UNIVERSITATEA „CONSTANTIN BRÂNCUŞI” DIN TÂRGU JIU

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI ȘI MANAGEMENT PUBLIC

DISCIPLINA: LITERATURĂ PENTRU COPII

CONCEPTUL DE LITERATURĂ PENTRU COPII

Prof:

Ion Popescu

Student:

Bălă Anca Maria

P.I.P.P, grupa 414

2017
 CONCEPTUL DE LITERATURĂ PENTRU COPII

,,Oricât de simple şi uşoare ar părea aceste

poveşti, ele, nasc, fără,îndoială,între copii dorinţa de
a fi asemănători cu cei buni, care ajung fericiţi,în
acelaşi timp se naşte în sufletul lor teama faţă de
nenorocirile ce li s-ar putea întâmpla dacă i-ar
urma pe cei răi”
Charles Perrault

,,Copilul - scria Călinescu - se naşte curios pe lume şi nerăbdător de a se

orienta în ea. Literatura, care îi satisface această dorinţă îl încântă. Ca să fie opere
de artă, scrierile pentrucopii trebuie să intereseze şi pe oamenii maturi şi instruiţi. A
ieşi din lectură cu stima sporităpentru om, acesta este secretul marilor lecturi
pentru tineret.”
Literatura pentru copii este parte integrantă a literaturii naţionale şi
universale. În anul 1964, scriind despre Jules Vernes şi literatura pentru copii,
George Călinescu facea o precizare, prin care sublinia un adevăr psihologic
fundamental: copilăria ca stare sufletească este o permanenţa a vieţii noastre,
,, Ca sa fie opere de artă, scrierile pentru copii şi tineri, trebuie sa intereseze
si pe oamenii maturi si instruiti. Copilaria nu dispare niciodată din noi, ea
constituie izvorul permanent din care decurg toate meandrele vieţii noastre1.,,

1
G. Călinescu, Cronicile optimismului, E.P.L.Buc. 1964,pag. 274
 Literatura pentru copii este arta pe care mulţi scriitori au abordat-o în
operale lor. Mari scriitori precum: Mihai Eminescu, I.L Caragiale, Ion Creangǎ şi-
au întors privirea spre aceasta perioadǎminunatǎ a omului, denumitǎ şi ,,vârsta cea
fericită”, ,,vârsta inocenţei”, ,,vârsta pantalonilor scurţi”.
Literatura pentru copii include totalitatea creaţiilor care, prin profunzimea
mesajului, gradul de accesibilitate şi .niveluln realizării artistice, se dovedesc
capabile să intre într -o relaţie afectivă cu cititorii lor2.
Ceea ce face caracterul specific al literaturii pentru copii trebuie identificat
cu caracterul educativ al foarte multor texte literare (ori care poate fi speculat
în multe texte). Literatura pentru copii nu acoperă sfera educativului3.
Evocarea copilăriei este una din temele esenţiale ale acestui tip de literatură,
mai ales că ea a prilejuit câteva capodopere, atât în literatura română, cât şi în
literatura universală, considerate ,,mari cărţi ale copilăriei,, ,,(Uliţa copilăriei ,La
Medeleni deIonel Teodoreanu, Cuore deEdmondo de Amicis, Singur pe lume de
Hector Malot, Micul prinţ de Antoine de Saint Exupery etc.)
Copiii citesc cu pasiune nu numai creaţiile dedicate lor, ci şi altele care prin
problematică, frumuseţea limbii şi mesaj, interesează deopotrivă şi pe adulţi
Călătoriile lui Gulliver de Jonathan Swift, Revedere, Ce te legeni, de Mihai
Eminescu etc.
Încǎ de la cea mai fragedǎ vârstǎ, gustul pentru literaturǎ al copilului trebuie
stimulat cât se poate demult. Gustul pentru citit nu vine de la sine, ci se formează
printr -o muncă ce înglobează răbdare, perseverenţă, continuitate, voinţă.
Orizontul cunoştinţelor primite în clasă la orele de literaturăromână e lărgit
de lectura în afara clasei. Este foarte important ca învăţătorul să cunoască formele
de îndrumare a acesteia.
2
Cornelia Stoica, Eugenia Vasilescu, Literatura pentru copii, E.D.P, 1977
3
Nicolae Manolescu, România literară, .nr.25/l997, editorialul Literatura pentru copii
 Creaţiile din literatura pentru copii evocă, de obicei, copilăria sau dezvoltă
taine accesibile şi interesante pentru această vârstă.
Pentru a fi incluse în literatura pentru copii, operele literare trebuie să
îndeplinească anumite criterii:
- să aibă valoare artistică şi estetică;
- să fie accesibile pentru diferite categorii de vârstă ;
- să aibă valoare educativă, caracter moralizator;
- sa exploreze universul infantil;
Copiii, ca şi adolescenţii, au o deosebită înclinare către un anumit gen de
literatură, cu care rezonează afectiv, literatură nu întotdeauna inspirată din
universul vârstei lor.
Trăsăturile ce ar trebui să caracterizeze literatura destinată copiilor sunt:
-specificul extras dintr-o anume viziune asupra vieţii, de exemplu, aceea a
basmului şi aliteraturii ştiinţifico-fantastice;
Totuşi, fondul etern va fi înfăţişat copiilor într-o viziune specială, cum e, de
pildă, aceea a basmului. Dar basmul interesează şi pe omul matur. (George
Călinescu)
-umorul
Un defect major al manualelor: n- au haz, nu amuză, uitând că instrucţia la
cei mici trebuie să aibă sare şi piper (N. Manolescu);
-caracterul instructiv-educativ
Copilul se naşte curios de lume şi nerăbdător de a se orienta în ea.
Literatura care îi satisface această pornire, îl încântă4.
-elogiul, cu ajutorul artei cuvântului, al marilor valori umaniste, cultul
pentru om şi omenie.

4
G. Călinescu, Jules Verne şi literatura pentru copii
 ,,A ieşi din lectură cu stimă sporită pentru om, acesta cred că este secretul
marilor literaturi pentru tineret.”(G. Călinescu)
Sfera literaturii pentru copii este foarte cuprinzătoare, acoperând aproape
toate genurile şi speciile literare.
Operele provin pe două căi:
i. scrise în mod special pentru copii;
ii. accesibile copiilor, dar .nu scrise special pentru copii;
Unele opere literare au fost scrise special pentru copii, cum ar fi:
Dumbrava minunată de Mihail Sadoveanu, Iedul cu trei capre de Octav Pancu-Iaşi
sau povestirile lui Sîntimbreanu,cele mai multe, însă, nu au fost scrise în mod
special pentru copii (Somnoroase păsărele de Mihai Eminescu, Boul şi viţelul de
Gr. Alexandrescu, Amintiri din copilărie de Ion Creangă, Vestitorii primăverii de
G. Coşbuc etc.).Ele au intrat în sfera literaturii pentru copii prin conţinutul lor
atractiv, prin înalta lor valoare educativă şi pentru frumuseţea artistică.
Aceasta largă cuprindere a sferei literaturii se datorează interesului,
curiozitătii fireşti la această vârstă.
Literatura pentru copii începe cu literatura populară, cu basmul şi cu
poveştile-cele mai îndrăgite specii literare din literatura pentru copii-continuă cu
legenda, snoava,apoi cu creaţiile lirice, populare şi culte, cu povestiri şi romane cu
tematică dintre cele mai variate.În ultimul timp, copiii dovedesc un interes deosebit
pentru literatura ştiinţifico-fantastică, care cuprinde scrieri ce prospectează viitorul,
bazându-se pe cuceririle ştiinţifico-tehnice contemporane.
Colecțiile de basme sunt una din cele mai timpurii forme ale ficțiunii
publicate, care nu și-au pierdut niciodată efectul magic pe care îl au asupra
copiilor, deși câteva din poveștiile clasice suntînfiorătoare și nu au fost inițial
culese pentru copii. Faimoși culegători și repovestitori ai basmelor sunt Charles
Perrault, frații Grimm, Hans Christian Andersen și Andrew Lang.
 Tema, în literatura pentru copii, poate fi reprezentată de o schemă narativă
recurentă (aventura, cunoaşterea de sine), o imagine (imaginea copilăriei fericite),
un concept (dreptatea, libertatea, războiul), chiar şi un anume personaj regăsit în
opera unui scriitor sau a mai multor scriitori (Pinocchio, Peter Pan, Soldatul de
plumb, Harry Potter).
Nu există aspect al realității care să nu-l intereseze pe cel mic, opera literară
răspunde setei acestuia de cunoaştere, deoarece limitele încorsetează, duc la
dulcegării, artificialitate, claustrare, privare, falsitate, banalitate. Cu alte cuvinte, şi
în cazul literaturii celor mici, lumea întreagă trebuie să fie o temă.
În general literatura pentru copii se focalizează asupra unei teme centrale, iar
când cele secundare emerg, sunt adesea în legătura directă cu tema principală.
Marile teme ale literaturii pentru copii abordează o serie largă de probleme,
de la cele estetice şi etice, la cele cognitive, psihologice, istorice sau sociale.
Literatura pentru copii nu este deloc un domeniu uniform, ci, mai degrabă, o
categorie eterogenă, ce însumează o varietate de genuri şi specii literare, dintre
care unele cu caracter simplu, orientate spre acŃiune, optimism şi cu un ton
educativ, iar altele nu.
Literatura pentru copii are, așadar, o valoare etică, prezentând aspectele
vieţii în complexitatea ei ,oferă modele de viaţă sau, dimpotrivă,exemple negative
pe care micii cititori trebuie să le ocolească. Basmele şi poveştile au un puternic
substrat real, deoarece au izvorât din năzuinţa poporului pentru o viaţă mai bună,
din dorinţa de a învinge răul şi greutătile provocate fie de forţele naturii, fie de
clasele asupritoare.
Prin conflictul dual bine- rău, copiilor li se oferă modele de viaţă pozitive
sau negative.
 În pregătirea pentru viață, literatura este a doua în ordinea importanței, după
religie. Prin recomandarea unor lecturi potrivite poate fi frântă goana după câștigul
material.
Trăsătura definitorie a discursului literar este tocmai aceea de a adânci
semnificația. Fantasticul (fantezia) reprezintă un teritoriu în continuă mişcare, ce
reflectă nevoia omului de mister şi explicație. Literatura fantastică pune sub
semnul întrebării lumea reală, îşi are izvoarele în supranatural şi vis.
Literatura pentru copii exemplifică modele ca: fantasticul straniu, fantasticul
miraculos, miraculosul pur, feericul, miraculosul instrumental, miraculosul
ştiințific. Originea fantasticului stă în atracția pentru supranatural şi pentru vis a
ființei umane, în funcția pe care o au acestea de a permite ieşirea din limitele
impuse condiției sale, într-un jocul cu posibilul.
În literatura fantastică lucrurile sunt complexe, deoarece aceasta nu face
altceva decât a pune sub semnul întrebării existența unei „opoziții ireductibile între
real şi ireal”.
Poporul a introdus în basm expresia dorinţei sale de libertate, de dreptate, de
bine şi de frumos.În basm se oglindesc năzuinţa poporului spre libertate şi
optimismul său sănătos, încrederea fermă în puterile sale proprii, în victoria
dreptăţii, a binelui, a adevărului, a cinstei şi a tuturor calităţilor apreciate de popor.
Valoarea instructiv-educativă a basmelor şi poveştilor este deosebită.
Ele aduc o preţioasă contribuţie la dezvoltarea proceselor de cunoaştere, a
proceselor afective, la formarea trăsăturilor de voinţă şi caracter,-în general la
formarea personalitătii copiilor.
Literatura pentru copii poate fi, de asemenea, percepută ca o oglindă a
realității. Această perspectivă investighează modalitatea în care structura socială
este reprezentată în literatură, precum şi forma în care operele reflectă timpul şi
societatea în care au fost create. Abordarea mimetică a textului pentru copii este o
modalitate de investigație foarte obişnuită. Se poate, astfel, urmări felul în care
societatea, instituțiile sau diferitele grupuri sociale sunt tratate în operele pentru
copii.
Lectura basmelor şi poveştilor prezintă o deosebită importanţă educativă şi
prin reliefarea calităţilor eroilor, care constituie pentru copii modele demne de
urmat. Ei învaţă să fie curajosi şi dârji, perseverenţi şi hotărâţi, modeşti şi harnici,
cinstiţi şi drepţi, învaţă să fie prieteni adevăraţi,iar morala din poveste contribuie
la formarea normelor de conduită socială.
Lecturând aceste basme şi poveşti îşi îmbogăţesc vocabularul cu expresii
poetice, cu expresii din limba vie a poporului, ajutându-l să-şi însuşească mai bine
limba maternă. În ce priveşte poezia, muzicalitatea versurilor îi atrage pe copii încă
din primii ani ai vieţii. Conciziunea cu care sunt redate fapte, idei, tablouri sau
sentimente face ca poeziile să fie accesibile copiilor şi memorate cu uşurinţă.
La vârsta preşcolară, efectele educative realizate prin creaţiile literare se
opresc mai mult la însuşirea noţiunilor morale şi sensibilizarea vieţii afective a
copilului. Tot legat de afectivitate s-a observat că succesul literaturii la preşcolari
este asigurat prin puternica încărcătură afectivă a textului.
Literatura îi familiarizează pe copii cu instituțiile societății şi normele
acesteia. Viața de zi cu zi este dominată de reguli, norme, schimbări. Familia,
grădinița, şcoala, biserica îndeamnă şi obligă la responsabilizare, la conformare
permanentă după anumite standarde. Uneori acestea exercită presiuni mai
puternice, par amenințătoare, constrâng, încorsetează, îngrădesc.
Literatura îi ajută să-şi clarifice reacțiile vizavi de aceste situații, oferind
răspunsuri posibile: acceptare, răzvrătire, retragere, indiferență. Lupta eroilor din
cărțile pentru copii cu viața însăşi este întrucâtva similară cu cea a lor. Unele opere
literare înfățişează natura generoasă a societății sau dimpotrivă, imparțialitatea ei.
 Textele pentru copii descriu adeseori modul în care o anume problemă a fost
soluționată sau oferă alte rezolvări. Prin experiența indirectă pe care le-o oferă
micilor cititori, acestea îi duce într-o lume diferită de cea cotidiană. Prin
frumusețea lor artistică, prin eroii şi întâmplările prezentate, operele oferă modele
de conduită, literatura devenind şi-un instrument educativ ce ajută elevii la vârsta
preadolescenței să-şi descopere propria identitate, într-o lume în care valorile sunt
în derivă.
Textul literar devine, astfel, o sursă de exemple/contraexemple care pot fi
valorificate în scopul educației morale a elevilor, efectele educative generate de
contactul cu literatura devenind astfel complementare acțiunilor educative
desfăşurate în acest sens.
Pentru a realiza valoarea instructiv-educativă şi formativă a literaturii pentru
copii, educatoarele şi învăţătorii trebuie să fie ei înşişi pasionaţi de lectură, să
cunoască psihologia vârstelor, lecturile potrivite şi să le recomande prin forme
atractive ca: povestirea, lectura explicativă, recenzia, şezătoarea literară, aniversări
şi comemorări literare ale scriitorilor etc.

Bibliografie
 1. Corniţă, Georgeta, Metodica predării şi învăţării limbii şi literaturii
române, Ed. Umbria, Cluj- Napoca, 1993 .
2. Cornelia Stoica, Eugenia Vasilescu, Literatura pentru copii, E.D.P,
1977
3. Gherghina Dumitru, Literarura pentru copii,Craiova, Editura
Didactica Nova, 2005
4. Gherghina Dumitru, Didactica activităţilor instructiv- educative
pentru învăţământul perprimar,Craiova, Editura Didactica Nova, 2005
5. Nicolae Manolescu, România literară, .nr.25/l997, editorialul
Literatura pentru copii
6. Programa activităţilor instructiv- educative pentru învăţământul
preprimar, 2005.
7. Raţiu, Iuliu, O istorie a literaturii pentru co pii şi adolescenţi, Editura
Biblioteca Bucureştilor 2003.