Petre (1830-1887)

Ispirescu

Note Bibliografice

Născut
ianuarie 1830
Bucureşti

Decedat
27 noiembrie 1887
Bucureşti

Tabel cronologic
1830 ianuarie se naşte la Bucureşti, în mahalaua Pescăria Veche, Petre Ispirescu, scriitor
şi folclorist. Tatăl său Gheorghe avea o frizerie. Mama, Elena, de origine
transilvăneană, era, se pare, o povestitoare neîntrecută. De la părinţi sau de la
calfele şi clienţii tatălui său, Ispirescu a putut asculta, în copilărie, numeroase
creaţii populare, mai ales basme. "N-am trecut nici patru clase primare",
mărturiseşte Ispirescu lui J. U. Jarnic. Din iniţiativa mamei, Petre este deprins să
citească de către dascălul Nicolai de la biserica Udricani din cartierul lor (pe atunci
Bucureştii aveau 90 de cartiere).
1840 Petre Ispirescu îşi continuă studiile la cantorul Lupescu de la biserica Olteni.
1842 Băiatul învaţă "psaltichia" cu profesorul de muzică George Voiculescu de la
biserica Domniţa Bălaşa. Curând, împreună cu alţi cinci elevi, el cântă în fiecare
 duminică la mesă şi câştigă astfel lunar, timp de doi ani de zile, câte 10 lei pa lună.
Din pricina lipsurilor materiale, se vede nevoit, la 12 ani, să-şi asigure singur
existenţa.
1844 Nereuşind să-şi desăvârşească instrucţia în şcoală, dar avid de cât mai multe
cunoştinţe, Ispirescu intră ucenic la tipografia condusă de Z. Carcalechi, sperând că
acolo unde se tipăresc cărţile se poate studia. Z. Carcalechi edita din 1843 ziarul
"Vestitorul românesc". Aici Ispirescu lucra câte 14 ore pe zi.
1848 Se califică în meseria de tipograf. Devine serios, stăruitor şi solitar. Patronul îi
măreşte salariul şi responsabilităţile, iar duminicile îl invită să-şi petreacă timpul
liber în familia sa, probabil, în speranţa de a-şi mărita fiica după dânsul.
1849 Pentru a o distra pe maică-sa întristată de doliul recent, Petre învaţă să cânte la
ghitară. Înzestrat cu simţ artistic, scrie primele sale versuri. Dar continuă să creadă
pe parcursul întregii vieţi, fără a putea fi satisfăcut: lipsa sa de instruire este prea
mare. La fel şi în cazul prozei memorialiste, ca şi în cel al versurilor, încercările
sale rămân îmbinări hibride de influenţe insuficient asimilate.
1853 Un amic în vârstă, medic, şi un negustor, un om retras de afaceri, îl învaţă franceza
dându-i lecţii seara după lucru. Nopţile medita. Când avea timp scria pe tot felul de
hârtii şi citea tot ce-i cădea în mână.
1854 Patronul său, de astă dată, îi propune s-o ia în căsătorie pe-o nepoată. Petre refuză,
părăseşte tipografia şi se angajează la alta Copainie. Aici se tipăresc în traducere
Atala, Paul şi Virgina, Swift, Rousseau, Dumas, Victor Hugo, Cervantes. Petre
continuă să locuiască împreună cu mama şi-şi petrecea duminicile acasă; depune
eforturi să citească Fabulele lui Florian în original.
1858 Acceptă să imprime, fără a prezenta textul cenzurii, Corespondenţa secretă a
principelui Vogoride, un text util al unui grup de partizani ai Unirii Principatelor.
Poliţia îi arestează pe toţi participanţii afacerii, în afară de Ispirescu, care petrece
trei săptămâni în închisoare, pierzându-şi serviciul şi rămânând astfel trei luni fără
lucru. Abia la finele anului, Vasile Boerescu, participant al Unirii şi viitorul
ministru de externe, îi oferi direcţia unei tipografii mai moderne, care poseda prima
presă mecanică din Bucureşti şi imprima revista "Naţionalul".
1859 Are loc Unirea celor două principate româneşti prin alegerea domnitorului
Moldovei şi al Valahiei A. I. Cuza. Ispirescu urmăreşte cu interes evenimentele.
1860 La tipografie, el devine asociatul unei părţi egale: Boerescu deţine capitalul, iar
Ispirescu direcţia şi activitatea. Lucrătorii şi clienţii îi poartă stima şi respectul. A
fost perioada cea mai fericită din viaţa lui, mai luminoasă în stare a bucura pe
maica lui sărmană. Trăia în linişte şi pace, cu conştiinţa împăcată.
1861 Decide să se însoare. Îşi cumpără o casă pe strada Sălciilor, astăzi în plin centrul
Bucureştilor. Activitatea sa de tipograf îl face să intre în contact cu scriitorii şi cu
oamenii timpului său. (I. Ionescu de la Brad, N. Filimon, I. Ghica, D.
Bolintineanu).
1862 Talentul său se dezvăluie însă în basme, căci limbajul popular îi era mai apropiat şi
îl stăpânea ca un adevărat povestitor anonim. Primele basme, şase la număr, le
publică în "Ţăranul român" la îndemnul lui N. Filimon. Este vorba de basmele
Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără moarte, Prâslea cel voinic şi merele de aur,
Balaurul cel cu şapte capete, Fata de împărat şi pescarul, Fiul vânătorului şi în
acelaşi an tipăreşte şi prima culegere de basme astăzi devenită o raritate
bibliografică.
1863 Vasile Boerescu, asociatul său, îşi vinde imprimeria şi Ispirescu rămâne fără lucru.
C. A. Rosetti, viitor ministru, îl invită să ia direcţia imprimeriei unde ieşea de sub
tipar Românul, revista partidului liberal, atunci în opoziţie.
1864 Guvernul suprimă Românul: Ispirescu din nou se află fără serviciu. împreună cu alţi
asociaţi, Walter şi Gobl, fondează "Tipografia Lucrătorilor asociaţi". Poemele lui
Bolintineanu, imprimate de Ispirescu, se învrednicesc la Expoziţie de madalia de
argint. Cu un an mai târziu Ispirescu conduce personal foaia "Tipograful român".
Timp de un deceniu, din 1862 până în 1872, autorul nu publică nici un basm.
1866 Abdicarea de la tron a domnitorului A. I. Cuza este consemnată cu regret de către
Revista sa. La invitaţia lui Ion Ghica, ministrul de interne, acceptă să supravegheze
şi să ia direcţia Imprimeriei de Stat. Demisionează peste doi ani.
1868 Ispirescu, coasociat împreună cu alţi trei asociaţi, fondează "Noua tipografie a
Laboratorilor români". Lucrează temeinic, dar cheltuielile devin o chestiune
complicată.
1872 Apare cea de-a doua serie de basme: Legende sau basmele românilor. Ghicitori şi
proverburi. Cu o prefaţă de B. P. Hasdeu. Situaţia lui se ameliorează. Este
încurajat, apreciat pentru calităţile scrisului său şi pentru cunoaşterea profundă şi
inestimabilă a creaţiei populare.
1873 Scoate de sub tipar la Marea tipografie a Laboratorilor români Snoave sau poveşti
populare.
1874 Publică Snoave sau poveşti populare la aceeaşi tipografie.
1876 Apar Ispravele şi viaţa lui Mihai Viteazul.
1877 Publică un articol intitulat Basme române şi basmele franceze.
1878 Rămas de unul singur la imprimerie, Ispirescu îi transformă numele în "Tipografia
Academiei Române". Moses Gaster publică un articol elogios despre Ispirescu în
"Magasin fur die Literatur des Auslandes".
1879 Imprimă volumul Din poveştile unchiului sfătos, basme păgâneşti, sub influenţa lui
A. I. Odobescu care de fapt le şi prefaţează. Basmele constituie o prelucrare de
mituri din folclorul universal, fragmente de mitologie greacă povestită pentru copii
şi într-un limbaj popular.
1880 Moses Gaster publică un nou articol despre Ispirescu în "Literatur Blatt fur die
Germanische und Rumanische Philologie". Îşi petrece nopţile copiind texte pentru
J. Urban Jarnik care proiecta să facă la Viena o Crestomaţie română de texte vechi
rare. Munca nu se lăsă mult aşteptată. Cu această ocazie luä contact cu Eminescu şi
cu Slavici şi reuşi, în urma lecturilor destul de sistematice, să dea viaţă vechilor
texte ale literaturii române.
1881 Pentru întâia oară în viaţă Ispirescu părăseşte Bucureştii pentru a se întoarce înapoi
şi vine la Roşiorii-de-Verde, un orăşel situat la 120 km de Bucureşti, unde fiică-sa
trebuia să fie numită institutoare.
1882 Publică principala operă a vieţii sale Legende sau basmele românilor, adunate din
gura poporului de Ispirescu, culegător-tipograf, unde figurează 37 din cele mai
frumoase basme, cu o prefaţă de Vasile Alecsandri. Articole elogioase apar în
Revista de Istorie, arheologie şi filologie, Gazeta Transilvaniei, Telegraful român,
România liberă, Familia. Academia însă nu încoronă volumul, după cum îl făcuse
Alecsandri să spere pe autor.
1883 Un librar din provincie reimprimă şi desface volumele scriitorului. La 21 iunie
Ispirescu are prima congestie cerebralä.
1885 Se preocupă, primul la noi, de valorificarea folclorului copiilor, în volumul Jocuri şi
jucării de copii, adunate de Ispirescu, culegător-tipograf (Sibiu, Editura Institutului
tipografic).
1886 Din poveştile unchiului sfătos, Despre pomul Crăciunului (Krist-Baum) de
Ispirescu culegător-tipograf, (Bucureşti, Tipografia Academiei Române).
Poveşti morale, adunate din gura poporului de Ispirescu, culegător-tipograf,
Bucureşti, Tipografia Academiei Române.
1887 La 27 noiembrie o nouă congestie cerebrală îl loveşte la masa de lucru şi îl duce în
bezna nopţii. Şedinţa literară a grupului de la Revista Nouă (compusă din Ionescu-
Gion, Delavrancea, Vlahuţă, Hasdeu) este suspendată la anunţarea morţii sale.
Majoritatea publicaţiilor publică necrologuri.