Razboiul civil 1642-1648

Războiul Civil Englez a fost un război compus dintr-o serie de conflicte

armate și manevre politice care au avut loc între Parlamentari și Roialiști
(cunoscuți și drept Cavaleri) între 1642 și 1651. Primul (1642-1646) și al
Doilea (1648-1649) război civil a avut la bază marile divergențe dintre susținătorii
regelui Carol I al Angliei și susținătorii Parlamentului, dar în al Treilea (1649–
1651) conflictul a constat în rivalitatea dintre susținătorii regelui Carol al II-lea și
cei ai Parlamentului1.

Razboiul civil nu inseamna prabusirea unei societati uzate, ci o disputa in

jurul unor idealuri politice religioase, unde Parlamentul prezenta noul. Abia acum,
reactiunea feudalo-monarhice s-a grupat in jurul regelui plus intreaga partida
romano-catolica in jurul reginei. Arena de lupta devina intreaga tara, caci in fiecare
comitat, in fiecare oras exista “cavaleri” (sustinatori ai regelui) si “capete rotunde”
2
(sustinatori ai Parlamentului).

Parlamentul adesea controla orasele si regale provincial. Niciun combatant

nu s-a bucurat de un avantaj general pana cand parlamentul a inceput sa culeaga
beneficiile organizarii superioare, ale unui general invicibil si a alinatei cu
scotienii3.

Se poate spune ca Nordul catolic si Vestul erau mai curand alaturi de rege,
Sudul si Estul alaturi de Parlament, dar frontierea nu a fost bine delimitate. Nici un
moment taberele in lupta nu au deposit a patruzecea parte din populatia tarii, si in

1
Wikipedia (https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_Civil_Englez).
2
Nicolae Ciachir, Istoria Moderna Univesala, vol. 1, Editura Oscar Print, Bucuresti, 1998, p. 35
3
Daves Normas, O istorie a Europei, Editura RAO, Bucuresti, 2015, p.482
bataliile cele mai importante din timpul razboiului civil au fost cel mult 20 de mii
de combatant de fiecare parte.

Nimeni din tabara parlamentara nu doare la inceputul razboiului sa-l

doboare pe Carol Stuart, ci sa se asigure de persoana regelui sis a-l desparta de
sfetnicii sai rai. Essex, general al armatelor parlamentare, recomanda trupele sale
sa fie prudente ,caci , spune el : “un rege invins ramane tot rege, dar noi, daca vom
fi invinsi nu om fi decat niste razvratitisi niste tradatori”4.

In lipsa unui mechanism constitutional, dezbaterea parlamentului lua forma

unei batali corp la corp. Vor trebuii sa vina calomitatiile unui razboi civil pentru a
da nastere tolerantei politice5.

Indelunga perioada de pace de sub domnia dinastiei Tudora a facut sa fie

uitat arta razboiului. Uni sefi de armata ca nepotul lui Carol,Rupert, fiul electorului
palatin, mare cavaler, dar prost tactician au avut sarcini de comanda pe continent.
Altii ca un oarecare Oliver Cromwell din armata puritan,au citit doar lucruri de
strategie “Cei mai multi se arunca la lupta la noroc”6.

Inceputul razboiului s-a aratat favorabil regelui, care, in urma unei batalii
indecise, la Edgehill, a putut concentra doua armate impotriva Londrei si s-a refiat
spre Oxford, din care si-a facut capital. Daca ar fi avut bani si daca ar fi dus o
politica mai sincera, Carol ar fi putut invinge.Dar el incearca sa negocieze in
acelasi timp si cu scotienii, si cu Franta si cu parlamentul. Parlamentul incearca,
asa cum facuse si regale, sa obtina sprijinul scotienilor, dar acestia consimteau
numai cu conditia ca Anglia sa devina presbiteriana. Totusi, parlamentul, ca sa-si

4
Andre Maurois, Istoria Anglia, vol 2 , Editura Politica, Bucuresti, 1970, p.48
5
Ibidem, p.49
6
Andre Maurois, op,cit, p.50
asigure Victoria, sfarsi prin a semna in 1643 Convenant-ul, acceptand riscul de a
vedea o armata presbiteriana instalata langa zidurile Londrei7.

In anii 1642-1643, forte regaliste repurtasera o serie de succese militare,

ocupate importante porturi Hell si Bristol, dar sufera o puternica infrangere la
Marstan Moor (2 iulie 1644) unde trupele conduse de Cromwell au jucat un rol
decisive. In tabara Parlamentului s-au aflat si trupe scotiene si puritanii din
Yorkshire. Armata acestora, ca un efectiv de 27.000 de oameni au infrant cavaleria
printului Rupert8.

Succesul de la Marston Moor ducea la urmatorelor invataminte: lupta

impotriva regelui trebuia dusa cu intreaga capacitate posibila, iar elementele
populare spre un cadru organizat. In acest sens, Camera Comunelor (ianuarie 1645)
a votat crearea unei armate de tip nou (New Model Army), dupa modelul unitatilor
lui Cromwell sub comanda lui sir Thomas Farifax. Adjunctul sau era Cromwell.

Batalia de la Naseby din iunie 1645 a pecetlui soarta armatei regelui,

cetatile asediate s-au predate una dupa alta, iar in 1646 a capitulate si Oxfordul. In
ianuarie 1647. Scotienii l-au predate pe regale englezilor, dup ace Parlamentul le
achitase suma de 400.000 lire.

Regele, prizonier si fara trupe, era acum la discretia Parlamentului. De

acum, cuvantul Parlamentului era singura lege pe intregul teritoriu al Angliei9.

Presbiterienii care reprezentau in Parlament marea burghezie si varfurile

nobilime noi, doreau restaurarea regimului monarchic in schimbul unor concesi
politice si incep sa cocheteze cu Carol I.

7
Ibidem, p.51
8
Nicolae Ciachir, op.cit, p.36
9
Ibidem
 Daca in perioada 1642-1646, revolutia engleza s-a desfasuart intre rege si
Parlament, din 1647 centru de greutate se plaseaza intre Parlament si armata. In
febroarie 1647, Camera Comunelor adopta o hotarare mascata de dizolvarea
armatei, mentinerea in Anglia a 6000 de military, restul urmand sa fie transformati
in Irlanda, pentru inabusirea rascoalei. In iunie 1647 se creaza consiliu general al
armatei, organ care reprezinta armata in fata Parlamentului. La 6 august 1647,
unitatile armatei intra in Londra, intampinate cu bucurie cu masele populare, in
timp ce sefii presbiterieni, partizanii monarhiei, fug in strainatate.

Regele profita de conflictul dintre Parlament si armata, de sciziunea din

sanul armatei si reuseste sa fuga din captivitate pe insula Wight. Intre timp,
regalistii se rascoala, flota printului de Walles se pregateste sa intervin, iar trupele
scotiene patrund in Anglia si inainteaza spre sud10.

In nordul Angliei, la Preston, Cromwell cu circa 9000 ostasi a repurtat o

stralucita victorie in august 1648, in fata a 24.000 scotieni si regalisti englezi.
Regele a fost facut din nou prizonier, iar englezii ocupa Edinburgul si restul
Scotiei11.

Cromwell nu a reusit sa il convinga pe rege sa incheie un acord ferm asa ca

s-a hotarat sa-l execute, executia a avut loc in fata Palatului Whitehall pe 31
ianuarie 164912.

Războiul a dus la procesul și execuția lui Carol I, exilul fiului acestuia, Carol
al II-lea și la înlocuirea monarhiei engleze cu Commonwealthul Angliei (1649–
1653), și cu Protectoratul lui Oliver Cromwell (1653–1659). Din punct de vedere
constituțional, războiul a dus la apariția principiului conform căruia monarhul

10
Nicolae Ciachir, op.cit, p.37
11
Ibidem, p.38
12
Daves Normas, op.cit, p.483
britanic nu poate guverna fără consimțământul parlamentului, un principiu stabilit
definitiv în timpul Revoluției Glorioase, la sfârșitul secolului13.

13
Wikipedia (https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83zboiul_Civil_Englez).