CLASA a v-A

EUROPA MEDIEVALĂ – FORMAREA POPOARELOR EUROPENE. ETNOGENEZA ROMÂNEASCĂ

MIGRAȚIILE ȘI URMĂRILE LOR

Cauzele migrațiilor:
- Atracția exercitată de bogățiile lumii romane (mai ales orașele romane);
- Presiunea altor popoare migratoare;
- Căutarea de noi pășuni și pământuri;
- Schimbări climatice.
Originea migratorilor:
- Din Europa de N – germanicii (ex. vizigoți, ostrogoți, vandali, angli, saxoni, franci etc);
- Din NE Europei – slavii;
- Din Asia – popoare turcice (Asia Centrală – pecenegi, cumani, bulgari) și fino-ugrice (Asia de E – huni, unguri,
tătari).
Urmările migrațiilor:
- Formarea de noi popoare (mai ales în Europa);
- Decăderea comerțului și a orașelor (unele orașe din V Europei devin fortărețe);
- Distrugerea drumurilor vechi (romane);
- Ruralizarea societății (mai ales în E Europei);
- Accelerarea trecerii la societatea medievală – cu noi categorii sociale și noi relații în cadrul societății;
- Adoptarea creștinismului de către noile popoare;
- Noi forme de organizare politică.
Grupe de popoare europene formate după migrații:
1. Popoarele romanice – la bază au limba latină (pe teritoriile vechiului Imperiu Roman)
- Au rezultat ca urmare a procesului romanizării:
o francezi, spanioli, portughezi, italieni (romanitatea occidentală → populațiile romanizate asimilează
migratorii germanici)
o românii (romanitatea orientală → populație romanizată care asimilează migratorii slavi)
2. Popoarele germanice – la bază au limba germană (spre N Europei)
o migratori germanici – goți, gepizi, vandali, longobarzi, anglo-saxoni, franci etc
o noi popoare formate – englezi, suedezi, danezi, norvegieni, austriac, elvețieni, olandezi, germani.
3. Popoare slave – au la bază limba slavonă (rusa veche) - Spre E Europei
- după ce migrează în sec. V – VI se împart în trei ramuri:
o slavii de răsărit: ruși, ucrainieni
o slavii de apus: polonezi, cehi, slovaci
o slavii de sud: sârbi, sloveni, croați, protobulgari
4. Popoare fino-ugrice: spre E Europei
- maghiari, finlandezi, laponi, estonieni.
Etnogeneza românească:
- se înscrie în procesul general de formare a popoarelor romanice din Europa
- caracteristici principale:
o continuitatea neîntreruptă a daco-romanilor în același spațiu de locuire și după retragerea romanilor din
271
o conviețuirea cu migratorii
o asimilarea migratorilor în comunitățile daco-romane ( slavii au pătruns la N Dunării dinspre est din sec.
V)
o procesul formării poporului român s-a încheiat în sec. IX.
- S-a realizat (ca și etnogeneza popoarelor romanice) în cadrul a două sinteze între trei elemente:
a. Prima sinteză dintre populația autohtonă (la noi geto-daci) și civilizația romană →procesul de romanizare
(sec. II î. Hr. – sec. V d.Hr.)
b. A doua sinteză dintre populația romanizată (daco-romani) și migratori (la noi slavii) – are loc treptat din sec.
V până spre sec. IX
Limba română:
- A avut la bază latina populară / vorbită de coloniștii romani ajunși în Dacia → daco-romana;
- Daco-romana a asimilat cuvinte dacice;
- Ulterior daco-romana a suferit influențe din limba slavonă (vocabular, fonetică)
- Aceste influențe slave nu au modificat structura gramaticală și fondul de bază al vocabularului care
rămâne latin (60 % din vocabularul de cuvinte rămâne latin)
- Concluzie: limba română are caracter romanic.