Mihai

Eminescu

Floroiu Rares-Nicusor
Vulpe Stefan-Gabriel
Mihai Eminovici s-a nascut la Botosani la 15
ianuarie 1850 dar din pacate acesta a decedat la
15 iunie 1889 la Bucuresti. Este al sapte-lea din
cei 11 copii ai caminarului Gheorge Eminovici,
provenit dintr-o familie de tarani romani din
nordul Moldovei şi al Ralucai Eminovici ,
nascuta Jurascu , fiica de stolnic din Joldesti.

Copilaria si-a pretrecut-o la Botosani si

Ipotesti in casa parinteasca dar si in
imprejuri intr-o libertate de
miscare deosebita si in contact cu oamenii ,
natura , stare evocata cu adanca nostalgie mai
tarziu in poezia "Fiind Baiet... sau O , ramai".
Numele de Eminescu a aparut
cand acesta a inceput sa
publice poezii. Rolul principal
in aceasta decizie este detinut
de Titu Maiorescu.

Mihai Eminescu debuta ca poet pe

25 februarie 1866, în revista
„Familia“, cu poemul „De-aş
avea“. Prima poezie semnată de
Eminescu a fost primită cu
entuziasm de către directorul
revistei, Iosif Vulcan.
Intre 1862 si 1869 acesta este student la Vienna
urmeaza ca auditor extraordinar Facultatea de
Filozofie si Drept, dar audiaza simultan si la
alte facultati. La cursul de economie naţională de la Facultatea de
Activeaza in randul societatilor studentesti si
Filosofie, figura lui Eminescu printre sutele de studenţi
se imprieteneste cu Ioan Slavici legand o străini i-a inspirat lui Slavici apartenenţa la o altă
prietenie de o deosebita savoare. naţionalitate. Albanez sau persian a crezut tânărul Slavici c-
ar fi fost studentul ”oacheş cu faţa curată şi rasă peste tot,
cu ochi mărunţi şi visători şi întotdeauna cu un zâmbet
Cei doi s-au înţeles atât de batjocoritor pe buze”. După ce s-au împrietenit, pentru
bine încât au ajuns să locuiască sub acelaşi acoperiş. Slavici Eminescu a fost un nesecat izvor de ştiinţă, de
Slavici a fost unul dintre cei mai mari admiratori ai înţelegere şi îndrumări bune.
poetului şi cel care
a lăsat posterităţii date preţioase în ”Amintiri” desp
re omul Eminescu, pe care l-a considerat un
bun prieten.
 • Un om de o veselie copilăroasă
care râdea din toată inima, încât
ochii tuturor se îndreptau asupra
lui. În clipa următoare se
încrunta, se strâmba or îşi
îndrepta capul cu dispreţ. Cea mai
mică contrazicere îl irita, muzica
de cele mai multe ori îl supăra,
şuiretăra-l făcea să se cutremure,
ori şi ce scârţâietură îl scotea din
sărite”, povesteşte Slavici despre
studentul Eminescu.
”E multă răutate în lume şi stricăciunea se
întinde mereu”, îi spunea în studenţie
Eminescu lui Slavici, scârbit de ceea ce vedea
în jurul său. Tânărul poet era un naţionalist
”până în cel mai aspru înţeles al cuvântului”
şi foarte pornit spre intoleranţă când venea
vorba de naţia română şi România.
• În 18 decembrie 1872, s-a înscris la Universitatea din Berlin, ajuns aici
cu ajutorul unei subvenții lunare de 10 galbeni, din partea Junimii. De
data aceasta Eminescu era înmatriculat ca student, pe baza unui
certificat de absolvire de la liceul din Botoșani.
Cursurile la care se înscrisese sau pe care și le notase să le urmeze
erau foarte variate
din domeniul filosofiei, istoriei, economiei și dreptului.
• În 26 iulie 1873 i s-a eliberat certificatul dorit. Rosetti i-a înlesnit însă
rămânerea mai departe la Berlin prin mărirea salariului. În 8
decembrie s-a reînscris la Universitate pentru semestrul de iarnă.
• În perioada 17/29 ianuarie - 7 mai 1874 a avut loc o bogată
corespondență între Maiorescu și Eminescu, în care i se propunea
poetului să-și obțină de urgență doctoratul în filosofie pentru a fi
numit profesor la Universitatea din Iași. Ministrul Educațiunii i-a
trimis la Berlin suma de 100 galbeni pentru depunerea doctoratului. În
timpul verii i s-a dat sarcina de a cerceta oficial documentele
din Königsberg pentru statul român. Toamna a petrecut-o în tovărășia
lui Ioan Slavici, găzduit la Samson Bodnărescu.
Poetul a început să sufere de o inflamație a încheieturii piciorului. În 1
septembrie a fost numit în postul de director al Bibliotecii Centrale
Universitare din Iași. Eminescu preda acum și lecții de logică la Institutul
Academic în locul lui Xenopol pe lângă sarcinile de la bibliotecă. În 19
septembrie, printr-o scrisoare adresată secretarului agenției diplomatice
din Berlin, a motivat de ce a abandonat această sarcină și de ce a luat
drumul către țară. În 7 octombrie, Maiorescu a luat cunoștință prin Al.
Lambrior că Eminescu nu poate pleca așa curând în străinătate ca să facă
doctoratul, fiind oprit de întâmplări grave în familie: două surori se
îmbolnăviseră de tifos la băi, în Boemia. În 10 octombrie, Șerban, fratele
poetului, care dăduse semne de o alienație mintală, s-a internat în spital
prin intervenția Agenției române din Berlin.

S-a întors în noiembrie 1874 la Berlin pentru examene, iar în 8

noiembrie a promis că va veni într-o joi la serata literară de
la Veronica Micle pentru a citi o poezie cu subiect luat din folclor.
În 28 noiembrie Agenția română din Berlin a anunțat moartea lui
Șerban, fratele poetului.
• În 1874, se întoarce în România și se stabilește la Iași. A ocupat
diverse funcții, printre care director al Bibliotecii Centrale
Universitare, profesor și redactor al ziarului Curierul de Iași. S-a
apropiat de Ion Creangă, care l-a încurajat să scrie și l-a introdus în
societatea Junimea. În ciuda situației sale materiale, avea nevoi
familiale și a fost profund influențat de Veronica Micle. Mandache
Leocov sugerează că Eminescu a fost vizitat de un copac multisecular,
care mai târziu a devenit sărbătorit sub numele tatălui său.

În 1875, Eminescu a făcut o comandă în bibliotecă și a propus o

renovare cu manuscrise vechi românești. De asemenea, a început să
traducă o gramatică paleoslave din germană în engleză. L-a prezentat
pe Ion Creangă în societatea Junimea și a fost numit corecționar și
redactor al ziarului oficial al secolului I, Curierul de lași. A vizitat
frecvent Creangă în mediul rural ieșean și a fost implicat romantic cu
Mite Kremnitz.
Pe 6 martie, Ministerul Educației din România a publicat o
listă de traduceri și manuscrise vechi pentru cumpărare, iar
pe 14 martie a avut loc o prelegere în cadrul ședinței publice
din iunie sub titlul Influența austriacă asupra românilor din
principate
În 26 mai a înaintat Ministerului Educațiunii un raport
elogios asupra unei cărți didactice alcătuită de Ion
Creangă și de alții. În 3 iunie, schimbându-se guvernul,
Eminescu a fost pus în disponibilitate prin Decretul
domnesc nr. 1013. În 15 iunie a primit scrisoarea lui
Titu Maiorescu prin care i s-a propus funcția de revizor
școlar pentru județele Iași și Vaslui. În 22 iunie, prin
raportul său către Ministerul Educațiunii, Dimitrie
Petrino a cerut ca Mihai Eminescu, fost bibliotecar, să
fie urmărit pentru obiecte și cărți „sustrase”. Ca atare,
Ministerul a înaintat raportul Parchetului de pe lângă
Judecătoria Iași.

În 1 iulie a fost invitat să-și ia în primire noul post de revizor, iar în ziua următoare a
predat biblioteca lui Dimitrie Petrino, autorul broșurii criticate de Eminescu în articolul
său O scriere critică. Tot în această vreme a fost înlocuit și de la școală din cauza grevei
declarate de elevii unor clase. În 10 august a înaintat Ministerului un raport asupra
constatărilor făcute cu ocazia conferințelor cu învățătorii din județul Iași. A remarcat pe
institutorul Ion Creangă de la Școala nr. 2 din cartierul Păcurari, Iași. Pe data de 15
august s-a stins din viată la Ipotești, mama poetului, Raluca Eminovici.
 În 5 septembrie a trimis un raport cu propuneri
de reorganizare a școlilor din județul Vaslui, iar,
în 17 decembrie, judecătorul de instrucție în
cazul raportului înaintat la Parchet de
către Dimitrie Petrino a declarat că „nu este loc
de urmare”. În 20 septembrie 1877 i-a comunicat
lui Ioan Slavici că se simte din ce în ce mai
singur, iar în 12 octombrie a precizat către
același că Iașii i-au devenit „nesuferiți”. În a
doua jumătate a lunii octombrie, fiind invitat să
intre în redacția ziarului Timpul, Eminescu a
părăsit Iașiul și a venit la București, unde s-a
dedicat gazetăriei.

În 6 august 1879 a murit profesorul universitar Ștefan Micle cu care Veronica Micle
era casatorita si avea 2 copii. Astfel, Veronica Micle, văduvă de acum, a venit la
București și l-a rugat pe Eminescu să intervină pentru urgentarea pensiei sale.
Împreună au făcut mai multe planuri de căsătorie - rămasă neîmplinită.

Într-o scrisoare din 1880 către sora sa, Henrieta Eminescu, s-a plâns că
are mult de lucru și că este bolnav trupește, dar, mai mult, sufletește.
Din partea familiei sale a primit numai imputări, în special din partea
tatălui său. Nu a avut nici timp, nici dispoziție, să-l felicite măcar pe
Matei Eminescu, care-i trimisese invitație la nuntă. Negruzzi îi scrie
imputându-i că nu-i mai trimite nici o colaborare. Atunci nu a publicat
decât o singură poezie. Între timp a renunțat la orice gând de căsătorie
cu Veronica Micle.
În 1877 s-a mutat la București, unde până în 1883
a fost redactor, apoi redactor-șef (în 1880) la
ziarul Timpul. A desfășurat o activitate
publicistică excepțională ce i-a ruinat, însă,
sănătatea. Acum a scris marile lui poeme (seria
Scrisorile, Luceafărul etc.).
Nu a publicat nici o poezie în tot timpul anului
1882. În schimb, a citit în mai multe rânduri
poemul său Luceafărul (tradus ulterior de Mite
Kremnitz în limba germană) în cadrul ședințelor
Junimii lui Titu Maiorescu. Este văzut deseori în
casă la Maiorescu. Pe 1 ianuarie, la gazetă,
Eminescu este "flancat" de un director și un
comitet redacțional care urmau să-i tempereze
avântul său gazetăresc polemic. Reorganizarea
redacției este însă inoperantă, fiindcă poetul
continuă să scrie în stilul său propriu. În 13
septembrie, în absența poetului probabil, se citesc
„iarăși vecinic frumoasele poezii de Eminescu” în
casa lui Maiorescu. În luna ianuarie a anului
1883, Eminescu este internat pentru o vreme în
spital. În lipsa lui se citește, în casa lui Titu
Maiorescu, în două rânduri, „Luceafărul” în
limba germană.
Boala poetului se agrava pe zi ce trece , poetul era
plimbat de la Botosani la Vienna de la Vienna la Botosani
si ulterior la Bucuresti convins de Veronica Micle pentru a
avea parte de ingrijiri medicale avansate. Din nefericire la
15 iunie 1889 acesta inceta din viata in clinica doctorului
Suțu toti apropiati lui fiind terifiati de evenimentul
tragic , partenera lui de viata Veronica Micle intra intr-o
depresie accentuata si se retrage la Mănăstirea Văratec
unde a fost gasita otravita cu arsenic la 50 zile de la
moartea marelui poet eminescian.

Acesta cutreiera si v-a cutreiera incontinuare in fiecare dintre noi cu ajutorul

poeziilor sale de o inteligenta deosebita care ne ofera emotii de fiecare data cand
le citim sau le recitam. 15 ianuarie fiind ziua in care sarbatorim anual nasterea
acestuia. In 2011 , 15 ianuarie a devinit simbol Cultural al Romaniei.