TARA ROMANEASCA IN TIMPUL LUI MIRCEA CEL BATRAN

(1386 - 1418)

Contextul domniei: expansiunea otomanilor in Peninsula Balcanica

(1388) cetatile de pe Dunare: Turnu, Giurgiu sunt ocupate de turci. In
aceste imprejurari dispare Ivancov, conducatorul Dobrogei ,iar
Mircea cel Batran alipeste provincia la Tara Romaneasca.
In 1389 ostile sarbe (albanezi si bosniaci) conduse de Cneazul Lazar
sunt infrante in batalia de la Cosovo Polje (Campia Mierlei)
Conducatorul Lazar moare pe campul de lupta asa cum se intampla si
cu sultanul Murad I.
In acest context tronul otoman e preluat de Baiazid I Fulgerul. O
parte a serbiei e transformata in scurgeacuri iar o alta parte condusa
de Stefan Lazarovici devine vasala a imperiului otoman.
Mircea cel Batran se orienteaza spre o alianta cu Polonia, negociind la
Radom prin intermediul lui Petru Musat un tratat cu Vladislav Iagello
(1389)
La 20 ianuarie 1390 Tara Romaneasca si Polonia incheiau tratatul de
la Lublin prin care Mircea cel Batran si Vladislav se angajau sa se
apere impotriva Ungariei lui Sigismund de Luxemburg, tratatul este
incheiat in contextul in care in 1391 turcii lui Firus Bei au orgnizat o
expeditie de jaf in Tara Romaneasca.
Presiunea otomana a crescut,astfel in 1393 Taratul de Tarnav al lui
Sisman devine Pasalac.
1396 Taratul de Vidin al lui Stratimir devine Pasalac
7 martie 1395 se incheie I tratat de alianta antiotomana din istoria S-
E European intre Mircea cel Batran si Sigismund de Luxemburg la
Brasov.
Tratatul era indreptat “impotriva acelor vreajmasi cumpliti, vicleni si
neimpacati dusmani ai nostrii care sunt turcii”
Tratatul stabilea scop, strategie, actiuni comune contra turcilor.
Mircea cel Batran se angaja: “ca ori de cate ori de acum inainte regele
maghiar va mrge cu ostirea sa impotriva asa-zisilor turci sau
impotriva unor partasi ai lor atunci tot cu ostirea, oamenii si toata
puterea noastra a fim datori a merge cu dansul de asemenea noi
insine impotriva acelora”.
“Daca insa regele nu ar fi trimis in persoana si ar fi trimis doar ostirea
Mircea urma sa procedeze la fel ca un egal al regelui angajandu-se sa
asigure libera trecere precum si hrana trebuincioasa contracost ostirii
regale ce va merge in partile lui Dobrotici sau in orice alte locuri”
Principala prevedere a tratatului de la Brasov era: regele Maghiar
recunostea lui Mircea cel Batran stapanirea asupra Banatului de
Severin, Amlasului, Fagarasului, posesiuni pierdute de Radu I
La 17 mai 1395 are loc batalia de la Rovine. Tara este salvata de
invazia otomana numai ca marii poieri nemultumiti de intarirea
autoritatii domnesti si la adapost fata de pericolul otoman il sprijina
pe fratele lui Mircea, Vlad uzurpatorul.
Acesta preia tronul apeleaza la turci, obtine victorie impotriva lui
Mircea
In 1396 Mircea cel Batran cu sprijinul lui Stribor voievodul
transilvaniei il infrange pe Vlad dar nu poate valorifica succesul ca
pleaca in cruciada de la Nicopole.
La aceasta cruciada au participat cavaleri francezi, burgunzi, englezi,
germani, maghiari + contingente muntene conduse de Mircea si
contingente Transilvaniei conduse de Stribor.
Se incheie cruciada la 25 sept 1396 cu infrangerea crestinilor -
Sigismund de Luxemburg, rege maghiar e impiedicat de Vlad sa
traverseze Tara Romaneasca se imbarca pe o corabie venetiana si
ajunge dupa 3 luni in Ungaria.
Marii boieri isi dau seama ca Vlad nu poate apara tara in fata
represariilor otomane este parasit de boierime luat captiv si dus in
Transilvania de Stribor - Mircea revine in Transilvania.
In 1397 Baiazid organizeaza o noua expeditie in Tara Romaneasca
incheiat cu esec, Mircea cel Batran recucereste cetatea Turnu si
construieste Cetatea Giurgiu.
Organizeaza Bania Severinului cu rol administrativ si militar. In 1400
intervine in luptele dinastice din Moldova sprijinindu-l pe Alex, fiul
lui Roman I sa preia tronul.
1403 - Mircea reinnoieste tratatul cu Polonia cu ajutorul Moldovei
ocupa portul Chilia - Genovezi.
In politica economica in 1409 reinnoieste privilegiile acordate
negustorilor Lioveni si in 1413 celor brasoveni.
Apogeul lui Mircea - dupa infrangerea lui Baiazid la Ankara in 1402
de Turkmanul Timur Leuk