Universitatea de Stat din Moldova

Referat
Tema:
Gladiatorul spartacus

A efectuat: A verificat:
Rosca Victoria, Corobcean Anrei,
Studenta a.I,facultatea, Lector
Psihologie si Stiinte ale Educatiei
 Chisinau 2012

Putine intamplari rupte din antichitate pot egala povestea

plina de intensitate si dramatism a sclavului care a facut
sa tremure cel mai mare imperiu al epocii sale. Timp de
trei ani, acesta va strabate de doua ori intreaga Italie
invingand trufasele legiuni imperiale de nu mai putin de
noua ori si aducand Cetatii Eterne o umilinta cum nu mai
vazuse de la razboaiele cu Hannibal. Faptele sale aveau
sa depaseasca timpul, iar personalitatea sa remarcabila
va fi invocata de-a lungul istoriei alaturi de cele ale marilor
cuceritori ai trecutului. Cezar insusi ii va recunoaste fatis
meritele, iar trei secole mai tarziu de la moartea sa,
imparatul roman Maximinus Trax va face un titlu de glorie
din simplul fapt de a avea aceleasi origini cu sclavul care
ingenunchea odinioara Roma.

Multe controverse sunt legate de originile celui care va

ramane in istorie sub numele de Spartacus tracul.
Izvoarele antice il prezinta ca pe un razboinic de vita
regala al tribului medilor, originar de la sudul Dunarii,
desi una dintre cele mai intalnite confuzii la istoricii vremii
era aceea de a asocia stilul de lupta al gladiatorilorcu
locurile lor de bastina.

In fapt, stilul tracic era unul dintre preferatele

spectatorilor romani, pasionati de sangeroasele lupte din
arena, stil in care gladiatorul lupta inarmat cu un scut
rotund si o sabie de mici dimensiuni, asemanatoare
celebrelor cutite (daca) din lumea dacilor; desi nu toti cei
care foloseau acest stil erau din neamul tracilor.
Corespondente ale numelui sau se intalnesc insa in asa
numitul Bosfor Cimmerian, tarmul Marii Negre din estul
Crimeei, acolo unde istoricii noteaza existenta regelui
Spartados sau Sparadakos, lider trac format sub puternica
influenta a colonistilor greci.

Cert este ca atat Plutarh, cat si Appian, istoricul roman

de origine elena, il mentioneaza pe Spartacus ca pe unul
dintre tinerii razboinici traci, racolati cu forta in randurile
armatei romane. Acesta se va remarca din start datorita
firii sale nesupuse si a refuzului sau de a lupta in randurile
legiunilor imperiale, motiv suficient pentru a fi declarat
dezertor si pentru a fi vandut ca sclav la minele de aur din
Numidia.
Printul gladiator
Supus unor munci care solicitau un efort aproape
supraomenesc si in care media supravietuitorilor era
extrem de redusa, Spartacus avea sa fie remarcat de
catre Lentulus Batiatus din Capua, patronul celei mai
renumite scoli de gladiatori din intregul Imperiu, si
rascumparat pentru a lupta in arena alaturi de alti
razboinici sclavi. Vaditele sale calitati de luptator il vor
propulsa in rolul de favorit al tribunelor si, mai apoi, in
functia de instructor de sclavi, desi avantajele unei
asemenea munci erau infime fata de cele ale celorlalti
gladiatori. Aici se îndrăgostește de soția lui Lucius
Cornelius Sulla Felix, numită Valeria, dar nu se
căsătorește cu ea, relația rămânând ascunsă.

Totul avea sa ia sfarsit in anul 73 i.e.n. , atunci cand

Spartacus, alaturi de 200 dintre camarazii sai,
organizeaza o conspiratie impotriva lui Batiatus si a celor
ce ii asigurau paza . Inarmati numai cu cutitele sustrase
din bucataria scolii de la Capua, gladiatorii se vor arunca
intr-o lupta sangeroasa in care numai 69 dintre ei vor reusi
sa supravietuiasca si, mai apoi, sa se retraga pe muntele
Vezuviu.

Inceputul unei epopei

Cu siguranta, nici unul dintre ei nu prevedea amploarea pe
care avea sa o ia miscarea pe care tocmai o incepusera.
Cel mai probabil, fugarii isi imaginasera evadarea ca pe o
ultima refulare in fata autoritatii romane inainte de a fi
prinsi si executati. In fond, moartea era o realitate
cotidiana in lumea dura a gladiatorilor.

Revolta si fuga razboinicilor sclavi va avea insa un ecou

neasteptat in randurile celor oropsiti, multi dintre sclavii si
saracii aflati in apropierea Vezuviului venind sa li se
alature. Numarul lor ajunsese in numai cateva zile la
cateva sute, iar grupul pestrit de refugiati isi va alege liderii
in persoana lui Spartacus si a apropiatului acestuia,
germanul Crixus.

Incapabili sa opreasca jafurile celor aflati in subordinea lor,

Spartacus si Crixus se vor vedea nevoiti, cat de curand,
sa infrunte trupele Senatului furios pe cutezanta si
impertinenta celor considerati niste fiinte inferioare. 3000
de legionari, aflati sub comanda pretorului Clodius
Glaber, aveau sa fie trimisi catre Vezuviu pentru a stopa
mica rascoala.

Tot acesta avea sa fie si momentul in care geniul militar al

noului comandat trac va iesi la iveala. Izolati de catre
tabara romana de care ar fi fost imposibil sa treaca,
gladiatorii condusi de Spartacus vor cobori muntele printr-
un loc considerat inaccesibil de catre toti romanii, panta
abrupta din spatele propriei tabere. Ascunsi de intunericul
noptii si folosind funii create din propriile haine, sclavii vor
cobori muntele si vor suprinde trupele romane buimacite
de rasturnarea situatiei. Cei mai multi romani vor fi ucisi in
timp ce inca dormeau, printre ei numarandu-se chiar
Clodius Glaber, cel care platea astfel subestimarea
adversarului in fata caruia nu isi luase nicio precautie.
Inca doua legiuni romane vor mai fi infrante de catre
armata improvizata a lui Spartacus si, cu fiecare victorie,
numarul sustinatorilor sai crestea considerabil. Grupul
celor eliberati atinge initial 40.000 de oameni, apoi 70.000,
pentru ca intr-un final sa ajunga la 120.000 de oameni.

Desi Spartacus se dovedise un tactician desavarsit si un

razboinic experimentat, doar putini dintre cei care il urmau
puteau spune ca aveau cunostinte in manuirea armelor. In
grupul care aducea acum cu un veritabilexod isi gasisera
refugiul femei, copii si batrani, o adevarata povara pentru
cei care initial isi dorisera numai sa scape cu viata. Liderul
trac va improviza totusi o tabara fortificata, in care fiecare
individ va face tot ceea ce ii statea in putere pentru
pregatirea armatei care sa le asigure
salvarea. Gladiatorii ii vor antrena pe recruti, in timp ce
toti cei care nu puteau lupta asigurau hrana si armele
soldatilor.

Alarmat de continuitatea si amploarea revoltei, Senatul va

chema in ajutor pe consulii Gellius Publicola siGnaeus
Cornelius Lentulus Clodianus, fiecare cu cate o legiune
formata din veterani, pentru a opri ascensiunea rebelilor.
Acesta va fi si momentul in care vor aparea primele
disensiuni intre grupurile de rasculati. Departe de a forma
o entitate strans unita, armata lui Spartacus se impartea,
mai degraba, pe nationalitati, fiecare dintre acestea
considerandu-se, intr-un fel sau altul, superioara celorlalte.
Daca liderul trac va opta pentru parasirea teritoriilor
romane si traversarea Alpilor catre Galia si Spania, Crixus,
in fruntea temutilor razboinici germanici si gali, va cere
imperativ sa lupte impotriva romanilor. Alaturi de 30.000
dintre cei mai buni luptatori, Crixus il va ataca pe Gellius
Publicola, fiind insa invins si ucis alaturi de cea mai mare
parte a soldatilor sai.

Spartacus va lansa al doilea atac doar cateva zile mai

tarziu si ii va invinge pe rand pe Lentulus si Clodianus
pentru ca, in drumul spre Modena, sa anihileze alte
legiuni conduse de Gaius Cassius Longinus,
guvernatorul Galiei Cisalpine.

Intentia sa clara era acum aceea de a traversa

stramtoarea de la Messina si de a-si stabili tabara
in Sicilia, acolo unde spera sa gaseasca terenul prielnic
pentru constituirea unei comunitati puternice a fostilor
sclavi si gladiatori. In fond, Sicilia fusese macinata in
trecutul apropiat de doua mari rascoale ale sclavilor, asa
numiteleRazboaie Servile.
Pe urmele sale se afla insa Marcus Licinius Crassus, cel
mai bogat si influent nobil roman din acea perioada, cel
care din propria avere avea sa echipeze nu mai putin de
10 legiuni pana la finalul rascoalei sclavilor. Prima batalie
dintre cei doi lideri se va da in apropierea Romei si se va
incheia cu victoria zdrobitoare a tracului. Urmarea
acesteia va fi decimarea completa a supravietuitorilor
celor doua legiuni de catre insusi Crassus. Era un semn
clar catre rasculati asupra sortii care ii astepta dar si
asupra celorlalte legiuni romane care aveau sa se implice
in lupta impotriva acestora.

Tradat de piratii cilicieni cu care isi negociase traversarea

catre Sicilia, Spartacus se va vedea blocat in
sudulPeninsulei Italice de catre opt legiuni aflate sub
comanda directa a lui Crassus. Fara sorti evidenti de
izbanda, sclavii vor fi salvati iarasi de catre geniul militar al
tracului, cel care, la adapostul noptii, va simula un atac
frontal strecurand in acelasi timp armata rasculatilor prin
bresele create in randul trupelor romane.

Ultima sa tentativa de a atinge Alpii se va lovi insa de

armatele uriase ale generalilor Pompei si Marcus
Terentius Varro Lucullus, chemate de urgenta
din Spania si Macedonia de catre Senatul care se temea
de un atac direct asupra Romei. Sclavii aveau sa fie
surprinsi de catre cele trei forte expeditionare in Lucania,
in apropierea raului Silarus, si vor fi infranti intr-una dintre
cele mai sangeroase batalii ale epocii.

Nasterea legendei
Desi s-a spus ca Spartacus a fost ucis in aceasta batalie,
corpul sau nu a fost nicicand descoperit, fapt ce a dus la
nasterea unor legende care mai dainuie si astazi. Se
spune ca liderul trac ar fi reusit sa scape si sa isi
indeplineasca visul de a ajunge in tinuturile galilor, pe
atunci inca liberi.

Sclavii capturati aveau sau fie pedepsiti exemplar, nu mai

putin de 6.600 de oameni fiind crucificati de-a lungul
drumului de la Capua catre Roma.
In ciuda aportului sau, Crassus va primi putine onoruri
la Roma , acolo unde adversarii sai politici au acordat
intregul credit lui Pompei.

In ciuda infrangerii, grupuri razlete de sclavi vor continua

lupta inca mult timp, romanii avand inca de eliberat
orasul Thuri din sudul Romei, la mai bine de sase ani
dupa incheierea rascoalei.

FACTS
• Cele 10 legiuni stranse de Crassus depasesc ca
numar trupele care i-au fost necesare lui Cezar
pentru a cuceri intreaga Galie.
• Se spune ca inaintea ultimei batalii, Spartacus si-ar
fi injughiat calul, aratandu-le celor care il urmau ca
singurele lor optiuni sunt victoria sau moartea.
• Imaginea lui Spartacus a fost folosita intens de
liderii comunisti pentru a promova ideea creatorului
primului stat al celor asupriti. Karl Marx, alaturi de
scriitorii comunisti ai epocii, l-a declarat pe
Spartacus drept „cel mai bun exemplu pe care
istoria il poate da”.
• In cinstea sa, Uniunea Sovietica va deschinde o
competitie sportiva, numita Spartakiada, competitie
 ce se dorea egala Jocurilor Olimpice.

Statuia lui Spartacus

Planul referatului :

1. Originea lui Spartacus

2. Printul gladiator
3. Sclavia si luptele in care a participat
4. Spartacus-Om legenda
5. Facts

Bibliografia selectiva:

www.istorie-edu.ro
www.descopera.ro