L 7 - România în al Doilea Război Mondial

 La scurtă vreme după declanşarea celui de-al doilea Război Mondial, România Mare, creată în
1918 prin efortul întregii națiuni române, s-a destrămat. 
1940 - Pierderile teritoriale ale României
 Anul 1940 a însemnat pentru România grave pierderi teritoriale.
 28 iunie 1940 - Ca urmare a aplicării protocolului secret al pactului Ribbentrop-Molotov și a
notelor ultimative înmânate de guvernul sovietic România a fost nevoită să cedeze URSS-ului
Basarabia și nordul Bucovinei.
 30 august, în baza Dictatului de la Viena - Din cauza pretențiilor revizioniste ale statelor
vecine susținute de Axă, România a fost nevoită să piardă vestul Transilvaniei în favoarea
Ungariei
 7 septembrie 1940, la Craiova, Bulgaria, cu sprijin german, italian, sovietic şi maghiar, a
desprins din teritoriul României Cadrilaterul (judeţele Durostorum şi Caliacra din sudul
Dobrogei – castigate de România în 1913).
1941-1944 - România de partea Germaniei
 În aceste condiții vitrege și dorind recâștigarea teritoriilor pierdute, România a aderat la Axă
în același an  (23 noiembrie 1940), iar un an mai târziu a intrat în războiul antisovietic, alături
de Germania.
 La 22 iun 1941, România s-a alăturat Germaniei şi aliaţilor acesteia în atacul declanşat împotriva
Uniunii Sovietice. Principalul obiectiv al României l-a constituit eliberarea Basarabiei şi a
Bucovinei de Nord, anexate de URSS prin ultimatumul din 1940.
 În decurs de o lună, armata română a eliberat Basarabia și Bucovina de Nord, participând
apoi la luptele din Crimeea, de la Stalingrad sau Cotul Donului etc.
 Participarea la războiul din Est a condus la numeroase pierderi în vieţi omeneşti, atât pe front, cât
şi acasă, în urma bombardamentelor anglo-americane.
 Rezultatele dezastruoase ale participării României la războiul antisovietic au creat în ţară o
profundă stare de nemulţumire. Coroborată cu presiunile externe, aceasta a dus la decizia
înlăturării regimului antonescian, printr-o lovitură de stat.
23 August 1944. Consecințele sale interne și externe
 La 23 august 1944, într-un context politico-militar dificil, marcat de ofensiva sovietică din
Moldova, România a ieșit din alianța cu Germania, act cunoscut sub numele de Actul de la 23
august 1944. La acest act și-au adus contribuția regele Mihai I alături de o coaliție a partidelor
politice formate din PNL, PNȚ. PSD dar și PCR susținut de sovietici (Blocul Naţional
Democrat).
24 august 1944 – 9 mai 1945. România alături de Naţiunile Unite
 Până la sfârșitul războiului, România a participat alături de aliați la înfrângerea Germaniei
hitleriste. Prin actul său România a contribuit la scurtarea războiului cu 6 luni. În ciuda acestui
fapt, la sfârșitul războiului, România a fost considerată stat învins. Totodată, România a fost
ocupată de Armata Roşie, care a devenit principalul instrument al transformării ţării într-un
satelit sovietic.
12 sept. 1945 - Semnarea Armistiţiului între România şi Naţiunile Unite
 delegaţie a guvernul român semnează la Moscova Convenţia de Armistiţiu cu Naţiunile Unite,
act care recunoştea înfrângerea armatei române în războiul împotriva Aliaţilor. În acelaşi timp,
Convenţia de Armistiţiu impunea României o serie de clauze împovărătoare, precum participarea
la războiul antihitlerist cu minimum 12 divizii sau plata unor mari despăgubiri de război către
URSS. Aplicarea Convenţiei urma să fie supravegheată de o Comisie Aliată (Sovietică) de
Control, care va coordona, în realitate, aplicarea modelului sovietic în România.
Acordul de procentaj de la Moscova 9-18 octombrie 1944
  La Moscova, premierul britanic Wiston Churchill semnează o înţelegere secretă cu I.V.Stalin, un
acord de împărţire a sferelor de influenţă. Era începutul “Cortinei de fier” şi al comunizării
Europei răsăritene. În acordul de procentaj, România urma să aibă 90% influenţă sovietică şi
doar 10 % influenţă anglo-americană. Armata Roşie, care ocupase deja teritoriul Romaniei, era
primul vector al acestei influenţe. A urmat implementarea modelului politic stalinist prin
comuniştii autohtoni.
4-11 februarie 1945. Conferinţa de la Ialta și consecințele sale
 Conferinţa de la Ialta, din februarie 1945, a fost o nouă etapă în „redesenarea” hărţii lumii
postbelice. Acolo nu s-a decis, aşa cum se crede, împărţirea Europei între sovietici şi anglo-
americani. Dar, unele prevederi ambigue ale „Declaraţiei privind Europa eliberată” au furnizat
Moscovei pretextul de a interveni în politica internă a unor state din zona sa de ocupaţie, în
numele apărării democraţiei. România a fost primul stat în care s-a recurs la o astfel de
intervenţie, prin impunerea guvernului pro-comunist condus de Petru Groza.

Lectia de istorie 26 - România în timpul celui de al doilea război mondial

https://www.youtube.com/watch?v=ToDDXhrPuJQ