Argumentul 1: Cultură generală

Şcoala de astăzi îşi propune sa aprofundeze numeroase materii precum istoria, geografia, fizică sau
chimia. Toate aceste materii sunt materii care ulterior vor fi folositoare, atât pentru orientarea într-o
carieră cât şi pentru imbogartirea culturii generale. Astfel, chiar dacă individul nu urmează o carieră în
domeniul IT, cunoaşterea unor noţiuni de baza în progranare îl va ajuta mai departe la nivel e cultură
generală.

Argumentul 2: Interacţiuni sociale

În şcoală elevii leagă prietenii, învăţa sa comunice şi învăţa lecţii preţioase care le vor fi de folos în viaţă.
Astfel, şcoala de astăzi pune accent pe creerea unor indivizi sociabili, care sa poată sa se integreze mai
departe în societate, sa lucreze cu toate tipurile de persoane întâlnite şi sa se muleze pe nivelul de
înţelegere a fieacruia. Astfel, şcoala de astăzi favorizează socializarea.

MOTIVAȚIA CAZULUI:

           Şcoala este prin definiţie,o instituţie puternica şi ei îi revine principalul rol de a forma
personalitatea tinerilor.Ea reprezintă o societate în miniatură,un laborator care serveşte tânărului lecţii
despre viaţă,pentru ca apoi să nu resimtă dramatic trecerea în  societatea adultă.

           Învăţământul modern se conduce după o filosofie a educaţiei care promovează o nouă concepţie
despre formarea elevului,despre idealul social-uman,astfel încât activitatea şcolară vine în întâmpinarea
trebuinţelor dezvoltării individuale si sociale.

          Toţi cetăţenii români au dreptul la educaţie,la toate nivelurile si toate formele,indiferent de  gen,
rasă, naţionalitate, religie sau statut social.Acest drept este prevăvut in Legea învăţământului nr.
84\1995. În instituţiile de învăţământ publice educaţia este gratuită şi statul garanteaza dreptul la
educaţie în interesul individului si al societăţii.

         „Nu învăţăm pentru şcoală,ci pentru viaţă”. (Seneca)

PRIMUL ARGUMENT PRO:

În primul rând ,şcoala de azi îşi pune amprenta asupra carierei noastre. Astfel, studiul anumitor
discipline, început cât mai de timpuriu, dezvoltă dorinţa de a cunoaşte mai mult,sentimentul încrederii
în sine şi dorinţa realizării în acele direcţii. Această pasiune pentru un anumit domeniu se naşte din
sentimentul compatibilităţii, din sentimentul că nimic nu e greu,dar că totuşi mereu este ceva de
descoperit, ceva ce poţi înţelege si controla,ceva care te poartă către nivelul următor. Din momentul în
care porţile cunoaşterii se deschid una câte una începi să crezi că acesta este drumul pe care trebuie să-l
urmezi şi care te împinge spre a face ceea ce-ţi place. Şi poate lucrul cel mai minunat este acela că
uneori, într-o şcoală,  este de ajuns să întâlneşti un singur profesor extraordinar şi devotat care te inspiră
şi te pregăteşte pentru întâlnirea cu propriul destin profesional. Spre exemplu, Anca Vlad, femeia care a
creat „Farmacia Inimii, Catena” şi-a descoperit pasiunea pentru economie înca din liceu, iar profesoara
care-i preda economia a  îndrumat-o să urmeze o facultate de specialitate, ceea ce a şi făcut. Datorită
materiei aprofundate de şcoală şi datorită profesoarei ei , care nu i-a împărtăşit doar cunoştinţe, ci si
propriile speranţe si visuri, Anca a devenit un antreprenor de succes, puternic pasionată şi implicată în
ceea ce face.

Totodata, la nivel psihologic, s-a demonstrat că rezultatele şcolare influenţează opţiunea profesională.
Dacă elevul  este recompensat cu note bune la o disciplină , înseamnă că acesta are anumite abilităti şi
pasiuni pentru acea materie şi devine dornic de a opta pentru o cariera în domeniul respectiv. Acest
factor are şi o influenţă indirectă asupra orientării vocaţionale,pentru că de multe ori elevul este
apreciat şi apoi orientat doar pe baza acestor rezultate. Astfel, profesorii si părinţii trebuie să aducă la
cunoştinţă elevilor legătura directă dintre disciplinele studiate la şcoală si profesii. De exemplu, dacă
cineva obţine rezultate bune la limba română sau la orice altă limbă straină studiată la şcoală,ar putea
deveni:profesor,învăţător,translator,jurnalist,ghid turistic,etc.De asemenea, daca elevul are înclinaţii
sportive,ar putea deveni profesor de sport, antrenor, poliţist, ofiţer de armată etc. Altfel spus, pentru a 
exercita o profesie,tânărul trebuie să aibă anumite aptitudini care pot fi prezente datorită
performanţelor şcolare la unele obiecte de învăţământ.

Aşadar, şcoala are un rol important în devenirea fiecaruia dintre noi. Cred cu tărie că în spatele fiecărui
om împlinit profesional se află unul sau mai mulţi profesori care l-au motivat să devină ceea ce este şi cu
siguranţă opţiunea unui tânăr pentru o anumită carieră ţine de atitudinea profesorului şi de modul în
care acesta le inspiră tinerilor cunoaştere.De asemenea,elevul se orientează către anumite discipline
care să îi producă mari satisfacţii şi care să îi asigure în cel mai mare grad succesul,în funcţie de
capacităţile pe care acesta le are.

AL DOILEA ARGUMENT PRO:

          În al doilea rând, şcoala te ajută să te integrezi într-un grup social. Astfel, şcoala de astăzi
favorizează comunicarea. Ea nu trebuie sa ofere copiilor doar informaţii, ci să dea frâu liber imaginaţiei,
dar sub aripa unui profesor. Elevii leagă prietenii, învaţă să comunice fără probleme, dar învaţă şi lecţii
care le vor fi de folos în viaţă. Noi, ca studenţi, datorită acestor inofensive experienţe, vom lucra bine
împreună, iar pe viitor ne vom angaja în munca serioasă. Un exemplu excelent al muncii mult mai
eficente în echipă ar fi cei doi antreprenori de succes: Mihai si Cătălina Bucuroiu care s-au gândit să îşi
facă propria afacere de familie cu produse bio. De la o investiţie de 5000 de euro, Vegis.ro a devenit un
lider pe piaţă şi este unul dintre cele mai cunoscute site-uri de acest gen. Interacțiunea socială de zi cu zi
este o pregătire excelentă pentru viaţă din exteriorul societății. În școală, elevii au oportunitatea de a
interacţiona cu alți studenţi din medii variate și rasă. În mod indirect, învață toleranța, acceptarea și
înțelegerea. De asemenea, studenții au posibilitatea de a lucra împreună. Acest lucru poate ajuta la
stimularea unei minți deschise și la promovarea unității.

S-a demonstrat psihologic că munca în echipă sporeşte activitatea în domeniu, lucrul devine eficient, iar
timpul este in valoarea celor ce participă în aceasta. Încă din primii ani de viaţă petrecuti la şcoală,
aproape orice elev a auzit proverbul: ,,Unde-s doi, puterea creşte”. Astfel, precum spune acesta, copiii
sunt învăţaţi de mici ce înseamnă atât distracţia, cât şi responsabilitatea unui lucru în echipă. Daca
abilităţile de comunicare ale elevilor sunt usor de înţeles, oamenii vor percepe informaţia şi respectul
faţă de aceştia va creşte. Însă, dacă există mai multe dificultate în exprimare, ei nu se vor face bine
înţeleşi şi probabil informatia nu va fi receptată în mod cert. Prin urmare, putem spune că abilitățile de
comunicare pot aduce o mare schimbare reputației elevilor în societate.

Într-o altă ordine de idei, profesorii trebuie să se adreseze copiilor cu un limbaj incluziv, pozitiv și
primitor . Cuvintele sunt pline de emoții și conotații şi ar trebui să fie întotdeauna manipulate cu grijă.
Folosirea cu prudență a cuvintelor este la fel de importantă când vorbim cu un elev, ca in scrierea unei
teme importante. Cadrele didactice sunt un exemplu pentru tineri deoarece cu ajutorul acestora ei isi
dau seama cum ar trebui să se poarte un om civilizat nu numai într-un colectiv, cât şi în viaţă.

Astfel, școala ne ajută să ne integrăm într-o societate. Ea ajută la hrănirea și la construirea unui caracter
puternic în noi înșine. Școala pregătește, de asemenea, elevii cu „echipamentul” necesar, astfel încât
elevii să se poată încadra în societate și să contribuie pozitiv la națiune și oameni în viitor.

PRIMUL ARGUMENT CONTRA:

            Motto: „ Cel mai important lucru pe care-l învăţăm la şcoală este faptul că cele mai importante
lucruri nu pot fi învăţate la şcoală.’’ (Haruki Murakami)

          În primul rând, şcoala are grijă să le ofere elevilor munţi de informatii, stres si confuzie, problemele
emoţionale fiind lăsate la urmă. De cele mai multe ori aceștia sunt mustrați, atât în timpul orelor, cât și
acasă. Din aceste motive, odată ajunși la facultate, tinerii pot întâmpina nenumărate probleme. Elevii nu
sunt învăţati cum să facă faţă unui eşec, cum să interacţioneze eficient cu ceilalţi şi cum să îşi exprime
punctul de vedere, ceea ce în cadrul unei şcoli le este restricţionat. Ajung la facultate, într-un mediu nou
și nu au strategiile potrivite să gestioneze emoțional ceea ce li se întâmplă. Astfel fie renunță, fie se
deprimă, fie sunt extrem de anxioși, lucru precizat de nenumăraţi psihologi. Un profesor universitar
afirmă chiar că tinerii au dificultăţi în ceea ce priveşte strategia de învăţare. Nu ştiu să înveţe, să îşi
selecteze informaţiile sau să îşi organizeze timpul. Atunci când dau de volumul mare de informatii pe
care îl primesc în cadrul universităţiilor, clachează. În şcoală, cei mai mulţi dintre ei învaţă pentru note,
memorează, fiindcă li se induce ideea de a fi competitivi, mai ales din cauza comparaţiilor dintre elevi
generate de parinţi, respectiv profesori.

De cele mai multe ori elevii ies din şcoală ştiind doar cum să repete după profesori fără sa cunoască în
profunzime cum sa îşi exprime sau sa îşi formeze propriile opinii, iar acest lucru le este detrimental pe
viitor. În  Finlanda, educatia fiecarui copil înseamnă o investiţie de 200.000 de euro din partea statului,
de la grădiniţă până la absolvirea unei universităţi. Statul finlandez ştie că aceasta este cea mai bună
investiţie pe care o poate face. Investeşte în viitor. Şcoala finlandeza încurajeaza gândirea critică şi libera
exprimare, orele sunt bazate pe dialog, clasele sunt de maxim 12 elevi. Astfel, elevii învaţă să fie
corectaţi sau apreciaţi.

 Emoţia înseamnă, pe de altă parte, creativitate. Există numeroase studii de specialitate, printre care,
cele ale lui Ken Robinson, cele mai notorii, care demonstrează că școala nu dezvoltă suficient
creativitatea elevilor, artele de care sunt pasionaţi şi care trebuie sa le studieze acasă, în cazul în care au
timp, având timpul încărcat cu teme. Şcoala ne pregătește destul de puțin pentru rezolvarea
problemelor de viață, fiindcă fiecare materie e în cutiuța ei. Nu învățăm să conectăm lucrurile, să le
vedem prin prisma mai multor perspective. Nu stim sa filtrăm informaţiile sau să reactionam din punct
de vedere social sau emoţional.
AL DOILEA ARGUMENT CONTRA:

           În al doilea rând, şcoala nu îi ajută pe elevi să devină indivizi care posedă cunoştiinţe aprofundate
în domeniile în care vor să lucreze şi, aşa cum arată ea în momentul acesta, nu îi pregăteşte pentru “ce îi
aşteaptă”. Aşteptările absolvenţilor, imediat dupa facultate, devin, astfel, nerealiste. Sistemul de
învăţământ din ţara noastra promoveaza mentalitatea concurenţiala, astfel elevul este dispus să înveţe
nişte informaţii irelevante pentru el, din cauza faptului că nu doreşte a le înţelege, ci doar a le
memora.Acest obicei al tinerilor din ziua de azi devine o problemă în integrarea tinerilor în piaţa muncii.
Însă, înainte să le reproşăm tinerilor că nu sunt suficient de pregătiţi, ar trebui să ne gândim la sistemul
de învăţământ din România. Examenele sunt bazate, în general, 80% pe teorie şi doar 20% pe practică,
fiind foarte greu să ieşi gata eficient de pe băncile facultăţii într-un astfel de context. De exemplu,
cursurile dintr-o facultate cu profil economic, ar trebui predate de oamenii de afaceri din România, cei
care au succes şi, prin urmare, pot da un exemplu pozitiv viitorilor angajaţi sau posibililor viitori
antreprenori. Universităţile, în orice domeniu ar fi ele, ar trebui să includă stagii de practică obligatorii,
internshipuri, după modelul altor ţări europene. Astfel, studenţii pot afla ce aşteaptă angajatorii de la ei,
pentru o poziţie anume, ce cunoştinţe practice ar trebui sa aibă şi cum îşi pot crea propria carieră, fără
să sară peste etape. Iar angajatorii, la rândul lor, să afle ce nevoi au ei şi să se poată pregăti din timp. În
România, conform legislaţiei în vigoare “copilul are dreptul de a primi o educaţie care să îi permită
dezvoltarea, în condiţii nediscriminatorii, a aptitudinilor şi a personalităţii sale”, însă distanţa dintre
sistemul educaţional finlandez sau francez şi cel român este considerabilă. În Finlanda, spre exemplu,
examenul are loc pe trei niveluri: începător, intermediar şi avansat, iar fiecare candidat poate alege ce
nivel de dificultate doreşte la cele patru materii, cu condiţia că măcar la una dintre ele să susţină
examenul la nivel avansat, ceea ce îl face pe copil să se focalizeze pe materia care îl atrage într-un mod
special. În România încă există însă probleme legate de subfinanţare, slabă calitate a actului educaţional
sau egalitatea de şanse pentru cei din mediul rural. Elevii sunt nevoiţi să memoreze informaţii inutile
doar pentru a satisface printr-o notă un părinte, un profesor sau propriul orgoliu, însă care nu îi vor fi de
folos mai târziu din cauza intervenţiei uitării