CARTEA – COMOARĂ DE ÎNȚELEPCIUNE

" Copilul- scria G. Calinescu- se naste curios de lume si nerabdator de a se orienta

in ea. Literatura care ii satisface aceasta pornire il incanta Ca sa fie opere de arta, scrierile
pentru copii si tineret trebuie sa intereseze si oamenii maturi."
Cartea e o făgăduinţă, o bucurie, o călătorie prin suflet, un lucru plin de gânduri şi
frumuseţi. Sigur, înaintea scrierii şi a scrierilor de cărţi a fost cuvântul. Scriitorii au
adunat toate cuvintele şi s-au gândit să le pună în cărţi. Fiecare carte exprimă trăirile şi
sentimente noastre. Unele cărţi scot la iveală cele mai lăuntrice sentimente ale noaste,
cuvintele prin viaţă şi ne dovedesc puterea lor. Sentimentele pot fi exprimate prin cuvinte
dar nu oricare dintre ele ci doar acelea ce provin din inimă. Când termin o carte de citit
trăiesc totdeauna un sentiment de nostalgie ca şi cum m-aş fi despărţit de un prieten bun.
„Ai carte, ai parte !” este proverbul pe care adeseori ni l-au spus ca îndemn
părinţii şi bunicii şi pe tot parcursul vieţii mele, s-a dovedit a fi adevărat.
Mihail Sadoveanu spunea : „Cartea ne face să trăim în afara minciunii, nedreptăţii
şi prejudecăţii.
Cartea a constituit, de la apariţia ei, un mediu de comunicare între oameni, o cale
puternică de transmitere de la un timp la altul, de la o societate la alta, de la un popor la
altul, a valorilor culturale şi artistice zămislite în fiecare colţ de lume. Cartea a fost, este
şi va fi un liant care menţine şi dezvoltă relaţiile dintre oameni.
Acest obiect, pe care Orientul antic îl păstra sub formă de tăbliţe de argilă, grecii
şi romanii îl desfăşurau sub ochii lor, Evul Mediu îl ataşa de bănci, noi îl ţinem în mână,
cartea, are un loc important în exprimarea gândirii şi în păstrarea oricărei cunoştinţe.
De la începuturile civilizaţiei oamenii au manifestat o mare râvnă de a învăţa, de a
se iniţia şi a pătrunde tainele existenţei. Nimeni n-a reuşit să facă acest lucru de unul
singur, ci a trebuit să preia ceea ce deja ştiau înaintaşii săi. Antichitatea, Evul Mediu şi
Epoca modernă şi-au perfecţionat permanent formele de instruire, folosind consecvent
cartea.
Elevii trebuie să iubească acest obiect minunat şi să înțeleagă că o carte nu trebuie
să stea în bibliotecă nedeschisă şi prăfuită, ci trebuie să fie deschisă în mintea şi sufletul
lor şi atunci îşi vor da seama cât este de folositoare cartea. Orice carte este o comoară de
înţelepciune şi o mare avuţie şi că după ce se vor împrieteni cu cartea îşi vor da seama că
lumea nu le mai este aşa de necunoscută. Îşi vor da seama ce multe ştiu despre stele,
despre soare, despre plante, despre oameni şi animale. Este bine să înveţe la tinereţe ca să
la bătrâneţe să aibă învăţătură şi cultură, căci cartea e o comoară, iar cheia ei este
înţelepciunea.
Pregatirea elevilor pentru lectura trebuie sa inceapa cu trezirea interesului pentru
lectura respectiva. Acest lucru se poate face si in cadrul orelor de citire cu ocazia studierii
unui fragment dintr-o lectura mai mare. In orele de lectura elevul nu trebuie sa se situeze
pe pozitia unui pasiv ascultator. Gustul pentru citit se insufla scolarilor prin perceperea
frumusetii lecturii si acest lucru e facilitat in primul rand de o lectura cu adevarat
expresiva.
Pentru scolarul mic, insa, cartea de citire reprezinta universul in care descopera
tainele scrisului, frumusetea cuvantului, a crampeiului de natura, dragostea de patrie,
respectul si stralucirea sensibilitatii omenesti.
Textul literar in complexitatea lui cuprinde mesajul caruia elevul trebuie sa-i
raspunda, valenta valorii literar-artistice a cuvantului exprimat. Cartea de citire reprezinta
"preparatorul " pentru cunoasterea valorilor literare romanesti si universale.
 Punand in valoare arta scrisului lor, clasicii condeiului romanesc: Mihai Eminescu,
Ion Creanga, Vasile Alecsandri, Ion Luca Caragiale, Mihail Sadoveanu etc. reusesc ca
prin farmecul operelor lor sa indemne micul cititor la lectura, sa-i imbogaseasca
vocabularul, sa-i dezvolte imaginatia.
Prin textele literare, scolarul porneste pe urmele lui Nica in pitorescul lui
Humulesti, cunoaste poezia lui Eminescu, porneste pe urmele lui Alecsandri prin feericul
lui Mircesti sau urmeaza drumul Lizucai prin "Dumbrava minunata" a lui Sadoveanu.
Asadar, lectura are ca scop sa-i faca pe copii sa iubeasca si sa respecte cartea care
le satisface interesul pentru a cunoaste viata. Ideea pentru care se militeaza este
transformarea lectiilor speciale de lectura, din lectii autentice de citire, in lectii de
stimulare a interesului pentru citirea cartilor.

Autori: Staicu Ana

Sîrbu Georgiana Andreea