obiectivele :
 să înţeleagă valoarea lecturii cărţilor;
 să adopte o atitudine adecvată audierii unui basm;
 să povestească, cu cuvinte proprii secvenţe din basmele audiate.

Resursele:
 a. umane: elevii si d-na invatatoare;
b. materiale: CD cu un basm, coli A4, creioane colorate.

Descrierea activităţii :

Activitatea se desfasoara in sala de clasa.

Invatatoarea prezinta elevilor informatii despre Petre Ispirescu, cel care a scris basmul
,,Praslea cel voinic si merele de aur” si le arata volumul de basme scris de Petre Ispirescu.
Le spune elevilor ca atunci cand citesc o carte vor descoperi ca ea, cartea, este o comoară, un
izvor de înțelepciune, un prieten bun și devotat al nostru, de aceea trebuie iubită și respectată.
Lectura are o valoare deosebită în viața omului. Chiar daca vor viziona desenul animat,
acest lucru nu poate inlocui placerea de a citi.
Apoi se vizioneaza filmul de desene animate cu acest basm.
Au loc discutii despre actiunile din basm.
Elevii sunt invitati sa deseneze o scena din basm.

Rezultate aşteptate:
- formarea si dezvoltarea interesului pentru lectura;
- patrunderea in universul literaturii pentru copii.

Modalităţi de evaluare a activităţii:

- prin feedback pe baza activităţilor.

Rezultate înregistrate:
a. o activitate placuta la care elevii au participat cu interes;
b. interpretarea poeziilor si cantecelelor in mod placut;
c. expozitie cu lucrarile elevilor.

13. Sugestii, recomandări:

Le recomand elevilor sa citeasca diferite carti in timpul liber.

 PETRE ISPIRESCU( 1830-1887)

Nascut- ianuarie 1830- Bucuresti

Decedat- 27 noiembrie 1887- Bucuresti

1830 ianuarie se naşte la Bucureşti, în mahalaua Pescăria Veche, Petre Ispirescu, scriitor şi
folclorist. Tatăl său Gheorghe avea o frizerie. Mama, Elena, de origine transilvăneană, era, se
pare, o povestitoare neîntrecută. De la părinţi sau de la calfele şi clienţii tatălui său, Ispirescu a
putut asculta, în copilărie, numeroase creaţii populare, mai ales basme. "N-am trecut nici patru
clase primare", mărturiseşte Ispirescu lui J. U. Jarnic. Din iniţiativa mamei, Petre este deprins să
citească de către dascălul Nicolai de la biserica Udricani din cartierul lor (pe atunci Bucureştii
aveau 90 de cartiere).
1840 Petre Ispirescu îşi continuă studiile la cantorul Lupescu de la biserica Olteni.
1842 Băiatul învaţă "psaltichia" cu profesorul de muzică George Voiculescu de la biserica
Domniţa Bălaşa. Curând, împreună cu alţi cinci elevi, el cântă în fiecare duminică la mesă şi
câştigă astfel lunar, timp de doi ani de zile, câte 10 lei pa lună. Din pricina lipsurilor materiale, se
vede nevoit, la 12 ani, să-şi asigure singur existenţa.
1844 Nereuşind să-şi desăvârşească instrucţia în şcoală, dar avid de cât mai multe cunoştinţe,
Ispirescu intră ucenic la tipografia condusă de Z. Carcalechi, sperând că acolo unde se tipăresc
cărţile se poate studia. Z. Carcalechi edita din 1843 ziarul "Vestitorul românesc". Aici Ispirescu
lucra câte 14 ore pe zi.
1848 Se califică în meseria de tipograf. Devine serios, stăruitor şi solitar. Patronul îi măreşte
salariul şi responsabilităţile, iar duminicile îl invită să-şi petreacă timpul liber în familia sa,
probabil, în speranţa de a-şi mărita fiica după dânsul.
1849 Pentru a o distra pe maică-sa întristată de doliul recent, Petre învaţă să cânte la ghitară.
Înzestrat cu simţ artistic, scrie primele sale versuri. Dar continuă să creadă pe parcursul întregii
vieţi, fără a putea fi satisfăcut: lipsa sa de instruire este prea mare. La fel şi în cazul prozei
memorialiste, ca şi în cel al versurilor, încercările sale rămân îmbinări hibride de influenţe
insuficient asimilate.
1853 Un amic în vârstă, medic, şi un negustor, un om retras de afaceri, îl învaţă franceza dându-i
lecţii seara după lucru. Nopţile medita. Când avea timp scria pe tot felul de hârtii şi citea tot ce-i
cădea în mână.
1854 Patronul său, de astă dată, îi propune s-o ia în căsătorie pe-o nepoată. Petre refuză,
părăseşte tipografia şi se angajează la alta Copainie. Aici se tipăresc în traducere Atala, Paul şi
Virgina, Swift, Rousseau, Dumas, Victor Hugo, Cervantes. Petre continuă să locuiască împreună
cu mama şi-şi petrecea duminicile acasă; depune eforturi să citească Fabulele lui Florian în
original.
1858 Acceptă să imprime, fără a prezenta textul cenzurii, Corespondenţa secretă a principelui
Vogoride, un text util al unui grup de partizani ai Unirii Principatelor. Poliţia îi arestează pe toţi
participanţii afacerii, în afară de Ispirescu, care petrece trei săptămâni în închisoare, pierzându-şi
serviciul şi rămânând astfel trei luni fără lucru. Abia la finele anului, Vasile Boerescu, participant
al Unirii şi viitorul ministru de externe, îi oferi direcţia unei tipografii mai moderne, care poseda
prima presă mecanică din Bucureşti şi imprima revista "Naţionalul".
1859 Are loc Unirea celor două principate româneşti prin alegerea domnitorului Moldovei şi al
Valahiei A. I. Cuza. Ispirescu urmăreşte cu interes evenimentele.
1860 La tipografie, el devine asociatul unei părţi egale: Boerescu deţine capitalul, iar Ispirescu
direcţia şi activitatea. Lucrătorii şi clienţii îi poartă stima şi respectul. A fost perioada cea mai
fericită din viaţa lui, mai luminoasă în stare a bucura pe maica lui sărmană. Trăia în linişte şi
pace, cu conştiinţa împăcată.
1861 Decide să se însoare. Îşi cumpără o casă pe strada Sălciilor, astăzi în plin centrul
Bucureştilor. Activitatea sa de tipograf îl face să intre în contact cu scriitorii şi cu oamenii
timpului său. (I. Ionescu de la Brad, N. Filimon, I. Ghica, D. Bolintineanu).
1862 Talentul său se dezvăluie însă în basme, căci limbajul popular îi era mai apropiat şi îl
stăpânea ca un adevărat povestitor anonim. Primele basme, şase la număr, le publică în "Ţăranul
român" la îndemnul lui N. Filimon. Este vorba de basmele Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără
moarte, Prâslea cel voinic şi merele de aur, Balaurul cel cu şapte capete, Fata de împărat şi
pescarul, Fiul vânătorului şi în acelaşi an tipăreşte şi prima culegere de basme astăzi devenită o
raritate bibliografică.
1863 Vasile Boerescu, asociatul său, îşi vinde imprimeria şi Ispirescu rămâne fără lucru. C. A.
Rosetti, viitor ministru, îl invită să ia direcţia imprimeriei unde ieşea de sub tipar Românul,
revista partidului liberal, atunci în opoziţie.
1864 Guvernul suprimă Românul: Ispirescu din nou se află fără serviciu. împreună cu alţi
asociaţi, Walter şi Gobl, fondează "Tipografia Lucrătorilor asociaţi". Poemele lui Bolintineanu,
imprimate de Ispirescu, se învrednicesc la Expoziţie de madalia de argint. Cu un an mai târziu
Ispirescu conduce personal foaia "Tipograful român". Timp de un deceniu, din 1862 până în
1872, autorul nu publică nici un basm.
1866 Abdicarea de la tron a domnitorului A. I. Cuza este consemnată cu regret de către Revista
sa. La invitaţia lui Ion Ghica, ministrul de interne, acceptă să supravegheze şi să ia direcţia
Imprimeriei de Stat. Demisionează peste doi ani.
1868 Ispirescu, coasociat împreună cu alţi trei asociaţi, fondează "Noua tipografie a
Laboratorilor români". Lucrează temeinic, dar cheltuielile devin o chestiune complicată.
1872 Apare cea de-a doua serie de basme: Legende sau basmele românilor. Ghicitori şi
proverburi. Cu o prefaţă de B. P. Hasdeu. Situaţia lui se ameliorează. Este încurajat, apreciat
pentru calităţile scrisului său şi pentru cunoaşterea profundă şi inestimabilă a creaţiei populare.
1873 Scoate de sub tipar la Marea tipografie a Laboratorilor români Snoave sau poveşti
populare.
1874 Publică Snoave sau poveşti populare la aceeaşi tipografie.
1876 Apar Ispravele şi viaţa lui Mihai Viteazul.
1877 Publică un articol intitulat Basme române şi basmele franceze.
1878 Rămas de unul singur la imprimerie, Ispirescu îi transformă numele în "Tipografia
Academiei Române". Moses Gaster publică un articol elogios despre Ispirescu în "Magasin fur
die Literatur des Auslandes".
1879 Imprimă volumul Din poveştile unchiului sfătos, basme păgâneşti, sub influenţa lui A. I.
Odobescu care de fapt le şi prefaţează. Basmele constituie o prelucrare de mituri din folclorul
universal, fragmente de mitologie greacă povestită pentru copii şi într-un limbaj popular.
1880 Moses Gaster publică un nou articol despre Ispirescu în "Literatur Blatt fur die
Germanische und Rumanische Philologie". Îşi petrece nopţile copiind texte pentru J. Urban
Jarnik care proiecta să facă la Viena o Crestomaţie română de texte vechi rare. Munca nu se lăsă
mult aşteptată. Cu această ocazie luä contact cu Eminescu şi cu Slavici şi reuşi, în urma lecturilor
destul de sistematice, să dea viaţă vechilor texte ale literaturii române.
1881 Pentru întâia oară în viaţă Ispirescu părăseşte Bucureştii pentru a se întoarce înapoi şi vine
la Roşiorii-de-Verde, un orăşel situat la 120 km de Bucureşti, unde fiică-sa trebuia să fie numită
institutoare.
1882 Publică principala operă a vieţii sale Legende sau basmele românilor, adunate din gura
poporului de Ispirescu, culegător-tipograf, unde figurează 37 din cele mai frumoase basme, cu o
prefaţă de Vasile Alecsandri. Articole elogioase apar în Revista de Istorie, arheologie şi filologie,
Gazeta Transilvaniei, Telegraful român, România liberă, Familia. Academia însă nu încoronă
volumul, după cum îl făcuse Alecsandri să spere pe autor.
1883 Un librar din provincie reimprimă şi desface volumele scriitorului. La 21 iunie Ispirescu
are prima congestie cerebralä.
1885 Se preocupă, primul la noi, de valorificarea folclorului copiilor, în volumul Jocuri şi jucării
de copii, adunate de Ispirescu, culegător-tipograf (Sibiu, Editura Institutului tipografic).
1886 Din poveştile unchiului sfătos, Despre pomul Crăciunului (Krist-Baum) de Ispirescu
culegător-tipograf, (Bucureşti, Tipografia Academiei Române).
Poveşti morale, adunate din gura poporului de Ispirescu, culegător-tipograf, Bucureşti,
Tipografia Academiei Române.
1887 La 27 noiembrie o nouă congestie cerebrală îl loveşte la masa de lucru şi îl duce în bezna
nopţii. Şedinţa literară a grupului de la Revista Nouă (compusă din Ionescu-Gion, Delavrancea,
Vlahuţă, Hasdeu) este suspendată la anunţarea morţii sale. Majoritatea publicaţiilor publică
necrologuri.
 Continutul proiectului:

N Activitate Loc de Termen Responsabil

Nr. desfasurare
crt.

1 Sa cunoastem mai multe Sala de 22 Prof. Inv.

1. detalii despre autor clasa sept. 2014 Primar:

2 Sala de 22 Prof.Inv.
.2. sept. 2014 Primar:
Sa povesteasca, cu clasa
cuvinte proprii secvenţe din
desen

3 Sa deseneze un mar de aur Sala de 22 Prof.Inv.

3. sept. 2014 Primar:
Clasa